Monthly Archives: Ianuarie 2007

Oare cine a mai inventat-o şi pe asta?

Articol Hotnews:

„Daca anul trecut principele Radu primea de la Guvernul Roman suma de 350.000 lei (RON), anul acesta „Reprezentantul special al Guvernului Romaniei” va fi finantat in cu suma de 720.000 lei din fondurile pentru promovarea imaginii externe a Romaniei pe anul in curs.”
Oare de ca dăm bani din buzunarul nostru unor oameni pe bază de nume de familie in secolul XXI? De ce ia omu ăsta locuind în Elveţia 60.000 de lei (23.000 de dolari) pe luna din taxele noastre sa se plimbe prin toata Europa „să facă imagine României”?
Ma-şi strădui să inţeleg daca am fii regat, şi domnu’ cu pricina chiar ar reprezenta România într-un fel, dar din câte ştiu noi incă suntem o republică (din fericire aş zice eu). Domnu’ Radu pe ce criterii ia aceşti bani? Oare care sunt indiciile de performanţă fixaţi pentru acordarea acestei sume, şi cine evaluează îndeplinirea acestor indici de performantă, presupunînd că ele există at all?
Poate domnu’ Radu din Iaşi la sfârşit de an predă un raport detaliat Guvernului, uite aici şi aici am fost la picnicuri şi conferinţe cu alteţele astea şi am promovat imaginea României la o cafea… şi Guvernul zice: Bravo mă Radule, de anul îţi dăm dublu! Oricumi nu-i din buzunarul nostru…
Şi oricumi prinţu’ cui e omu ăsta? A Bucureştiului, a Regatului Moldovei sau a Principatului Maramureşului? Poate prinţul Iaşului, unde a fost actor înainte să devină „aristocrat”, ori a Cantonului Genevei din Elveţia, unde locuieşte. Că prinţul României sigur nu este. România nu are nici rege, nici prinţ, nici prinţese, nici alţi aristocraţi. Aici toţi suntem cetăţeni egali, fără chestii de ăstea medievale. Cine nu crede, să citească Constituţia!
Cu banii aia se făceau cinci şcoli în mediul rural, se cumpărau sute de calculatoare pt. elevi. Sau oricumi se puteau investii în proiecte mult mai rezonabile, dacă tot era idea să-i cheltuiască pe imaginea externă a tării. Cred că suntem singura republică din lume care dă bani publici unei „case regale” care nu există. Pe banni noştrii se plimbă „alteţele sale”….
Oare cine a mai inventat-o şi pe asta: „Reprezentantul special al Guvernului Romaniei”? Vreau şi eu un astfel de loc de muncă, cu un astfel de salar. Pot şi eu să fac imagine României la o prezentare turistică, la o cafea lîngă un joc de cricket cu Regina Angliei. Vorbesc bine engleza, am maniere, sunt educat, pot să fiu cât de prinţ este nevoie! Facultatea de actorie nu am terminat-o incă, da’ am talente înăscute, mi s-a zis 🙂 Dar din păcate am un defect: nu m-am însurat cu una care are hemoglobinele albastre… sau aşa ceva…

Asta da promovare de ţară! Foarte originală. Ca multe la noi. Poate fiecare guvern, care încă n-are unul, ar trebuii să-şi angajeze un prinţ pe bani publici. Probabil aduce mulţi turişti.

Good shave the Queen!… and all the snob medieval parasites around the world!

 


Clujeanul anului 2006: discriminare etnică şi religioasă?

Săptămânalul Clujeanul lansează în fiecare an un concurs care constă în desemnarea prin vot de către cititorii gazetei, a unei personalităţi care a contribuit cel mai mult la viaţa comunităţii locale.

În cadrul concursului de anul ăsta, adică Clujeanul anului 2006, au fost propuse 17 persoane, printre care, spre surprinderea mea, nu se află nici un cetăţean de etnie maghiară. Mă întreb totuşi de ce?

Dacă desemnările au fost făcute de către echipa Clujeanul, atunci nu înţeleg cel puţin trei lucruri:
a, cum poate să fie nominalizat de exemplu Bartolomeu Anania, însă nici episcopul reformat, nici cel unitarian, sau vreun conducător spiritual din partea altor biserici/religii nu, cu toate că în anul trecut de exemplu sub conducerea lui Géza Pap (episcop reformat) a fost renovată clădirea Teologiei Reformate, o clădire impozantă care se află în centrul oraşului.
b, de ce sunt nominalizaţi numai Uxandra Cesereanu şi Virgiliu Ţârău „pentru contribuţia lor la raportul final asupra comunismului realizat de Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România („Raportul Tismăneanu”)” atâta timp cât şi alţi clujeni, cum ar fi Levente Salat (cadru universitar la UBB) şi echipa lui a contribuit pe deplin la întocmirea raportului respectiv.
c, de ce apare pe listă Ion Vartic, directorul Teatrului Naţional din Cluj, iar Gábor Tompa, directorul Teatrului Maghiar din Cluj, care printre altele s-a(*) remarcat cu faptul că a fost ales în martie, 2006 membru al Uniunii Teatrelor din Europa. Şi lista se poate continua cu Zsolt Bogdán, care în 2006 a primit Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol principal (Festivalul Naţional de Teatru din Ungaria – Pécs), sau cu Imola Kézdi, premiat la acelaşi festival etc.

Şi aşa mai departe, se poate continua lista cu persoanele nedesemnate, care au făcut mai mult decât ceva în 2006 pentru Cluj şi care provin din rândul comunităţii maghiare. şi despre care ar trebui să ştie un gazetar corect şi bine informat.

Dacă desemnările au fost făcute de cititori: multe şi mai multe întrebări: trăim în lumi paralele? n-are nici un efect faptul că teatrul lui Tompa dă traducere la cască la foarte multe spectacole? etc. etc.

Oare ce se va întâmpla peste max. 2 ani când creşterea economică va încetini? Iară se va intensifica (şi mai tare) intoleranţa şi naţionalismul?

(*) a fost corectat după ce am primit comantariile de la Alexandra


Cvartet şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase

Pieasa lui Heiner Müller, în regia lui Gábor Tompa, este pe rol la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. În timpul spectacolului, la o frază cu tematică religioasă-sexuală (se referea la o călugăriţă care se masturbează cu o cruce), mă ducea gândul la noua lege a cultelor (Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor), mai ales la controversatul Art. 13, alin. 2, fiindcă propoziţia încriminată poate fi interpretată cu uşurinţă de răuvoitori sau de bigoţi ca ofensă directă la adresa simbolurilor religioase. Pornind de la o astfel de interpretare se poate ajunge foarte departe, chiar şi la instanţă, fiindcă aparent o mică parte dintr-o pieasă nu respectă litera legii. Oare dacă s-ar ajunge la instanţă cine ar fi expertul judecătoriei o popă sau un artist? Sau totul depinde la ce fel de judecător, religios sau nu, cult sau incult, pică procesul?

Drept umare, mă tem, că în secolul al XXI-lea, în România Europeană, a fost reintrodusă cenzura religioasă, o uneltă „de control suprem” pusă în mâinile bisericilor de nişte parlamentari care nu cred că înţeleg limitele exprimării libere.


Afară, afară, cu…toţi şovinii din ţară!

Mă prindeam azi de un scaun pe troleul 25, veneam acasă, când am auzit ceva ce nu credeam că o să mai aud în viaţa mea în public la Cluj: „Afară, afară cu ungurii din ţară!” Cum trebuia să mă simt? Era un tânăr, pe la vârsta de candidat la bac. Nu striga chiar tare, dar s-a auzit bine în partea din spate a troleului. Vorbea cu prietenul lui. După asta începea linia clasică: „Nu, eu nu am probleme cu ei, să ştii! Am unguri şi în familie, şi mulţi prieteni, dar…” Oare câte ori am auzit linia asta în viaţa mea: „Eu nu am probelme cu maghiarii, dar….”
Un licean oricare. Foarte probabil majoritatea nu-s aşa. Dar oare câţi mai sunt ca el?
Dacă mă duc acasă în Secuime iară o să aud chestii de ăstea, numa că de partea cealaltă…Trianonul la dreapta, Trianonul la stânga, noi eram aici înainte, ei ne-au ocupat…
După aia citesc ziare de Cluj, care scriu fără vre-o cunoştinţă de cauză că o amărîtă piesă de teatru dă aripi iredentismului maghiar…Câteodată parcă am fii iară in 1990, sau 1918, sau 1848, sau Posada, sau naiba ştie când ne-am mai iubit cel mai tare în istorie.

Noi eram aici înainte!, voi eraţi aici înainte, afară cu voi, afară cu noi…
Who fuck cares who was the first?????!!!!!
Afară cu toţi proştii şovini di ţara asta, de oricare parte ar fii! M-am săturat de toţi!

Vreau să beau o bere româneacă cu români, intr-o cafenea ungurească din Cluj, vorbind despre moştenirea maghiară a oraşului! Vreau să mă duc la domnul primar şi să-i zic în faţă la întrebarea cea mare: Igen! Vreau să citesc ziare româneşti si ungureşti, care scriu despre cel mai nou compromis reuşit de comisia mixtă româno-maghiară de istorici infiinţată de cele două guverne pentru a scrie odată o istorie comună a Transilvaniei. Pentru că istoria a fost numa’ una singură. Vreau să nu trebuiască să mai ascult naţionaliştii la ştiri nici maghiari, nici români. Vreua linişte etnică. Vreau ca toţi să ne simţim acasă unde ne-am născut. Vreau ca să nu mai vorbim cu „noi” şi „voi”. Vreau recunoaşterea multiculturalismului existent în Cluj (oare în Sibiu de ce s-a putut?)…
Vreau. Akarom!Dar problemele sunt întodeauna în detalii. În drepturi, în tăbliţe, în nişte articole de ziare sau de legi, în facultăţi, în nişte manuale de istorie care educă istorii paralele, în drepturi lingvistice… Când se intră în detalii, gata cu frăţia!
Problema e în declaraţii de necalificat ar unor politicieni frustraţi…
Problema e cu nişte tâmpiţi de pe un troleu…
Am primit un email de la un om necunoscut mie acu’ vreo două săptămâni care îmi scrie:

„Iti scriu sa te intreb daca ai fi de acord ca blogul tau sa fie adaugat la Cluj BlogRoll. Cluj BlogRoll care deocamdata un simplu agregator de bloguri care au legatura cu Clujul sau prin subiect sau prin autori. In Cluj BlogRoll sunt deocamdata doar bloguri in limba romana, dar e de neconceput sa nu contina si bloguri in limba maghiara.

Respect!

Aşa că acest blog a fost primul în limba maghiară de pe Cluj Blogroll. De atunci sunt vre-o cinci. Şi probabil o să mai fie şi altele.
Cu oameni ca el o să schimbăm odată pagina asta a prostiei istorice, noi tinerii. Împreună! Sper totuşi.


.


Au înnebunit vameşii maghiari sau…?

În ultima vreme toate lumea este supărată din cauza că vameşii maghiari au controlat maşinile cetăţeniilor români care au ieşit din România după 1 ianuarie 2007: articole în ziare (vezi Hotnews şi România Liberă) sau chiar bloguri (vezi Alexandra Groza) care la rândul lor au fost în general comentate în maniera binecunoscutului sentiment: „ungurii nu suportă pe românii”.

Din păcate acest „circ al frontierei cu Ungaria” este legat de faptul că:1. în primul rând oamenii nu înţeleg: UE nu este egal cu spaţiul Schengen, drept consecinţă sunt aplicate anumite norme la întrarea în ţara vecină (care de altfel la rândul ei nu face parte din spaţiul Schengen), care ori le respecţi ori le suporţi pe urmă consecinţele.
2. în al doilea rând: într-un stat civilizat orice cetăţean ar trebui să-se informeze în legătură cu normele vamele aplicate de ţara în care intră călătorul. A conspectat cineva? Bănuiesc că nu, sau dacă da, şi aici mă refer la ziarişti, din articolele care se ocupă de acest subiect nu dai seama de aşa ceva.
3. în al treila rând: normele vamale aplicate de Ungaria se poate găsi pe net, pe site-ul Direcţiei vamale şi a gărzii financiare din Ungaria (Vám- és Pénzügyőrség). Totul este scris şi în româneşte. Citez: „În continuare nu este recomandabil ca pachetul de hrană pregătit pentru perioada călătoriei să conţină carne crudă, mezeluri pregătite în gospodăria personală, produse lactate (alimente uşor perisabile), pentru că introducerea acestora este interzisă în toate ţările, deci şi în Ungaria.”. Drept consecinţă să nu te miri dacă când intri în Ungaria după sărbători sunt confiscate sarmalele, cârnaţul, brânzăturile etc. pe care le-cari cu tine.

Deci putem conclude că vameşii maghiari nu au înnebunit, ci aplică numai regulile în vigoare, iar presa românească şi cetăţenii români duc lipsă de ceva, iar şi după aderare se caută nod pe papură când este vorba despre Ungaria sau ceva legat unguri.


Graffiti on a refuse bin

Mulţumesc pt. curăţenie = Köszönet a tisztaságért = Thanks for keeping clean