Monthly Archives: Mai 2007

Arhetipul conducătorului român (cele 10 sindrome obligatorii)

Un catalog de caracteristici pe care orice politician ar trebuii să ştie pe de rost dacă vrea să devine preşedinte, sau dacă vrea să câştige orice alegeri în ţara asta. Deci cum îşi vor românii conducătorul: 

  1. Să fie bun român (sindromul naţionalismului). Să vorbească de patriotism, de măreţia naţiunii române, să zică că noi suntem cei mai buni din lume. Şi pe alocuri să vorbească împotriva maghiarilor, ţiganilor. Să nu permită prea mari răzvrătiri, drepturi, cerinţe minorităţilor.
  2. Să fie bun creştin (sindromului bigotriei şi a superstiţiei tradiţionale). Să fie mână în mână cu biserica. Să fie parte la mari celebrări religioase, dacă poate să zboare din când în când la muntele Athos pentru rugăciuni. Să fie împotriva homosexualităţii, ateismului, sau împotriva majorităţii valorilor liberale ale vestului.
  3. Să fie sărac. Sau dacă e bogat să dea bani la oameni (sindromul Robin Hood). Cel mai bun preşedinte este acela care are numai o Dacie şi un apartament la bloc. Dacă cumva e bogat (de unde şi cum şi-a făcut bani nu mai interesează) să dea câţi mai mulţi bani de pomană la popor. Oricine are bani, şi nu dă de pomană, e hoţ, corupt, capitalist care suge sângele poporului, oligarh, băiat deştept, şmecher.
  4. Să fie strict şi semi-dictator (sindromul Vlad Ţepeş). Să-i bage pe toţi hoţii din Parlament, din companii şi fimre (nu şi cei dintre noi, poporul, of course) in zdup. Să controleze statul, poliţia, serviciile secrete pentru a putea fii un conducător care nu lasă pe băieţii răi (cam pe toţi in afară de noi cei dintre blocuri şi sate) să ne fure ţara.
  5. Să vorbească de mari comploturi internaţionale împotriva poporului român. (Sindromul “toată lume e împotriva noastră”) Să fie clar că toate cele rele care au cazut pe poporului român este vina altora: a imperiilor care sau plimbat pe aici, a ungurilor, turcilor, ruşilor, a evreilor, a masonăriei internaţionale, a serviciilor secrete străine. Şi azi, dacă ar fi lăsat de aceşti oligarhi internaţionali românii ar fii primul popor din lume.
  6. Să lupte împotriva corupţiei. Sau măcar să vorbească despre acesta cât de mult poate (sindromul Băsescu). Nu mai interesează dacă el nu are de fapt responsabilităţi legale în acest domeniu, dacă oare în spatele lui băieţii lui nu fac acelaşi lucru. De asemenea încape şi faptul ca noi (cei din popor) să fim lăsaţi să dăm în continuare telefoane sau plicuri cu bani pe alocuri.
  7. Să nu fie intelectual (sindromul „nu înţeleg nimic”). Nu cumva să fie unul foarte învăţat care să explice detaliat şi complex unele probleme, unele soluţii, că poporul nu va înţelege o boabă (cazul Tăriceanu). Să fie cât mai simplu la vorbă, folosind cuvinte ca: hoţi, şmecheri, luptă, mare viitor, câştigă, ţigancă împuţită, păsărică etc.)
  8. Să fie cu cei care muncesc cu cele două mâini (sindromul comunismului). Deci munceşte numai acela care se freacă toată ziua în uzină sau pe câmp, nu şi şmecherul din birou. Conducătorul nostru să fie de partea sărmanilor muncitori, mineri, ţărani.  Noi, cei care nu am reuşit să pricepem o boabă despre ce însemnă economia de piaţă, noi vrem numai muncă şi siguranţă oricât de fără sens ar fi menţinerea unor sisteme de producţie falimentare.
  9. Să fie cât mai populist (sindromul „zi numai ce vreau să aud eu”). Să-mi vorbească conducătorul numai despre ce îmi place mie să aud: hoţi, hoţi, hoţi, eu vă dau pensii şi salarii mai mari, noi suntem cei mai buni şi mai evoluaţi, eu vă salvez, curăţi ţara asta de mizerie, cu Dumnezeu înainte, totul va fii bine numai dacă eu sunt atotputernicul de la Bucureşti. Restul îl ştie toată lumea.
  10. Să se creadă salvatorul naţiunii (sindromul Jesus Christ). Deci dacă conducătorul nostru nu crede că el este singurul care poate salva naţiunea asta de la decăderea adusă de toţi schmecherii cu bani, şi de toţi străini, atunci nici nu merită să fie conducător. Şi Isus ştia de ce este pe pământ.

Pentru acest post de „conducător-salvator al naţiunii” azi se luptă trei personalităţi politice: Băsescu, Becali şi Geoană. Şi Vadim şi Voiculescu ar vrea, dar vremea lor e cam pe trecute. Acest post este fix. Oricine e mai buni la cele 10 sindroame îşi i-a scaunul la Controceni. 

Care e concluzia? Poporul (majoritate lui cel puţin) vrea un conducător care să fie oglinda lui: naţionalist, bigot, sărac, strict, înfricoşat de atâtea schimbări, ipocrit (participă la corupţie şi vorbeşte de anticorupţie), simplu la minte, comunist, amăgitor de sine (vrea să ştie numai ce îi place să afle), cel mai tare din parcare. Deci cineva care trăieşte cam după valori din secolul XIX.

Anunțuri

Ce relevanţă are naţionalitatea?

În urmă cu câteva luni am solicitat un aşa numit flotant de la Poliţia mun. Cluj. Pe formular era o întrebare care se referea la naţionalitatea (nu la cetăţenia!) mea. Fiindcă după părerea mea întrebarea era irelevant în ceea ce priveşte acordarea unei vize de reşedinţă, nu am completat. Când m-au luat la întrebare am explicat scurt şi concis de ce nu am răspuns la întrebare.

Azi la una dintre bănci am deschis un cont. Spre surprinderea mea erau interesaţi şi de naţionalitatea mea. Nu am răspuns, fiindcă nu cred că pentru deschiderea unui cont este nevoie de informaţia respectivă. Sigur că funcţionarul a dat seama după numele şi accentul meu, că sunt maghiar şi a completat singură. Să vedeţi ce scria în rubrică când mi-a dat foaia să semnez: Naţionalitatea:Ungaria. Nu mi-sa părut mişto, cică unii vor să vadă pe toţi maghiarii din România mai la veste de graniţa româno-maghiară.

De ce nu te întreabă nimeni despre naţionalitatea ta când deschizi un cont în Anglia sau Ungaria?
De ce tot cred unii că informaţia respectivă este relevantă?