Măcar generaţia noastră

De cateva zile am inceput sa vorbesc pe mess cu un tip din Bucuresti. E cam de varsta mea, baiat intelectual din familie buna, finut, politicos. De aici incolo devine si mai interesant: tolerant, interesat de minoritile tarii, interesat foarte mult de maghiari in special, citit in teme etnice, istorice, cu niste opinii de necrezut de la un „mitica” de Bucuresti: o posibila autonomie la secui, Romania ca stat multicultural, etc.

Prejudecatile ne sunt inselate cateodata :) Riscul merita.

E greu de prezentat despre cate si cate am vorbit. Niste discutii lungi, foarte interesante. Cateodata chiar nu aveam timp sau adormeam de o oboseala, si totusi ma tinea omul pe mess, pentru ca era prea interesant ce zicea. Am inceput si am terminat cu jucaria preferata: romanii si maghiarii. Si iara am tras aceleasi concluzii ca intotdeauna:

1. Sunt foarte putini intelectuali de amandoua parti care stiu in detalii versiunea celuilalt despre chestiunile etnice si istorice divergente. Chiar si noul meu prieten, care e pe departe cel mai avansat interlocutor din cate am avut in „stiintele maghiarimii transilvane”, a avut cateodata niste idei si dezinformari poate durearoase pentru mine. Desi recunosc ca putine au fost asemenea. Dar cate sunt in cazul celor care nici macar nu s-au initiat in ce crede „inamicul hun”? Cati dintre romanii intelectuali tineri stiu de istoria si raspandrea secuilor, sau despre faptul ca Clujul a avut majoritate maghiara pana la sfarsitul anilor ’60? Cati dintre intelectualii maghiarii au habar de discriminarile suferite de romani in perioada austro-ungara, sau despre ce este cu adevarat peste Carpati azi? Prea putini.

2. Este o uriasa lipsa de comunicare intre intelectualii tineri maghiarii si romani din Romania despre chestiunile minoritare, identiatea nationala, regionala, etc. Parca ar fi tabuuri. „Daca vrei sa ramai prieten cu un roman sa nu pomenesti de istorie, si drepturi. Sa vorbiti de filme, femei si fotbal. Si totul e ok.” –  imi zicea un prieten maghiar mai demult. Da este ceva. Dar pana cand? Daca tot discutam fiecare in ograda proprie (deci interesul e mare), atunci de ce nu incercam si impreuna? Exista piedici. Da sunt. In primul rand exista putine locuri si forumuri unde ne amestecam interetnic (ne salveaza messengerul?). In al doilea rand romanii nu vorbesc maghiara, iar majoritatea maghiarilor nu vorbesc romana indestulator de bine pentru a produce niste agumente ascutite de nivelul unei disctutii intelectuale complicate. In al treilea rand prejudecata este: oricum n-o sa inteleaga. Oare?

3. Chiar si intre oameni foarte toleranti, oameni care se pot gandi oricand si cu capul caluilalt, cum suntem noi doi in discutiile noastre, pana la urma tot ies divergentele provenite din socializarea etnocentrica diferita. Eu recunosc ca romanii erau discriminati in sistemele electorale din sec XIX. in Transilvania, el recunoaste ca Trianonul a fost o tragedie pentru unguri, dar totusi undeva ne oprim. El ne vrea pe noi romani de nationalitate maghiara, eu zic ca asa ceva nu exista in capul unui ungur ardelean. Cateodata e greu.

4. Nu exista solutii perfecte pe care le putem pur si simplu importa. Am tot vorbit despre Catalunia, Tirolul de sud, Aland, dar si despre exemple mai „triste”: Bretagne, Alsacia, limba irlandeza, am vorbit despre nationalismul romanesc exagerat al anumitori aromani veniti din balcani, despre probelemele din Quebec, despre criza de identiate in contextul globalizarii, despre solutia americana, despre insuccesul asimilarii ucranienilor in Bucovina…oh despre cate nu am vorbit…Concluzia: cazul transilvan e unic. Raspandirea teritoriala etnica, procentajele regionale si locale, istoria comuna (dar totusi despartita) sunt unice in Europa. Trebuie tratate asemenea. Este nevoie, cred eu, de o solutie de autonomie proprie, discutata impreuna.

5. UDMR-ul, Marko Bela si ceilalti, sunt singurii comunicatori ai parti maghiare in societatea romaneasca. Prea putin, mult prea cazuistic si defensiv. Prea putin ajunge la omul de rand despre imaginea generala reala si despre detaliile concrete ale unor teme specifice. Maghiarii din Romania trebuie sa produca carti, borsuri, pagini de internet, emisiuni, prezentari, documentare, clipuri Youtube, orice se poate – in limba romana –  pentru a-si prezenta majoritatii situatia, istoria, doleantele, problemele. Este o lipsa de informatie de parte romana de neinchipuit. Cea ce nu inseamna necesar dezinteres, ci si o lipsa de materiale inteligibile. De obicei si cea ce mai ajunge in presa romana sau in carti cateodata e plina de greseli, de neintelegere, nepricepere, subiectivism etnic romanesc. Ar fii bine ca majoritarii sa invete chiar la scoala in limba romana despre minortatile tarii, despre istoria, limba, cultura si doleantele lor. Poate nu ar strica ca materie optionala la licee si la facultati: Minoritatiile Romaniei. Ar fi utile si niste emisiuni educative, prezentari, documentare la televiziuni.

Cea mai mare concluzie a discutiilor noastre este urmatoarea: trebuie sa continuam! Sa vorbim, sa scriem, sa comunicam, sa raspandim comunitatilor noastre cea ce credem noi, si mai ales cea ce crede celalalt. Era digitala deschide noi fronturi. Si cand avem amandoi informatiile necesare, sa ne apucam de treaba, si sa ne rezolvam divergentele. Cum putem mai bine.

Macar generatia noastra.


17 responses to “Măcar generaţia noastră

  • Gashi

    Hmmmm..primul meu comentariu, desi citesc acest blog de ceva timp…

    Ideile lui Tihi, formulate mai sus, poate pentru unii par ca si nerealiste sau greu de imaginat si mai greu de indeplinit. Dar ce ar fi sa ne uitam un pic in ,,ograda noastra” sa vedem exemple. Am avut norocul sa-mi petrec vacantzele intr-un sat multietnic…. S-ar intreba unii ,,si ce?”. Mi-a oferit o alta perspectiva asupra relatiilor dintre oameni. Da, eram obisnuit sa-i spun Buna Ziua leltei Cornelia si Jo napot lui Pisti bacsi. Eram obisnuit ca duminica ma duceam in biserica reformata si Bogdan in cea ortodoxa. Dar nu vedeam nicio diferenta intre noi. Ca eram copii, eram oameni, gandeam la fel, ne cunosteam limbile si vorbeam intre noi ungureste si romaneste fara ca celalalt sa se supere…. Si atunci ma intreb cateodata care-i problema ,,intelectualimii” si a politicienilor? De ce problematica etnica este arma cea mai favorita? De ce nu putem noi sa schimbam ceva? Eu am trait in aceasta realitate si nu mi s-a parut niciodata un vis. Poate omul simplu trebuie sa furnizeze exemple pentru restul lumii… Conflicte o sa existe intotdeauna pentru-ca nu traim intr-o lume ideala. Dar trebuie sa invatzam sa ne ascultam unii pe altii si ca unele subiecte nu-s tabuu-ri pentru daca nu ma insel traim intr-o societate libera… Doresc ca cei care activati si va exprimati opiniile sa continuati ceea ce a-tzi inceput ca este un prim pas ,,redescoperit” care exista intotdeauna…

  • proclet

    In fiecare seara plang si ma gandesc la problemele maghiarilor. Uneori am cosmaruri… E greu sa merg mai departe… lucrurile nu pot sa continue asa.

    Hai spune tu, nu sunt eu un pui de mitica tolerant ?

  • Liviu V.

    Mda, frumos text, pacat ca e anulat de propozita nefericita „cu niste opinii de necrezut de la un „mitica” de Bucuresti”. Ca si cum as zice eu „frumos text pentru un bozgor”.

  • Tihi

    Liviule, aia era o metafora. De aia e pus cuvantul in ghilimele. Ce vrea sa spun e tocmai faptul ca trebuie sa scapam de prejudecati. Aceasta intamplare m-a ajutat pe mine sa inteleg, ca Bucurestiul nu e cetatea „miticilor” cum se crede la Cluj de toata lumea, nu numai de maghiari ci si de romanii ardeleni.

  • Dumitru Pohideanu

    Cum eu sunt persoana despre care vorbeşte Tihi, te asigur, Liviule, ca nu a spus-o cu urã sau dispreţ. Daca vrei urã, du-te pe siteurile ziarelor centrale, sã vezi câte persoane îi înjurã pe mitici în comentariile articolelor.

    dumitru (sau…Miticã, dacã preferi🙂

  • dadatroll

    Vezi, am avut dreptate: ungurii vor sa fura Ardealul. Au inceput in Bucuresti, ka akolo oamenii sunt mai prosti si nusi dau seama.

  • Liviu V.

    Eram convins ca nu a spus „mitic” cu ura sau dispret. Voiam doar sa ma asigur ca e constient de valoarea peiorativa a cuvantului. Din experienta mea (nu putina) prin Ardeal, am descoperit ca lumea discrimineaza bucurestenii (si sudistii in general) fara ca macar sa constientizeze discriminarea.

    @Tihi: Ma bucur ca ai ti-ai schimbat parerea despre bucuresteni, n-am priceput niciodata trista lor faima prin Ardeal; mai ales ca la Bucuresti ardelenii sunt de obicei laudati…

    @dadatroll: Eu cred ca tu ai citit cel mai nou articol din 24fun al lui Dobrovolschi.😀

    Scuze daca am fost offtopic, nu vad foarte bine cum sa comentez on la un articol-indemn. Tot ce pot sa spun e ca sunt complet de acord ca romanii sunt in general foarte slab informati despre minoritati. Ca exemplu, blogul asta e singurul blog (si) de limba maghiara pe care il stiu. Si am dat de el din intamplare, acum ceva vreme, cand se discuta despre o categorie multi-limba a blogfestului.

  • Andreea

    troll, vezi ca unii s-ar putea sa te ia in serios :))

  • Egy gondolat bant

    Tihi: I think I know whom you are talking about …

  • amanda

    mi se face pielea de gisca citind despre tema asta ultranudiscutataniciodatadeschisa.Intradevar este un caz unic ardealul.doua tari in aceasi teritoriu.am posibilitatea de a vedea si asculta opiniile amandouarora natii.interesant:nici unul nu intelege ce cauta celalat aici, in tara noastra.chestia cu satul multietnic am trait o si eu.un pic altfel.nu exista ura sau divergente seriose la nivel de zidezi ,dar nici mare comunicare.experienta personala bineinteles.dar…sincer imi place diversitatea asta ,imi place ca nu in fiecare casa aceeasi mincare se fierbe in oala, de exemplu.oamenii de”rind” le rezolva mai simpatic problema(in asta dau dreptate la Gashi)pur si simplu nu da mare importanta acestuia.lucreaza ,traieste linistit pina ce nu vine un mare „profet” sa le vorbeasca despre identitatea ei nationala. p.s. accept comentarii despre limbajul si scrisul meu incorecte pe limba romana. cer scuze daca am iritat simtul gramatical cuiva.

  • transilvan

    am incercat sa citesc textul fara sa ma infurii si nu am reusit. doar atât : intr-o lume in care granitele isi pierd din ce in ce mai mult din insemnatate voi o tineti una si buna :” noi, al nostru, de aici si pâna acolo. teritoriu unguresc, tinut secuiesc ” si alte asemenea chestii cât se poate de separatiste. bleah ! argumentele tale put pâna la cer.

  • Lolka

    Am impresia transilvan, că tu nu vrei să înţelegi nimic din textul lui Tihi.

  • olahus

    dupa atatia ministri ardeleni prinsi cu spaga-n sac ma intreb ce lectii mai poate da Transilvania regatenilor si mai ales „miticilor”…

    E un pic off-topic, dar nu ma puteam abtine…

  • Egy gondolat bant

    Dle. Transilvan, dl. Tihi se referea la un român din Bucureşti ce s-a dovedit a cunoaşte niţel punctul de vedere al minoritarilor – inclusiv cei maghiari. Nu avea nimic de-a face cu separatismul, autonomia, etc. Era, să zicem aşa, expresia unui soi de surpriză plăcută ce acel românaş i-a produs-o. Eu zic că nu-i chiar aşa de rău pt. noi, românii, că unul de-ai noştri stârneşte simţăminte bune într-un concetăţean, nu? :o).

  • Diegis

    Cat despre controversa: România-Mare vs Ungaria-Mare, pentru noi lucrul e asa de clar si de simplu, incat nici nu mai are nevoie de multa dovedire. A sustine ca natiunile roma^na, ceha, slovaca, sa^rba, croata, slovena, sunt toate nevrednice de a trai independent, stapane pe tara lor, si ca nu poate fi salvata cauza civilizatiei decat punandu-le sub stapanirea natiunii ungare, intr-o “Ungarie-Mare”, a afirma asemenea lucruri a fost in trecut o ticalosie, azi e doar o gluma. O “Românie-Mare” nu e o nedreptate, caci e statul care cuprinde pamantul unei singure natiuni, pe cand o “Ungarie-Mare” ar fi intinderea statului unei natiuni, asupra pamantului si drepturilor natiunilor vecine. (De altfel, toata denumirea de “România-Mare” sau “Ungaria-Mare” e necorecta; România de azi nu e deloc Mare, ci e Roma^nie pur si simplu; iar daca “Mare” inseamna cuprinderea intregului teritoriu national, atunci Ungaria de azi e perfect o “Ungarie-Mare” si iata deci idealul iredentistilor realizat printr-o simpla restabilire de terminologie, fara sange si intrigi.

    Ion I. Moţa – 1 septembrie 1927

  • SAM

    Baieti, eu sunt cu totul de acord. Vezi si articolul meu din Adevarul de azi. http://www.adevarul.ro/articole/autonomia-starpeste-separatismul/342574

  • ilie pintilie

    …interesant…pc.5-UDMR-„prea putin si…prea defensiv”!!!POFTIIIM?…”sa ne rezolvam diverdentale.”Care divergente,ca nu inteleg???Vorba lui „transilvan”-gata granite,gata haturi! …si VOI vreti ALTE haturi?…sub pana ta ,autorule,curge mult venin verde unguresc ,pe care,cu tot efortul , nu-l poti ascunde.AI GRIJA,TE ROG,AI GRIJA !…ar fi pacat sa-ti ramina pana mostenire unui roman!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: