Naţionalismul face parte din identitatea naţională?

Deşi suntem o ţară membră a Uniunii Europene stundenţii şi elevi din România cresc şi azi în acelaşi atmosferă în care au fost crescuţi părinţii lor. Se repetă totul din generaţie în generaţie. Este un fenomen care la foarte mulţi li se pare normal. Cine se miră dacă un stundet din Brasov ii trimite be bozgori la tropice sau daca un secui din Odorhei ii face pe romani ţigani ciobani? Ni se pare aproape normal. Păi aşa a fost întodeauna. Oare? De când oare? De prin secolul XIX. probabil.  

Creştem în şcoli deferite, ne ducem în tabere şi universităţi de vară diferite, în locuri de divertisment diferite. Nici măcar la bere nu suntem împreună. Cei puţin noi cei care nu am crescut în oraşe mari mixte cum e Clujul. Cei de aici se cunosc. Dar cei din Constanţa, Craiova, Miercurea Ciuc sau Târgu Secuiesc habar nu au de cealaltă naţie. Îi ştiu de la televizor, de la ieşirile necontrolate a unui anume „tribun”, a unui „cioban”, a unui „căpitan” sau „motan”.

Teoretic noi am trebui să fim prima generaţie care ar putea creşte într-o atmosferă tolerantă europeană. Totuşi încă puţini vor fi şi cei dintre noi care se vor elibera de prejudecăţile părinţilor, bunicilor. De ce? Pentru aşa auzim de la părinţi, aşa învăţăm la ora de istorie, aşa auzim la biserică şi din Parlament. În afară de câţiva iluminaţi camicaze cum sunt cei de la Liga Pro Europa prea puţini sunt intelectualii şi socializanţii noştrii care vorbesc deschis despre virusul naţionalismului pe care îl luăm în fiecare zi din lumea care ne înconjoară.

Cum am putea scăpa de aceste lucruri când ieşirile şovine sunt aproape nesancţionate, sunt luate ca normale în societatea noastră: limba maghiară e limba caiilor – se strigă în Parlament, ţigancă împuţită zice preşedintele, şi mai nou o monstruozitate venită parcă din 1920, propunerea de luare a cetăţeniei maghiarilor din România? 

Oare unde se termină învaţarea identităţii naţionale şi unde începe intoleranţa naţionalistă? Sau această intoleranţă deja face parte din identitatea naţională? Sunt român pt că îi vreau pe maghiari afară? Sunt secui pt. că îi urăsc pe coloniştii moldoveni aduşi de Ceauşescu? 

Tinerii noştrii încă habar nu au cât de neeuropean, cât de grav şi de nociv e mentalitatea lor:


One response to “Naţionalismul face parte din identitatea naţională?

  • szjanos

    Concluzii corecte…
    Este încă imposibil de reconciliat etnocentrismul a două populaţii de etnicitate diferită care trăiesc în acelaşi spaţiu, cel puţin la noi.
    Chestuinea ţine însă, după părerea mea, mai ales de cultura politică, şi de cultul inamicului…
    „Inamicul” care:
    1) trebuie să existe, pentru a putea fi „combătut” (dacă nu există, se inventează)
    2) trebuie să fie de altă etnie, pentru ca „lupta” împotriva sa să nu cauzeze pierdere d capital politic
    3) să fie inferioară dpdv. cultural, istoric, politic, estetic, şamd.

    Să aceptăm simplul fapt că sistemul politic, şi incultura politică, e de vină, iar acest sistem nu se vindecă de la sine decât prin procesul firesc al extncţiei. Iar politicienii de profesie sunt mai „durabili” decât dinosaurii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: