Ce relevanţă are naţionalitatea?

În urmă cu câteva luni am solicitat un aşa numit flotant de la Poliţia mun. Cluj. Pe formular era o întrebare care se referea la naţionalitatea (nu la cetăţenia!) mea. Fiindcă după părerea mea întrebarea era irelevant în ceea ce priveşte acordarea unei vize de reşedinţă, nu am completat. Când m-au luat la întrebare am explicat scurt şi concis de ce nu am răspuns la întrebare.

Azi la una dintre bănci am deschis un cont. Spre surprinderea mea erau interesaţi şi de naţionalitatea mea. Nu am răspuns, fiindcă nu cred că pentru deschiderea unui cont este nevoie de informaţia respectivă. Sigur că funcţionarul a dat seama după numele şi accentul meu, că sunt maghiar şi a completat singură. Să vedeţi ce scria în rubrică când mi-a dat foaia să semnez: Naţionalitatea:Ungaria. Nu mi-sa părut mişto, cică unii vor să vadă pe toţi maghiarii din România mai la veste de graniţa româno-maghiară.

De ce nu te întreabă nimeni despre naţionalitatea ta când deschizi un cont în Anglia sau Ungaria?
De ce tot cred unii că informaţia respectivă este relevantă?


13 responses to “Ce relevanţă are naţionalitatea?

  • Réka

    O precizare. La Serviciul de Evidenţa Populaţiei ţi se cere naţionalitatea din considerente statistice – mişcarea migratorie a populaţiei se înregistrează şi prin agregarea acestor date. Şi din acest punct de vedere este la fel de relevantă informaţia, precum data sau locul naşterii.
    La bancă e o altă situaţie, sunt de acord: eşti sigur că naţionalitatea” nu era doar o traducere inadecvată (din engleză, de exemplu) a cetăţeniei?

  • Lolka

    Sunt sigur, că termenul naţionalitate nu se referea la cetăşenie, pt. că l-am întrebat pe funcţionara…
    Referitor la considerente statistice: dacă ştiu bine (corectaţi-mă dacă nu), conform legii nu au voie să-ţi pună asemenea întrebări în afara rencensământului…

  • kövi sára

    dacă te mai agresează cu asemenea întrebări indiscrete, spune-le:
    – ai ceva cu eu?
    sau:
    – îmi port identitatea în mod discret, domnule… asemenea lenheriei intime… cum vă permiteţi?!

  • nandika2006

    az is lehet, hogy célirányosan fognak PR-kodni a magyarok felé, magyarul, ilyen szempontból csak jól jöhet az ilyesmi. meg aztán a statisztikákban is jól jöhet.

  • Lolka

    Nandika2006 nem tudom milyen statisztikara gondoltal.
    Arra, hogy esetleg tudjak, hany darab magyar anyanyelvu ugyfeluk van?
    Vagy esetleg arra, hogy mondjuk bizonyos szervek pont arra kivancsiak: egyes nemzetisegekhez tartozoknak mennyi penzuk van?
    Meg aztan 80%-ban a nevek alapjan pontosan ki lehet talalni, ha mar ilyenekre utazik valaki…
    Legkozelebb azt fogom mondani: cserkesz, mert jol johet meg a statiszikajukhoz🙂

  • Réka

    Sunt de acord cu tine, ar trebui să avem posibilitatea să nu răspundem la astfel de întrebări.
    Nu ştiu dacă există o asemenea lege, nu sunt jurist. Dar mă gândesc: dacă ar exista, probabil s-ar fi scos întrebarea din formularul Poliţiei.

  • Sebi Buhai

    Lorand, niste pareri foarte pe scurt:

    In ambele cazuri mentionate de tine informatia referitoare la nationalitate e foarte probabil sa fi fost ceruta pe considerente statistice (ceea ce e mentionat si de Reka in primul comentariu). Acum, depinde precis de legislatia din Romania daca esti obligat sa completezi rubrica respectiva sau informatia e doar facultativa. Nu am idee de cadrul legislativ din context, dar e clar ca o institutie privata se supune altor legi decat una publica. Inclin sa cred asadar ca in primul caz (Politia municipala) obligativitatea completarii informatiei vis-a-vis de nationalitate ar putea fi justificata (sau, mai corect, justificabila…), dar vezi si mai jos. Pe de alta parte, in cadrul bancii (presupun ca e vorba de o banca privata) intrebarea este daca exista o lege care sa impiedice intreprinderile private de a cere si a stoca aceste informatii (in baza dreptului la protectia informatiilor mai mult sau mai putin private, protectie a priori impotriva discriminarii etc). Daca o asemenea lege nu exista, orice institutie privata are dreptul sa ceara asemenea informatii de la clientii sai si clientii sunt liberi sa aleaga alta banca daca nu le convine; pana la urma argumentul aici e de natura economica (inclin sa cred insa ca in cazul bancii a fost vorba de un exces de zel din partea functionarei). Evident asta implica si faptul ca daca foarte multi clienti apar „revoltati” si schimba provider-ul de servicii financiare din cauza asta, in cele din urma institutia cu pricina va fi nevoita sa-si modifice regulile sub presiunea pietei…

    Extrapoland, exista variatii enorme chiar si in Europei (si ma refer in particular la EU-15, sau Europa de Vest si Nord, nefiind foarte familiar cu situatia din alte state) in ceea ce priveste accesul la date private, respectiv obligativitatea de a prezenta asemenea date (si ce fel de date private, unde ne oprim; „nationalitatea” de exemplu e evident o informatie mult mai putin privata si mai putin relevanta in acest context decat, sa dau niste exemple, orientarea sexuala sau anumite disfunctii genetice sau nivelul de educatie al persoanei respective). Exista de exemplu o diferenta semnificativa intre Olanda si Danemarca, sa iau cele doua state cu care sunt foarte familiar; in cazul Danemarcei orice informatie e stocata intr-un registru central in momentul in care devii rezident si imediat accesibila imediat oricarei banci, spital, autoritatii municipale in momentul cand iti schimbi domiciliul etc (in acelasi timp orice banca are obligatia de a raporta institutiilor relevante orice apare suspect relativ la orice client etc). Si exista forme chiar mai extreme decat Danemarca din acest punct de vedere (si probabil de domeniul fanteziei pentru cei mai multi dintre voi) – ex: Finlanda, Suedia-, unde anumite date sunt pur si simplu accesibile, la cerere, oricarui alt cetatean (sau rezident)- deci nu doar institutiilor de stat justificate legal sau, in baza anonomitatii individuale, statisticienilor si altor cercetatori- care e curios, de exemplu, daca esti la zi cu plata taxelor sau nu🙂.

    Acestea fiind spuse, o alta discutie, pe dimensiunea normativa (ca deosebire de cea „pozitiva”, de mai sus), este cea referitoare la cat de relevanta e nationalitatea in acest context si daca ar trebui ceruta/declarata/stocata s.a.m.d. E clar ca am intra, inter alia, si in detalii genul privacy vs. security sau, alternativ, de diferente in cultura vis-a-vis public si privat si intersectia dintre ele s.a.m.d. – si aici parerile sunt impartite. In genere pozitia mea e cea liberala (chiar extrem-liberala) si nu as face nici un compromis cand e vorba de libertatea individuala si the right to privacy: cu alte cuvinte ar fi complet la libertatea individului daca doreste sau nu sa raporteze aceste date (cu niste calificari aici: in cazurile in care se garanteaza anonimitatea si informatiile sunt adunate strict pe considerente statistice, nu as avea nimic impotriva). Vezi insa ca o majoritate a populatiei in alte parti e de alta parere (SUA fiind cel mai la indemana exemplu si schimbarea de opinie de acolo fiind relativ recenta). In plus exista diferente de mentalitate independente de vreun security threat etc.- aici exemplele de mai sus relativ la Scandinavia fiind foarte relevante.

  • szeklermen

    Atunci fiii un romĂn demn
    şi data viitoare poate o să scrii ceva despre MAREA UNIRE

  • Szeklermen

    Persoana care foloseste nick-ul Szeklermen nu este indentic cu autorul blog-ului Szeklermen: Ez-az.
    Cu stima:
    MS

  • animalcity

    Şi eu mă întreb de ce m-au întrebat de religie, atunci când m-am înscris la facultate…

  • Arkadi

    Sincer am ramas surprins de faptul ca pe un CV asa zis „model european” se cereau date de genul data nasterii, sexul, starea civila. Mie mi se pare ca aceste date sunt irelevante in ceea ce inseamna contractarea unui serviciu sau obtinerea unei slujbe si mi se pare cel putin nepoliticos sa iti fie cerute inafara unui recensamant sau a unui proces schimbare a rezidentei.
    Pentru motivul acesta imi pastrez CV-ul, dupa cum mi s-a spus „foarte american”, cu informatii legate strict de ce am facut.
    in campul muncii.

  • Kanata

    @ kovi sara : un mare exemplu de anti-romanism !
    @ tuturor : astfel de intrebari in formulare oficiale au si scopuri statistice cum spune reka. Aceasta intrebare era si inainte de 1990 pe tot cuprinsul Romaniei si indraznesc sa afirm ca se practica si-n Occident si-n Rusia. In America actuala se merge chiar mai adanc cu intrebari despre culoarea pielii si religie (ati auzit deja de afro-americani !!). In Canada, se merge destul de departe cu intrebari de genul : numele de familie al mamei, cetatean canadian, rezident sau nativ (indian). Romania este un mic copil pe langa statele asa-zis democrate si dezvoltate. In Franta se cere nationalitatea in Cartea de Identitate, deci orice politist stie ca esti roman, turc sau australian atunci cand ti se solicita acetele. Deci, voi vesnic nemultumiti unguri, fiti mai destupati la minte si nu mai fiti „Gyury contra” ! Oare cum este in Ungaria, acolo unde legea minoritatilor, conceputa tendentios, permite ungurilor sa fie reprezentantii minoritarilor in orice problema, inclusiv sa incaseze, fara a da socoteala, banii alocati pentru programe specifice minoritatilor ?!?!?!?

  • ale_adi

    Dragi prieteni !
    In primul rand va doresc ,multa sanatate si putere de munca.
    In al doilea rand,va doresc ,intelepciune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: