Monthly Archives: August 2007

Aberaţie românească: obligativitatea religiei in şcoli

Ministerul Educatiei va introduce in Parlament la inceputul noii sesiuni parlamentare un proiect de lege a invatamintului preuniversitar care are o prevedere ce stipuleaza ca religia devine obligatorie si la liceu, in conditiile in care proiectul fostului ministru al educatiei, democratul Mihail Hardau, includea ca religia sa fie obligatorie doar pana in clasa a X-a. Mi se pare de necrezut ca ministrul educatie Cristian Adomnitei, un ministru care se declara liberal nu numai sa sustina o astfel de idee a predecesorului lui (teoretic) crestin democrat, dar sa mai si adauge din proprie initiativa inca si mai mult.

Ne-am obisnuit, oricumi, ca PNL-ul este orice, dar numai liberal nu. Partidele liberale din UE sunt tocmai cele care vegheaza la secularitatea, si secularizarea a tot ce inseamna institutii publice sau banii publici. Liberalii europeni sunt cei care apara oriunde pot drepturile omului, mai ales cel ale minoritatilor etnice, religioase si sexuale. Rar auziti un liberal din Romania sa apere de exemplu idea unei universitati de stat maghiare, sa apere libertatea de constiinta, sau drepturile cuplurilor homosexuale? Astfel nu e de mirare ca liberalii, ca orice partid din Romania, in esenta practica aceasi politica populista, menita sa satisfaca mentalitatea conservatoare, etnocentrica, traditionalist-crestina, anti-modernism, economic socialist-conservatoare al uni popor care abia isi recapata legatura cu cea ce insemna mentalitate din Westul Europei.

In momentul de fata, religia este disciplina facultativa in Romania. Aceasta reglemtare se incadreaza in normalitatea de pe acest continent. Cine vrea, ia, cine nu vrea nu ia. Sincer sa fiu, personal cred ca religia nu ar avea ce cauta in scoli nici ca materia optionala. De aia avem biserica separata de stat, ca cine vrea sa studieze religie, sa se duca la biserica. Nicaieri in Europa nu se studiaza obligatoriu religi a in scoli, in multe tari nici macar optional. Transformarea religiei in obiect de studiu obligatoriu incalca principiile libertatii de constiinta. Elevii au dreptul la o informare corecta, si obiectiva a tot ce insemna religie, credinta, istoria religiilor. Totusi, un ministru zelos, care vrea sa se faca salvatorul educatie romanesti aflatre in paragina, pentru a aduce niste voturi in plus de la populatia traditionalista si din activitatea electorala a preotilor, introduce in noul proiect a legii invatamantului o aberatie de neconceput in anul 2007 in Uniunea Europeana: obligativitate invatarii religie. Parca am fi in Iran…

Sigur ca teoretic elevii ar avea dreptul de a alege. Conform unui articol de pe Hotnews in care se relateaza discutiile de la Sinaia a ministrului cu sindicatele din invatamant, daca elevul va dori sa studieze alta religie decat cea pe care o studiaza colegii de clasa, acesta va face o solicitare catre conducerea scolii, semnata de parinti, si astfel scoala se angajeaza sa ii asigure un profesor pentru religia pentru care face cerere. Daca scoala nu ii poate asigura un profesor, elevul primeste educatie religioasa de la preotul bisericii pe care o frecventeaza. Acesta il si noteaza (oare care sunt criteriile de preformanta?)
Ma intreb intr-un stat unde teoretic (din pacate nu si practic) statul este separat de biserica, cum poate statul sa oblige un elev sa se duca la biserica pt. a frecventa “cursuri”? Ce treaba are statul roman cu orele de religie de duminica din biserici?

Din fericire Constitutia il obliga pe domnul ministru, mare credincios se pare, sa tina cont si de elevii (si parintii lor) atei. Astfel elevii care nu vor sa studieze religie pot face o solicitare, iar media generala va fi alcatuita fara a socoti aceasta disciplina. Aici ma inteb un singur lucru: care elev ar fi nebun sa se lase de ora de religie in contextul in care majoritatea colegilor de clasa probabil s-ar duce la aceste ore? Oare nu s-ar simtii el stigmat in conditiile unei mentalitatii generale de condamnare a ateismului?
In al doilea rand se stie foarte bine ca media la religie fiind intotdeauna 10 (pt. ca noi avem numai copii cuminti si buni credinciosi), acesta ajuta mult la inbunatatirea mediei finale pe semestru, si pe an. Media anilor de scoala fiind importanta la intrarea in liceu sau facultate, elevul este practic fortat sa ia religia pentru a nu fi in dezavantaj fata de cei care se folosesc de imbunatatirea mediilor lor generale conferite de aceasta materie.
 
Cum declara Remus Cernea presedintele Asociatiei Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta in acelasi articol „cu toate ca proiectul respectiv spune ca religia este disciplina facultativa, foarte multi elevi din scoala ar putea fi obligati sa studieze religia la gramada intrucat nu toate scolile au pregatit un profesor pentru o disciplina alternativa religiei care se preda in scoala si pe care o invata cei mai multi. Prin urmare majoritatea ar putea dicta acest lucru”. De altfel raportul acestei asociatii din luna februarie despre invatarea religiei in scoli, vorbeste despre incalcarea caracterului facultativ al educatiei religioase (deja), despre atitudinea etno-nationalista a unor profesori de religie (fapt semnalat si de Liga Pro Europa intr-un studiu din 2006) si despre abuzuri asupra elevilor in timpul orelor de religie ortodoxa (terorizarea copiilor cu blestemarea, cu pedepse divine, si alte de asemenea)

Desi cu saptamani in urma inca se vorbea si de optiunea unei ore de Istorie a religiilor, acesta se pare ca a cazut din preferintele domnului ministru. Pacat, mare pacat. Astfel macar s-ar fi putea creia cat de cat un echilibru, si am fi avut o modernizare reala .
Ceea ce ar trebui sa fie obligatoriu in scoli ar fi cursurile de Istoria Religiei, pentru ca sunt indispensabile in intelegerea civilizatiei si contributia religiilor la dezvoltarea, sau nedezvoltarea noastra in diferite perioade ale istoriei. Ar fi corect sa vada elevul cum a influentat in realitate biserica istoria lumi, si pe cea nationala.
Dar sa fim totusi seriosi: unde gasesti profesori pregatiti care ar putea preda un astfel de curs in mod obiectiv? Poate s-ar gasii cativa, si poate daca ar fii interes s-ar pute pregatii si alte generatii, dar intr-un stat oficial semi-religios cum e tara noastra nu ma astept la astfel de minuni.

O alta noutate este introducerea invatamintului confesional ca nou tip de invatamint, pe linga cel de stat si particular. Acesta poate fi organizat de cultele religioase recunoscute oficial. Mai grav este faptul ca acesta ar fi subventionat tot de la stat, din taxele cetatenilor.
Ma intreb cum poate un cult religios sa organizeze ore de biologie, geografie, filozofie, morala sau istorie nationala sau a lumii cu toata obiectivitatea stiintifica ce presupun aceste materii? La biologie cum o sa invete copii evolutia speciilor? La geografie cum os sa-i invete pe copii de inceputurile universului? La filozofie cum o sa fie invatate ideiile atee ale lui Machiavelli, Schopenhauer, Marx sau Nietzsche? Ce fel de morala si sistem de valori ramasa in urma cu 60-100 de ani o sa fie invatati copii? Ce fel de istorie a lumii o sa auda copii intr-o scoala a unde institutia mama nu recunoaste ororile cruciadelor, a inquisitiei, a conqustadorilor in America latina, a razboaielor religioase de tot felul? Cum o sa invete copii despre razboaiele religioase din ziua de azi? Iar la materia istoriei romanilor ce o sa invete baietii elevi despre greco-catolici, despre minoritati, sau despre perioada comunista? Ma intreb cata stiinta, si cata mitologie evreiasca o sa invete acesti copii?

Dar de fapt de ce organizeaza biserica scoli in secolul XXI? Ce mai poate sa dea nou o institutie care (in cel mai bun caz) s-a pierdut undeva in secolul XIX? Ce fel de cunostinte, obiectivitate si morala o sa aiba tinerii care ies din astfel de institutii? Cat de multe frustratii si conflicte ii asteapta in lumea reala pe acesti oameni? Pentru a afla raspunsul la aceste intrebari trebuie numai vorbit cu orice stundent care invata la teologie si ne putem da seama cat de multe conflicte culturale trebuie sa indure intre cea ce aude inauntrul cladirii teologiei si ce vede pe strada si in media. Schizofrenie culturala.

Si mai este un caz in care bisericile intra in scoli: slujbele religioase din scoli. In marea majoritate a unitaţilor publice de invaţamant din Romania, au loc slujbe religioase, de regulă ortodoxe, cu prilejul festivitatilor de deschidere a anului scolar, dar şi al altor evenimente. Aceste slujbe au loc in prezenţa elevilor si cadrelor didactice, in timpul orelor de curs şi ca urmare, ele au caracter de obligativitate. Or, libertatea de constiinta, garantata de art. 29 din Constitutia Romaniei, implica si dreptul de a nu fi supus unui mesaj religios sau unor presiuni de natura religioasa. Prin obligarea elevilor de a participa la slujbele religioase se aduce atingere unui drept fundamental al celor care sunt de alta religie sau cei care nu impartasesc nici o credinta. Instituţiile publice in general, instituţiile publice de educatie în mod special, au obligatia sa se comporte neutru in chestiuni legate de religie. Niste clarificari legale importante ne aduce comunicatul Asociatiei Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta:

“Reamintim, în acelaşi context, şi prevederi ale legislaţiei interne care sunt încălcate prin ţinerea slujbelor religioase în condiţiile amintite: Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor statuează la art. 9. că: „(1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee. (2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult”; Legea învăţământului, nr. 84/1995, cu modificarile şi completările ulterioare, prevede la art. 11 (3) că “În învăţământ se interzice prozelitismul religios”; iar Codul Penal precizează la art. 318 că “fapta de a obliga o persoană, prin constrîngere, să participe la serviciile religioase ale vreunui cult, sau să îndeplineasca un act religios legat de exercitarea unui cult se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni”.

Poate domnul ministru nu stie nici faptul ca educatia religioasa in scoli nu este bine vazuta  nici de Curtea European a Drepturilor Omului. Hotararea recenta in cazul Folgero si altii contra Norvegia, din 29 iunie 2007 a ridicat in fata CEDO chiar problema educatiei religioase scolare. In fapt, reclamantii, parintii mai multor copii cu varste scolare au sesizat CEDO invocand violarea dreptului lor de a decide modalitatea de instruire scolara a copiiilor, garantat prin prevederile art. 2 din Protocolul nr. 1 la Conventie. Analizand programa scolara norvegiana, Curtea a constatat ca, in cadrul cursului de religie si filosofie o mare parte a programei este dedicata studiului crestinismului, fapt care nu poate fi sanctionat data fiind istoria si traditia de stat crestin al Norvegiei. Totusi, Curtea a observat ca, potrivit programelor scolare, cursul are ca scop educarea copiiilor in tradutia moralitatii crestine. De asemenea, Curtea a constatat ca, atat cantitativ dar mai ales calitativ, crestinismul are o pozitie mult privilegiata fata de alte religii sau filosofii studiate. In aceste conditii, CEDO a considerat ca acest curs nu promoveaza ideea de intelegere, toleranta, respect si dialog fata de alte credinte religioase, fapt contrar principiilor unei societati democratice. De aceea, Curtea a decis ca obligatititatea urmarii acelui curs constituie o violare a art. 2 din Protocolul nr. 1.
Acest caz ar trebuii sa dea de gandit si autoritailor Romane. Romania fiind parte la acest Protocol, si pierzand deja mii de procese de incalcare a drepturilor omului, poate fi ataca in aceleasi conditii de oricine si in aceasta materie. Si probabil va fii.

Putem concluziona deci, ca totul e organizat intr-un fel in care practic elevul nu poate scapa de religie in scoala. El trebuie sa fie crecut intr-un mediu crestin, subectiv, inconjurat de mitologii ebraice, departe de realitatiile timpurilor noastre, fara respectarea libertatii de constiinta, fara respectarea dreptului copilului la adevar.
Se actioneaza pe interesul bisericiilor iar ministrul (liberal?) Adomnitei joaca cartea lor. Traim timpuri in care noile generatii incep sa se debaraseze de rituarulire unei institutii medievale care nu au nici un sens in ziua de azi. In Romnia se desfasoara un kulturkampf. Domnul ministru Adomnitei s-a pus in slujba trecutului in acesta batalie

Pacat, pentru ca sincer sa fiu, liberalii erau singurul partid in care imi mai puneam sperante de modernizare a societatii romanesti. Ei ar trebuit sa fie motorul modernizarii Romaniei, cum sunt liberalii adevarati in orice tara. O fi ei liberali in majoritatea chestiunilor economice (daca nu cumva sunt santajati de social-democrati – vezi marirea pensiilor), dar in celelalte probleme se incadreaza perfect in marea conservatoare politica autohtona.

Indoctrinarea religioasa a copiilor e una din cele mai mari crime, deoarece ei inca nu pot discerne intre minciuni si adevar si, ei inseamna viitorul. Daca vrem so tinem tot asa, si vrem sa ramanem o curiozitate in Europa in privinta mentalitatii superstitioase si neinformate, ramasa in urma cu zeci, sau sute de ani, sa continuam tot asa.

Dar sa nu va mirati domnule ministru, daca in cativa ani o sa ajungem la procese de genul celui prezentat in programul urmator. Sa va pregatiti de un kulturkampf asemanator in Romania domnule ministru. Ati deschis cutia Pandorei cu aceasta propunere.

Penn & Teller: Bullshit – Creationism


Maghiarii din Roblogosfera: o analiza si niste raspunsuri

Acum vre-o 5 saptamani am scris un post despre neacceptarea blogurilor maghiare din Romania in blogosfera romaneasca. A fost un post foarte controversat. Am primit un numar record de comentarii (98), si ne-a adus un trafic poate nesperat la acel moment. Intre timp ne-a acceptat blogul si Luminitze.ro. Le multumim pentru acest lucru.

Intentionam ca in cateva zile sa scriu o analiza despre tot ce s-a scris in legatura cu subiectul. Din motive obiective (licenta, vacanta, treburi) a trebuit sa aman pana in ziua de azi. Mai bine mai tarziu decat niciodata: 

In primul rand va multumesc la toti pt. comentarii. Au fost ei mai intelegatori, mai inclinati spre compromisuri, sau deloc prietnenosi, sau chiar agresivi…toti reflecta un segment din gandirea acestui popor.  

Interesant este sa vedem procentajele opiniilor. Din toate cele 78 de comentarii care sunt la subiect si au fost scrise de romani (comentariile scrise de maghiari nu am luat in considerare din evidenta opiniei lor) majoritatea, 53 %, reprezinta grupul care este fost impotriva acceptarii blogurilor in limba maghiara in blogosfera romaneasca (genul „nu va intelegem, nu va vrem in blogosfera noastra”), iar 15% nici nu vrea sa auda de unguri deloc in Romania (genul „carati-va la Budapesta cu blog sau fara”). Deci putem concluziona ca in total 68 % din comentarii au fost impotriva ideii noastre de a avea categorii proprii la Roblogfestul national, loc in agregatoarele de bloguri romanesti, sau macar pe lista lor de pe Wikipedia.

Restul de 32 % s-au manifestat ori pentru acceptarea blogurilor scrise in Romania de maghiari, ori cel putin pentru gasirea unor solutii comune prin care acestea ar putea fi luate in seama in tara noastra. (Mentionez ca aceste numere reprezinta nr. comentariilor, nu si neaparat a comentatorilor. Au fost unii care s-au manifestat de mai multe ori, si au fost si unii care au scris in blogurile lor despre tema. Totusi cred ca acest lucru nu afecteaza prea mult rezultatul final, pt. ca au existat reveniri de amandoia parti.)  

Cred ca faptul ca macar 1/3 din blogosfera romaneasca e deschisa spre acceptarea blogurilor maghiare autohtone in lumea virtuala din Romania e un inceput bun. Pot sa zic ca internautii, deci tinerii din Romania, sunt probabil cu un grad mai deschisi decat ar fi fost parintii sau bunici lor. Deci trendul este intr-o directie buna. Faptul ca 53% nu vor acest lucru (desi nu mi se pare normal sau acceptabil) era de asteptat.

Cea ce ma uimeste insa, este faptul ca inca exista oameni, nu putini (15%) care se manifesta intr-un mod absolut incredibil pentru o tara Europeana. Ma gandesc la comentarii sovine de genul: 

„da-i dreq d unguri sa scrie bloguri in ungureste in tzara lor…”. (bicplayer)
„Urasc aceasta limba…ii urasc pe unguri…dau dovada 100% de rasism. Atata timp cat esti in tara mea, Romania, cel putin pe strada imi vorbesti romaneste.” (UltimulNihilist)
„Ne`ati infectat aproape totul si acum vreti mai mult.” (Visurat)
„Tara asta e a noastra, daca vreti alta limba plecati de aici.” (Misi)
„Nu am nimic cu ungurii, dar nu suport sa vad/citesc maghiara in Romania. Nu o inteleg, si in plus am un sentiment acut de ura impotriva celor care sa incapataneaza sa o faca.” (Programare Sociala)
 „Eu fac parte din minoritatea care considera ca ungurii trebuie exterminati, vreau si eu dreptul meu sa extermin legal cat mai multi maghiari fiindca cultura mea se bazeaza pe exterminarea maghiarilor. am si eu drepturi europene.” (UN Blogger)

Numai ca sa exeplific cateva. Este ingrijorant ca mentalitati de acest gen sunt inca transmise si generatiei noastre fara nici o problema. Mizeria sovina a societati se regaseste si in blogosfera.  

Asi dori de asemenea sa raspund la unele comentarii reprezentative. Le consider pe acestea reprezentative pt. ce sunt idei care s-au repetat la mai multi, si exemplifica cel mai bine unele mentalitati ale romanilor.   

„RO.wikipedia.org nu e Wikipedia Romaniei ci Wikipedia in limba romana. Continutul in limba maghiara nu prea are ce cauta.” (Pig Brother)

„Si puteti spune ce vreti, o rowikipedia cu articole in limba maghiara ar arata stupid.” (Iskander) 

Sunt de acord, ca texte mai mari intr-o alta limba nu au ce cauta intr-o enciclopedia monolingva. In legatura cu Wikipedia nu am cerut adaugarea unui continut in maghiara. Singurul lucru pe care l-am vrut era adaugarea linkului celor trei agregatoare e bloguri transilvane: ClujBlogrol (bilingv, si peste 60% romanesc), Egologo si Web-Cafe (amandoua maghiare). Cred ca aceste 3 linkuri apartin Listei de bloguri ale Roblogosferei, toate blogurile agregate aici fiind bloguri scrise in si despre Romania, scris de cetateni ai acestei tari. Dupa parerea mea tot ce se naste in Romania în materie de blog face parte din roblogosfera. Roblogosfera pentru mine inseamna o comunitate a oamenilor care au orice fel de legatura cu Romania. Au trait aici, traiesc aici, sau poate numai au auzit de ea, dar le place. Din aceasta comunitate vrand nevrand fac parte mai multe etnii. Nu e vorba de o limba oarecare. In Romania aproape 7% din populatie e maghiara. Suntem o comunitate mare, cu o lume virtuala foarte dezvoltata. Se pare ca cei de la Wikipedia nu sunt de acord cu aceste lucruri.  

„Din pacate si cu Roblogfest este similar. Cine poate vota un blog din care nu pricepe nimic? Uniunile artistice de care amintesti au traducatori, bloggerii nu au.” (Pig Brother)

La RoBlogfest s-ar fi putea face uşor categorii de bloguri (vre-o 3-4) special pentru blogurile in maghiara. Acolo oricumi se incriau si votau numai cei care scriu sau citesc limba. Asa am facut-o si la ClujBlogfest. Este o chestiune de bunavointa, si de acceptare a acestei sfere a blogosferei din Romania. 

„Raman la parerea ca de cativa ani va stricati singuri imaginea, mai ales liderii vostri politici, au deveniti din ce in ce mai iritanti si mai plangaciosi, nu mai stiu saracii ce drepturi sa inventeze si sa ceara, is asupriti peste tot… s-a cam saturat lumea.” (Keos)

Noi nu raspundem de politicienii nostrii, cum nici voi nu raspundeti. Pentru actiunile si imaginea lor raspund numai ei. De asamenea trebuie clarificat unde este granita intre „plangacios” si „cere drepturi minoritatilor”. De asuprire nu cred ca a vorbit cineva. Aici este vorba de niste drepturi speciale care sunt normale in Europa in cazul minoritatilor „mari”, deci cam cei cu peste jumatate de milion de suflete. 

 „N-am nimic cu maghiarii, însă eu nu am pretenţia, când merg în Ungaria, să mi se vorbească în româneşte…” (Denisa)

„Oare ce`ar zice ungurii daca m`as duce in ungaria, mi`as lua cetatenie si as vrea sa particip la blogfestul lor cu un blog in romana? De ce nu faceti o plangere pentru ca sunteti discriminati? Si, cu putin noroc, data viitoare, roblogfestul va avea versiuni in chineza, turca, armeana, aromana, rusa, bulgara si, bineinteles, maghiara. pentru ca`i concurs la nivel national. nu?” (VisUrat) 

In Romania sunt 1,5 milioane de maghiari. In Ungaria sunt 10.000 de romani. E cu totul alta chestie. Nu se pot face paralele intre cele doua cazuri. Vrem nu vrem o minoritate de 1,5 milioane de oameni trebuie sa aiba alte drepturi/institutii/organizari decat una de cateva mii. Romanii din ungaria reprezinta 0,1 % din populatia Ungariei, noi reprezentam 6,5 % din populatia Romaniei, si 21% din cea a Transilvaniei. Suntem majoritari in 2 judete, suntem aproape de 40% in 2, si peste 20% in alte 2. Nu ne comparam nici cu „in chinezii, turcii, armenii, aromaiia, rusii sau, bulgarii” din Romania. E pur si simplu alt lucru, alt nivel, alte nevoi si sisteme.  

„Aveti cele mai mari drepturi din Europa ca minoritate si cred ca si din lume.”(Geo) 

Nu este adevarat. Suntem undeva pe la mijloc – inspre bine. Daca sa zicem Tirolul de Sud (regiunea germana din Italia) este 100% in domeniul drepturilor minoritare, noi suntem undeva pe la 65 %. Majoritatea minoritatiilor din Europa care sunt in numar mai mare de 0,5-1 milion au drepturi mai insemnate decat avem noi in Romania. De exemplu autonomie teritoriala pe criterii etnice, self government (adunari legislative sau mini-guverne locale), autonomie culturala si educationala pe criterii etnice, universitati de stat proprii. Documenteaza-te te rog despre Tara Bascilor, Catalunya, Galitia, Tirolul de Sud, Sardinia, Insulele Aland din Finlanda, Insula Man din UK, albanezii din Macedonia, germanii din Belgia, sau chiar viitorul statut al Kosovo, etc. Cat despre lumea larga? Acolo e alta viata. Nu cred ca are rost sa ne comparam cu tari bananiere din lumea a treia, sau tari civilizate dar care au avut evolutii total diferite de cele din Europa.  

Asi dori sa termin cu cuvintele foarte adevarate si corecte al unui comentator pe nume Olahus. Mesajul lui poate sa fie si concluzia a tot ce am dorit noi sa transmitem:  

„Cred ca e o problema de mentalitate aici, intalnita indeosebi la regateni dar nu numai si nu la toti regatenii (dovada sunt eu, Bucurestean, pe deasupra :))
Pe de-o parte vrem sa nu aibe scoli separate, universitati separate dar, pe de alta parte, “ne” deranjeaza si cand isi manifesta identitatea sub acelasi acoperis cu noi- de exemplu sa isi inscrie blogul in maghiara pe un blogroll romanesc.
Spunem NU autonomiei, dar le uram sa se duca “in Ungaria”. Si astfel se instraineaza si acei maghiar(ofoni) care ar fi dorit sa se considere romani…
Oare de ce nu pot sa fie la fel de romani ca si noi daca vorbesc (si) limba lor? Daca isi pastreaza obiceiurile lor? (care, de altfel, au enorm de mutle similaritati cu cele romanesti) Daca vor sa fie romani, dar de etnie si limba maghiara?
Cred ca sunt multi etnici maghiari, indeosebi tineri, care sunt deschisi catre etnicii romani si catre cultura majoritara si opusi radicalismului politic. Dar care, vazand cum se poarta unii extremisti sau chiar “moderati” majoritari ajung sa alunece pe panta radicalismului pana la extremism.
Haideti sa le intindem o mana ca sa nu ii pierdem!”

retnikai.jpg


Presa făţărniciei religioase?*

Poate că nu este momentul potrivit pentru a vorbi despre o persoană, care este înmormântat în aceste secunde. Dar suntem convinşi că trebuie să vorbim, este musai să vorbim şi despre păcatele conducătorilor de biserici, indiferent dacă este vorba despre papi, patriarhi, cardinali, episcopi etc. Trebuie să facem asta, nu neapărat din cauza că avem dreptul la adevăr în cazul unor persoane publice, ci mai ales din cauza că trebuie să ştim: ce fel de oameni sunt, sau ce fel de oameni au fost cei care au condus anumite biserici. Biserici, despre care s-a dovedit că destul de des au o influenţă foarte mare la viaţa politică, economică, socială etc. ale unor ţări, adică asupra viaţa noastră de zi de zi.

Din aceste considerente nu putem să fiu de acord cu sintagma: „Despre morţi numai bine!”, pentru că cei care au condus biserici au avut în mână o putere civilă (şi politică), dar în aceeaşi timp au primit în sarcină şi nişte responsabilităţi enorme. Iar ei când au fost aleşi sau numiţi pe anumite funcţii au asumat (sau mai bine zis ar fi trebuit să asume) responsabilităţile.

Din păcate în ultimele zile nimeni nu era capabil să vorbească clar şi concis, atât despre faptele bune, cât şi despre faptele mai puţin bune ale celui care conducea Biserica Ortodoxă Română pentru un timp aşa de îndelungat. Din păcate în aceste zile a apărut o singură analiză mai serioasă, atât despre personajul în sine, cât şi despre politicienii care au înconjurat-o şi care acum vor să câştigă şi pe seama înmormântări lui IPS Teoctist. Desigur mai erau voci critice la adresa lui IPS Teoctist: în presa internaţională, sau în urmă cu ceva timp un articol scris de Gabriel ANDREESCU, sau în aşa-zisul raportul Tismăneanu (vezi pagina 467), dar nimeni nu a reuşit să facă o bibliografie completă despre Patriarh. Suntem siguri că într-o ţară unde BOR are o influenţă aşa de mare, întocmirea unui astfel de document este aproape imposibil, dar este şi foarte necesar în aceeaşi timp.

Altfel riscăm să rămânem numai cu controversele în legătură cu Patriarhul Teoctist, controverse pe care putem ilustra şi prin:

1. Diferenţa mare în ceea ce priveşte articolul despre Teoctist în varianta engleză a Wikipediei faţă de articolul care este în varianta română. Ştim că Wikipedia nu este Encyclodepia Britannica, dar fiind un site deschis, redactat practic de oricine, deci este un fel de sondaj mai ştiinţific al opiniei publice, din care reiese: cei care au redactat articolul respectiv, nu sunt capabili sau nu vor să iasă de sub umbra creată de BOR.

2. Cei care plâng acum pe lângă mormântul lui Teoctist sunt aceeaşi persoane publice care au iniţiat întocmirea raportului Tismăneanu, şi care ştiau despre conţinutul compromiţător care se referea la Teoctist.

3. Diferenţa mare cu care este tratat viaţa patriarhului de presa română, absolut subiectivă, şi presa internaţională, fără obligaţii de ridicare a vânzărilor către cel mai religios şi superstiţios popor al Europei.

 

Ne punem întrebarea: Este presa română o presă care falsifică istoria de dragul vânzărilor? Oare cât timp trebuie să treacă ca să citim o analiză obiectivă despre trecutul nu tocmai „sfânt” al conducătorului bisericii majoritare din România? Când o să ne putem uita în dosarele de securişti ale unor prelaţi? Sau vor dispărea şi ele din fel de fel de cauze cum au dispărut dosarele unor politicieni? Când o să aflăm ce s-a întâmplat în anii ’50 cu biserica greco-catolică? Când o să aflăm câţi bani din bugetul statului s-au cheltuit pe construirea a mii de biserici pe fiecare colţ după ‘90? Când o să aflăm istoria adevărată a bisericii stat în România?

* scris în comun de Lolka şi Tihi