Monthly Archives: Iulie 2007

Să nu ceri pâine în româneşte…

…dacă ieşti în special în HR, CV, şi MS pentru că maghiarii nu te servesc dacă ceri ceva în română. Cam aşa sună una dintre miturile şi prejudecăţile care circulă ca un fel de „urban legend” atât pe internet cât şi printre multora care sunt de etnie română.

M-am gândit să fac o probă, şi când am fost ultima dată într-una dintre judeţele mai sus menţionate am cerut pâine în româneşte. Situaţia era cam absurdă pentru mine, fiindcă totul se desfăşurase în Miercurea Ciuc, unde pentru un maghiar este firesc să se adreseze vânzătorilor în primul rând în limba maghiară, pentru că ai aproape 100% şanse că persoana respectivă vorbeşte limba maghiară.

În fine, fiind foarte interesat, am făcut câteva încercări.

Iată rezultatele: toate lumea îmi răspundea cu Bună ziua la Bună ziua mea. Am cerut tot felul de produse de panificaţie, şi peste tot am primit ce am cerut. Nimeni nu sa uitat la mine urât pentru că vorbeam în româneşte.

Mai mult azi am primit în telefon de la un număr necunoscut, şi fiindcă aream  în Cluj, poate din cauza reflexului am răspuns în româneşte. Persoana, care se afla la partea opusă a „firului” mi-a răspuns în româneşte, chiar dacă trebuia să-mi zică: „Bună ziua domnule Lóránd.” Şi continua în româneşte, până când eu nu am dat seama că de fapt vorbesc cu cineva pe care le ştiu, şi care este de etnie maghiară.


Presă maghiară scrisă din perspectiva românească: Academia Caţavencu în maghiară

Se mai găsesc minţi deschise în România, care ori din considerente pur economice, ori pur şi simplu din cauza că au dat seama, că sunt cititori maghiari care vor (şi) o presă care este scris într-un stil (dacă vreţi scris din perspectiva românească) diferit faţă de stilul şi limbajul folosit de presa maghiară din România, înfiinţează varianta maghiară a unor publicaţii româneşti. Aşa a fost cândva Ziua, cu Nap, dar asta nu mai este printre cei vii. Mai recent, cei de la Academia Caţavencu au inventat varianta maghiară (şi engleză) a versiunii online a lu’ Academia Caţavencu. Felicitări, şi mult înainte!

Poate ar fi timpul ca şi maghiarii să aibă o publicaţie care măcar din când în când, hai să zicem săptămânal, ar venii cu nişte suplimente în limba română. Astfel s-ar inventa presa românească scris din perspectiva maghiară. Oare s-ar găsi cititori aşa ceva?


Nu sunt din categoria extremiştilor, dar…

În sfârşit am reuşit să citesc toate comentariile care au fost adăugate la postul anterior, Maghiarii nedoriţi în blogosfera românească?, scris de Tihi.

Dintre ele, cred că cel mai bine, comentariul adăugat de Magda, descrie cel mai bine un starea de spirit şi un mod de gândire cu care, noi, cei care suntem cetăţeni români, dar limba noastră maternă nu este ceea română, avem de a face din când în când.

De mai multe ori, s-au în anumite perioade foarte des, am auzit argumente care erau introduse cu fraza: „Nu sunt din categoria extremistilor, dar am cateva note de facut.” Am avut de a face cu oameni, indiferent de naţionalitate, care începeau aşa, dar peste câteva secunde dădeam seama despre o poziţie care nu era în concordanţă cu fraza introductivă.

Şi iată:

„1. inainte de a cere, poate inveti sa scrii romaneste: “cum se pot găsii uşor” (gasi se scrie cu un singur i), “fiind cel mai frumos developat” (developate sunt fotografiile, probabil te gandeai la dezvoltat)”.

Oare cum se poate numi persoana care într-un text care conţine 1165 de cuvinte, şi are o lungime de trei pagini, găseşte două greşeli de exprimare, şi foloseşte această descoperire ca un fel de argument?

Mai mult, să nu uităm, că limba română nu este limba maternă a lui Tihi, sau a altor persoane aparţinând minorităţilor etnice din România. Din păcate foarte mulţi uită, şi se miră dacă descoperă, că pentru noi limba română este o limbă străină, ca engleza, franceza sau maghiara pentru voi. Este însă evident, că asta nu neapărat ar trebui să însemne să nu ne străduim să vorbim, sau să scriem cât mai corect posibil, când ne exprimăm într-o limba străină, fie ea ceea română, engleză etc. Dar, rămâne, şi trebuie să rămână la latitudinea fiecăruia, dacă vrea sau nu să cunoască limba română, şi dacă vrea sau nu să cunoască cât mai bine această limbă, care este folosită în viaţa oficială din România.

„2. Blogosfera e formata din cei care scriu in aceeasi limba, sau intr-o limba de circulatie internationala, dar cu subiecte locale. Ca scrii in romana din LA sau in engleza despre mizeria din bucuresti, atunci apartii. Ca scrii in maghiara pe care o inteleg 10% din populatia romaniei (adica 2% din cetatenii romani de pe net probabil) atunci sorry, dar nu apartii.”

Este foarte „interesant”, şi foarte deprimant în aceeaşi timp, când sunt folosite nişte date statistice necontrolabile, adică practic inventate, pentru sprijinul celor afirmate. Nu ştiu, de ce crede Magda că numai 2% din cetăţenii români de pe net sunt de etnie maghiară. Şi chiar dacă este aşa, noi nu scriem despre subiecte locale? Sau numai simplul fapt că maghiarii din România nu au o pondere de, hai să zicem, 30%, este suficient ca să fim daţi afară din Roblogosferă?

Cum se poate băga pe cineva, care scrie în engleză în Roblogosferă, şi pe ăla care scrie în maghiară, dar este din România, nu, atâta timp cât au subiecte locale? Am impresia că numai bazându-se pe o pură discriminare etnică, lingvistică etc.

De ce pot să afirm asta?

Pentru că, conform DEX-ului, cuvântul român are următoarele semnificaţii:

ROMẤN, -Ă, români, -e, s.m. şi f., adj. I. S.m. şi f. 1. Persoană care aparţine populaţiei de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Ţăran. ♦ Bărbat, soţ. ♦ Om (în general), bărbat. 3. (În forma rumân) Denumire dată, în evul mediu, în Ţara Românească, ţăranilor dependenţi de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. 1. Adj. Care aparţine României sau românilor (I 1), referitor la România sau la români; românesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de români. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluţia limbii române anterior diferenţierii dialectale; străromână. [Var.: rumấn s.m.] – Lat. romanus.

Din care reiese: termenul român are şi o aşa numită semnificaţie „teritorială” (dacă vrei, când spui român te referi la cetăţenie), şi orice persoană care face parte din populaţia României, indiferent de etnie, este considerat român. Deci, Roblogofera are trebui să conţine şi bloguri scrise în limba maghiară, de persoane care aparţin populaţiei de bază a României, adică de cetăţeni de etnie maghiară.