Monthly Archives: Februarie 2007

Boc, plăcuţa Cluj-Napoca-Kolozsvár şi minciuna

“I-am explicat domnului preşedinte că legea română nu lasă loc ambiguităţilor şi că, în condiţiile inexistenţei unui procent de 20 la sută în Cluj-Napoca, aceste inscripţionări bilingve nu pot fi puse, iar orice încercare în exces nu ar face altceva decât să dăuneze climatului constructiv politic pe care îl avem aici”, a precizat Boc (vezi Ziua de Cluj, Nr. 687, miercuri, 14 februarie 2007; sau EVZ Ed. Transilvania, 14 feb. 2007).

Era evident că mai devreme sau mai târziu o să apară la iveală şi faţa mai naţionalistă a lui Emil Boc: iată declaraţia de mai sus. Şeful PD-ului, încearcă (şi) de data asta să se acoperă cu nişte legi, dar parcă i-a scăpat ceva. În legea respectivă nu scrie nici o literă despre interzicerea inscripţiilor în limba minorităţilor în acele localităţi unde procentajul minorităţilor nu trece pragul de 20%, ci vorbeşte despre obligativitatea plăcuţelor bilingve-trilingve etc. în cazul aşezărilor unde oricare minoritate are o pondere de peste 20%. Diferenţa între cele două interpretări este enormă şi esenţială.

Dacă mergem pe ideea lui Boc, atunci putem afirma că plăcuţele trilingve amplasate la intrarea şi ieşirea din Mediaş (Medgyes, Mediasch) sau Sibiu (Nagyszeben, Hermannstadt), oraşe unde nici ponderea maghiarilor, nici a germanilor nu trece de 20% (în cazul Sibiului nici peste 4% în total!!!), sunt în afara legii, iar primăriile oraşelor respective ar trebui să răspundă în faţa legii pentru fapta comisă. Chiar dacă nu mergem până la partea extremă dată de abordarea legii de către primarul Clujului, din cuvintele lui reiese că climatul politic la Mediaş sau la Sibiu nu ar trebui să fie constructiv. Ştim foarte bine că nu e aşa.

Mai mult, din păcate există şi localităţi (ex. Topliţa-Maroshéviz) unde conform legii ar trebui să existe plăcuţe bilingve la staţia de CFR, însă autorităţile locale nu sau grăbit cu amplasarea lor. Asta de ce nu deranjează pe apărătorul legii, adică pe Boc?

Cred că domnul Boc nu a înţeles încă, că plăcuţele respective nu înseamnă şi nu reprezintă (în cazul Clujului) nu ar reprezenta altceva decât normalitatea.

P.s.1 nu credeam că postul a 100-lea va fi despre aşa ceva. Îmi pare foarte rău, dar aşa se pare că mai avem mult până ajung şi politicienii la o normalitate oarecare.
P.s.2. începând de azi posturile care au ca temă probleme etnice vor fi puse pe blogul Phoenixtrans.


România şi homosexualitatea sau Neculai C. Munteanu şi dezvăluirea

„Trebuia să spun asta pentru ca e adevărat si pentru ca acum pot sa spun unor oameni toleranţi, dintr-o tara europeana, care au învăţat ca aproapele tău poate fi si altfel decât tine, dar om totuşi” spunea Neculai C. Munteanu joi la postul de radio Europa Liberă.
Cred că domnule Munteanu se înşeală foarte mult în ceea ce priveşte toleranţa cetăţenilor României faţă de homosexuali. Dacă nu mă credeţi, nu trebuie să faceţi mare lucru decât să introduceţi cuvântul homosexualitatea în Google. Ce rezultă?

Primele două linkuri se referă la Wikipedia şi la Trebuiesăştii. Pe aceste site-uri „problema homosexualităţii” este tratată dintr-o perspectivă obiectivă.

În rest urmează nişte titluri ca:

Speranta si vindecare pentru homosexuali

Homosexualitatea din perspectiva crestin-ortodoxa

Homosexualitatea si problemele de sănătate mintală

Cum apare homosexualitatea: sinteza informatiilor la zi

Ce spune Biblia despre homosexualitate? Este homosexualitatea păcat?

de unde putem afla că domnul Munteanu (şi dealtfel toţi cei care sunt ca el) are o boală mintală, este un păcătos ş.a.m.d. Vai de capul nostru, şi vai de domnul Munteanu, pentru că sunt sigur: începând de ieri în capul miilor români el nu mai este (din păcate) un intelectual de cinci stele sau un fost disident care spunea adevărul şi ţinea speranţa în inimile miilor români prin intermediul undelor magnetice care veneau de la Europa Liberă, ci un homosexual care trebuie ocolit.

Dragi cetăţeni, mai vreţi să staţi mult sub influenţa atât de puternic întunecată a Evului Mediu?


Cu angajaţii Rosal pe autocarele RATUC – Cluj

Rosal (compania care se ocupă cu salubrizarea Clujului) are o grămadă de angajaţi dotaţi cu uniforme şi scule necesare, mai mult firma are şi nişte şefi care se plimbă cu nişte maşini superbe. Aşa cum se pare, Rosal face o treabă bună, cică cel puţin arterele principale ale oraşului sunt curăţate periodic.
Ar fi totuşi o mică problemă: m-am cam săturat să călătoresc pe autobuzele, troleibuzele sau tramvaiele RATUC (Regia Autonomă de Transport Urban de Călăori) cu nişte călători, muncitori la Rosal, care urcă pe mijloacele de transport comun în uniformele purtate la lucru. Uniformele sunt cam murdare şi adesea miroase urât, iar purtătorii lor nu se abţin de ocuparea unui scaun pe autobuz, troleibuz etc. Iar culmea culmei este atunci când mai dau de câte unul de la Rosal care se duce acasă seara călătorind cu mătura sau cu lopata în mână.
Oare ce sa întâmpla, dacă toţi angajaţii din Cluj s-ar urca pe mijloacele de transport comun în uniformele purtate la locul de muncă: văd deja nişte măcelari călătorind cu cuţite în mână lor, sau pe câte un strungar care se urcă pe autobuz cu câteva bare de metal.
*Deci, ar fi timpul ca la sfârşitul fiecărei ture, Rosalul să colectează angajaţii de la punctele de lucru şi să facă posibilă pentru ei un duş şi schimbarea unfiromei la un loc echipat corespunzător.

* adăugat după ce am primit nota de la Réka