Să nu ceri colaci în Secuime*

Este bine cunoscută vorba „să nu ceri pâine de la unguri” ce trimite spre prostul tratament rezervat românului ajuns prin părţile secuieşti. Dacă aşa păţeşti când ceri pâine, ce ţi se întâmplă oare dacă ceri colaci secuieşti/kürtös kalács? Am aflat răspunsul la această întrebare de curând, când m-am întors cu familia din vacanţa de Paşti.

Plecând din Neamţ spre Bucureşti am decis să facem un mic ocol pe ruta Oneşti – Târgu Secuiesc – Braşov – Ploieşti, urmând a tăia judeţul Covasna în două. În anii trecuţi am observat că în majoritatea satelor covăsnene localnicii vindeau în faţa porţii colaci secuieşti şi pâini mari cât roata. Am pornit deci la drum împărtăşind acest detaliu băieţelului nostru, mare amator de dulciuri şi copturi de tot felul.

Ardealul ne întâmpină cu comuna Breţcu/Bereck unde la prima casă se oferă spre vânzare nu colaci ci … un sac de cartofi, aşezat cuminte dinaintea porţii. La a doua poartă, la fel. La a treia, aşijderi. „Măi drăcie”, zic eu, „aici tot satul vinde cartofi?”.

„Sunt sigur că n-am cumpărat de aici colaci”, îi liniştesc eu pe ai mei şi ne vedem de drum spre Lemnia/Lemhény. Din păcate, schimbarea locului nu a condus şi la schimbare ofertei; ca şi la Breţcu, toată suflarea satului s-a reprofilat pe comercializarea temeinică a cartofilor.

„O fi fost mai încolo satul de unde am cumpărat kürtös kalács?” o-ntreb pe soţie. Ea nu-şi aminteşte mai mult ca mine, aşa că mergem tot înainte. Intrăm în Târgu Secuiesc/Kézdivásárhely, un orăşel pe cât de frumos pe atât de neglijat, având o piaţetă centrală mică şi cochetă din care pornesc radial străzi înguste, în stil tipic transilvan.

Ce păcat că nu s-a investit în renovări – ar putea fi o bijuterie locală ţinând cont de cadrul natural şi arhitectura urbei. Dar de data aceasta nu ne oprim să vizităm oraşul ci mergem întins spre satele următoare unde sperăm să găsim mult doriţii colaci secuieşti.

Speranţele ne fură înşelate. Satele de după Târgu Secuiesc, parcă vorbite cu cele de dinainte de Târgu Secuiesc, refuză să ne ofere specialitatea respectivă. Ne oferă, la schimb, o mare abundenţă de … aţi ghicit, cartofi. Cartofi la Cernat/Csernáton, cartofi la Dalnic/Dálnok, cartofi la Moacşa/Maksa şi din nou aceiaşi cartofi la Reci/Réty.

De-acum devenea suspect: peste tot numai cartofi şi nicio fărâmă de colac secuiesc. Or fi văzut oare localnicii că avem număr de Bucureşti? Se pune la cale o solidarizare locală împotriva „miticilor”?

Însă perseverenţa este maica virtuţii aşa că nu ne lăsăm cu una cu două. Propun familiei să facem un mic ocol prin Sfântu Gheorghe/Sepsiszentgyörgy căci „dacă la Sfântu Gheorghe nu poţi cumpăra colaci secuieşti, atunci unde poţi?”.

Sfântu Gheorghe se află în mijlocul unui şes întins, în fapt o mare depresiune intramontană. Intrarea în oraş se face peste un pod străjuit de semnul cu numele localităţii, scris în română şi maghiară. Soţia mă întreabă cum s-o fi putând pronunţa un nume unguresc atât de lung. „Este simplu: şepşisentghiorghi” îi răspund. Limba maghiară având scriere fonetică, citirea cuvintelor ungureşti nu este atât de dificilă odată ce deprinzi convenţiile de pronunţie.

Intraţi în oraş, o luăm spre centru. Ajungem uşor, semnele fiind în română şi maghiară. Oprim într-o parcare lângă Prefectură şi intru într-o cafenea să aflu despre colacii secuieşti. La bar servesc două tinere. Cafeneaua e mai mult goală, doar câţiva clienţi vorbesc liniştit în limba maghiară.

Dau „bună ziua” şi o-ntreb pe una din fete unde este cel mai apropiat magazin de colaci secuieşti. Fata mă priveşte perplex. Pentru moment am crezut că n-a înţeles ce vreau să spun, dar apoi pricep că nu era obişnuită cu denumirea „colaci secuieşti”. „Kürtos kalács” îi spun, „unde pot găsi kürtos kalács?”. Fata ridică timid din umeri spunând că nu ştie. Comand două cafele, cealaltă fată mă întreabă foarte serviabil ce fel de cafea vreau, cu zahăr sau fără, cu lapte sau fără, plătesc cafelele şi plec la maşină.

Tot acolo este o staţie de taxiuri unde cam o jumătate de duzină de maşini albastre stau şi aşteaptă muşterii. Mă opresc la una din ele şi-ntreb pe şofer, un băiat tânăr, acelaşi lucru despre colaci. Tânărul se gândeşte puţin şi răspunde „staţi să întreb prin staţie”.

N-apuc bine să-i spun să nu se deranjeze atât că deja a făcut legătura cu dispeceratul. Nu pricep nimic din ce spune exceptând „kürtos kalács” şi îmi pare că pronunţă niţel altfel decât la Emisiunea în Limba Maghiară. O fi graiul secuiesc?

Este momentul să-l învăţăm pe băieţelul nostru o mică lecţie. „Uite, dragule, nenea vorbeşte în limba maghiară”. „De ce?” vine eterna întrebare. „Pentru că aici locuiesc maghiari”. Micuţul ascultă puţin şi spune că nu-i place. „De ce, dragule, nu sună interesant limba asta?”. „Româna e mai frumoasă” replică el. „Bineînţeles, româna este cea mai frumoasă limbă pentru noi. Dar pentru un maghiar, limba maghiară este cea mai frumoasă”. „De ce?”. „Pentru că este limba lor maternă”. „De ce?”. „Pentru că este limba pe care au învăţat-o de la mamele lor când erau mici, aşa cum noi am învăţat româneşte”. Seria dece-urilor s-a oprit, semn că băiatul meu şi-a însuşit prima sa lecţie de multiculturalism.

Taximetristul ne spune că s-ar putea să găsim colaci secuieşti pe un bulevard anume, într-o altă parte a oraşului. Îi zicem că nu cunoaştem localitatea. „Atunci, mergeţi la un supermarket şi cumpăraţi unul la pungă”. Îi spunem că vrem de-ăia proaspeţi de pe jar, el zice că nu e aşa ceva niciunde aproape de centru. Îi mulţumim şi plecăm.

Cotim la dreapta pe un bulevard ce ni se pare mai important cu nădejdea că magazinele de kürtös kalács vor începe să apară. Şi, într-adevăr, apar magazinele: un Fornetti, un fast-food, chiar o dugheană cu şaorma (?!). Observăm multe alte magazine, dar niciunul cu kürtös kalács.

Aproape de ieşirea din oraş facem cale-ntoarsă şi privim pe partea cealaltă a bulevardului. La un moment dat vedem o căsuţă de lemn cu faţa la stradă pe care scrie mare „Kürtös Kalács”. Bucurie! Ne oprim, mă dau jos şi mă duc dar fatalitate: pe un carton stă scris în româneşte că magazinul s-a mutat în piaţa de zarzavat.

„Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o” îmi zic eu. „Unde o fi piaţa de zarzavat?”. Lângă căsuţă e un minuscul local unde două fete foarte tinere stau la o masă şi-mi explică pe unde să o iau. Se vede că nu vorbesc des româneşte, îşi caută cuvintele. Politeţea şi bunăvoinţa lor nu lasă cu nimic de dorit aşa că le mulţumesc şi plec.

În timp ce mă îndreptam spre maşină aud un cuplu în vârstă care vorbeşte liniştit româneşte. Nu vorbesc nici în şoaptă ca şi cum ar fi timoraţi de ceva, dar nici nu zbiară pentru a arăta că-s români. Cel mai probabil că-s localnici şi nu străini de oraş ca noi.

Urmăm indicaţiile fetelor de la local dar ne rătăcim. O doamnă în vârstă trece pe trotuar; opresc şi o întreb unde-i piaţa de zarzavat. Acelaşi fenomen ca la fetele de mai înainte: se vede că nu prea foloseşte româna, fluenţa comunicării are niţel de suferit însă politeţea ei nu. Conform indicaţiilor sale găsim uşor piaţa de zarzavat.

Cobor cu băieţelul care în sfârşit avea şanse să-şi primească ai săi colaci. Găsim un magazin chiar la intrare, dar închis. Piaţa e mai mult pustie. Ne apropiem de una dintre vânzătoarele de la tarabe şi întrebăm despre colaci. „Aţi încercat la intrare?”. „Da, e închis”. „Atunci mergeţi acolo, de acolo am cumpărat şi noi azi dimineaţă”.

Ajungem „acolo” şi magazinul există, într-adevăr, dar vânzătoarea se pregăteşte de închidere: curăţă tăvile de jar, aranjează tamburii de lemn. Mă uit pe program: magazinul se închide la ora 16 iar acum e deja 16:05. O întrebare „nu mai faceţi colaci?” a băieţelului primeşte un zâmbet matern şi un refuz. O întrebare identică din partea mea primeşte tot un refuz dar fără zâmbet, nici matern nici nematern. O fi fost vreun instinct antiromânesc la mijloc sau doar s-o fi gândit doamna că voi fi prea insistent şi a vrut să mă descurajeze din start? Răspunsul la această întrebare îl ştiu doar Cel de Sus şi respectiva doamnă.

Între timp o vânzătoare de la un chioşc alăturat ne spune cu amabilitate şi sfătoşenie că „dacă veniţi mâine dimineaţă sigur găsiţi colaci proaspeţi”. Ehei, bine ar fi, dar mâine dimineaţă vom fi departe, la noi acasă în Bucureşti.

După o mică dezbatere în familie ajungem la concluzia că e târziu, nu mai putem căuta în altă parte a oraşului ci trebuie să ne vedem de drum sperând că am putea totuşi găsi colaci secuieşti în satele covăsnene rămase – doar dacă nu vând şi ele cartofi, mai ştii păcatul?

Cartofi nu au vândut, dar nici colaci n-au avut. Şi odată cu ieşirea din Chichiş/Kökös, ne a fost limpede că nu vom beneficia de nici măcar un singur colac secuiesc pe meleagurile covăsnene.

Aşadar, oameni buni, e clar: dacă ceri colaci în Secuime, nu-i primeşti. Nu-i primeşti şi gata. Ce dovadă mai limpede de atitudine antiromânească mai doriţi, domnilor? Dar nu-i bai, căci se poate veni de hac şovinismului unguresc cu puţină strădanie, pingele tari, niţel noroc şi neapărat să ajungi înainte de ora închiderii.

*post scris de prietenul nostru din Bucureşti Egy gondolat bánt. Fotografii si bolduri by Tihi


31 responses to “Să nu ceri colaci în Secuime*

  • gashicsavargo

    Frumos articol…..nu am absolut nimic de comentat😀

  • Daniel

    eu nu stiu cum nu ai gasit colaci ca eu tot pe drumul ala am fost la Brasov si prin Covasna, nu mai tin minte numele, era deschis un magazin de kurtos chiar la strada… de cartofi ce sa zic, erau peste tot… dar era joi, poate de asta… anyway, la Iasi gasesti kurtos la orice sarbatoare ca vin ungurii sa ne faca ca stiu ca ne plac…

  • Egy gondolat bant

    Pt. Daniel: în Gara de Nord din Bucureşti a existat un magazin de kurtos kalacs, dar a tras obloanele. La Mamaia, chiar în centrul staţiunii, există unul – cel puţin în ultimii ani a fost deschis.

    Pe viitor intenţionăm să căutăm gulaş. Cu siguranţă vom avea mai mult succes, judecând după mărturia iubitului nostru preşedinte care a zis că revine cu plăcere la Sf. Gheorghe pentru cel mai bun gulaş.

    Eu cred că sunt multe lucruri de văzut şi vizitat în zonă. Timp să ai, bani şi, desigur … bunăvoinţă.

    Despre pensiunile din Secuime am auzit multe lucruri bune, dar n-am fost niciodată.

  • cheinrich

    Chiar nu vad unde este „atitudinea antiromânească”! Daca vrei cu orice pret sa gasesti ceva atunci……. Oare de ce nu admiram ceea ce e de admirat: modul civilizat in care fiecare dintre interlocutorii din povestea de mai sus au dat un sfat, o indrumare, in comparatie cu modul nu tocmai identic in care ar fi raspuns „miticii”.

  • olahus

    ” „Româna e mai frumoasă” replică el. „Bineînţeles, româna este cea mai frumoasă limbă pentru noi. Dar pentru un maghiar, limba maghiară este cea mai frumoasă”. „De ce?”. „Pentru că este limba lor maternă”. „De ce?”. „Pentru că este limba pe care au învăţat-o de la mamele lor când erau mici, aşa cum noi am învăţat româneşte”. Seria dece-urilor s-a oprit, semn că băiatul meu şi-a însuşit prima sa lecţie de multiculturalism.”

    Felicitari. Daca toti parintii si-ar creste copiii atat de tolerant, tara asta ar fi mai buna…

  • olahus

    Felicitari de asemenea pentru Egy, pentru primul sau articol publicat pe Limba. La mai multe!

  • alexandru petria

    Ştii reţeta la kürtös kalács…?

  • Egy gondolat bant

    Pt. Olahus: ţ-multumescu şi s-bânedz, vrute oaspe.

    Pt. Cheinrich: este româna limba ta maternă? Bănuiesc că nu, căci altfel ai fi înţeles că de fapt nu e vorba de nicio atitudine antiromânească, ci întregul episod demostrează exact contrariul.

    Mai bine spus, arată că populaţia de acolo e formată din oameni înainte de toate. Oameni ca mine şi ca tine.

    Nu mă număr printre acei care să nege abuzurile lingvistice pe care le-au mai înghiţit unii români prin Secuime, mai ales că şi eu am fost supus la unul.

    Aveam 18 ani şi mă deplasam la Cluj, via Gheorgheni. Am intrat într-o berărie cu nişte prieteni şi vânzătoarea ne-a refuzat, chipurile „că servim bere numai după ora trei” (sanchi). OBS: berăria era plină. E posibil ca vânzătoarea să ne fi refuzat crezând că nu avem vârsta, dar ne putea spune explicit asta, nu?

    Însă am trecut strada şi ne-am aşezat la masa unui restaurant unde am fost serviţi ireproşabil. Deci, aceeaşi zonă, acelaşi oraş, aceeaşi stradă şi totuşi două atitudini diferite faţă de aceiaşi clienţi. Ce demonstrează asta? Că totul mai depinde şi de calitatea omului, fraţilor …

    Da, abuzuri lingvistice antiromâneşti au existat şi nu-i exclus să mai existe izolat şi azi. Însă nu cred că au fost atât de generalizate pe cât umbla vorba în trecut şi cred că acum lucrurile sunt în limitele normalităţii – cum am şi văzut cu ochii mei în zonă, atât cât s-a putut.

    Şi oricât de urât o fi fost trecutul, nu-i motiv să nu-ncercăm să construim un viitor frumos, nu?

    Vino cât mai des între „mitici” şi vezi cu ochii tăi cum vei fi primit. Şi vei vedea că şi la „mitici” sunt oameni şi oameni, ca pretutindenea.

    Şi poate vei renunţa la câteva preconcepţii despre „mitici”, de ex. cum că ţi-ar vorbi altfel decât oamenii care m-au îndrumat pe mine în Secuime.

    O minte deschisă, ochii atenţi şi urechile destupate bine sunt lucruri neapărat necesare când ne avântăm dincolo de limitele noastre de muritori de rând priponiţi lângă o casă, un serviciu şi o familie de câteva suflete.

  • olahus

    @Egy: efharistescu. Ama…in aceast nou comentariu imi voi permite sa te critic un pic. Nu e ok sa te legi de limba materna a omului. (sunt si multi oameni cu limba materna romana care nu inteleg). Eu cred ca atunci cand ai scris

    „O fi fost vreun instinct antiromânesc la mijloc sau doar s-o fi gândit doamna că voi fi prea insistent şi a vrut să mă descurajeze din start? Răspunsul la această întrebare îl ştiu doar Cel de Sus şi respectiva doamnă.”

    a fost vorba de ironie. Dar nu toata lumea intelege toate nuantele oricand (si mie imi scapa multe)

  • dadatroll

    A fost unu Alchian care var fi putut spune sa nu cautati colaci secuiesti in secuime.

  • gadjodillo

    …si nici ospitalitate gratis in zonele renumite pentru asta; lemn ieftin in zonele cu paduri. Si tot asa. Tara noastra prezinta o stranie inversiune la nivelul asta: acolo unde te astepti sa intilnesti ceva, nu vei intilni. De aia in Bucuresti se gasesc castane comestibile toata toamna, pina tirziu, in iarna, dar in Baia Mare, numai in septembrie si octombrie. Si tot asa.
    Cred ca face parte din farmecul romanesc, sa ii pacalim pe ceilalti cu miturile noastre (false). Si ce exemplu mai bun decit Dracula: toti stiu de el, cica e la noi, toti il cauta, nimeni nu-l gaseste…

  • Egy gondolat bant

    Pt. Cheinrich: n-a vrut să fie nicio ofensă remarca privitoare la limba maternă. Am întâlnit cel puţin 2 persoane, una de etnie maghiară, cealaltă germană, ce scuzau nivelul lor ar limbii române prin faptul că limba lor maternă era alta.

    Pt. Olahus: ai dreptate, este artificială legătura dintre etnie şi nivelul limbii. Un maghiar poate şti româneşte mai bine decât un român. Eu caut chipurile să combat stereotipurile şi prejudecăţile oriunde le văd, dar dovedesc că mult mai uşor este de a vedea paiul în ochiul altuia decât bârna în ochiul propriu.

    Pt. GadjoDillo: corect! Dacă mă gândesc bine, nici la Constanţa n-am mai găsit cataifuri şi nu m-ar mira ca şi braga să dispară de la Brăila. Ba, cu emigrările astea, e posibil ca în vreo 20 de ani înşişi românii să devină destul de rari în România … :o)

    Pt. Alexandru Petria: nu, nu ştiu reţeta. Şi oricum, bănuiesc că esenţială este şi tehnologia de coacere, nu numai coca: tamburii, tava de jar, calitatea jarului, etc.

  • gadjodillo

    exact… produsul cu care se mindreste o zona merge mult mai bine la „export”. adica in afara zonei aleia…

  • dadatroll

    Tara noastra prezinta o stranie inversiune la nivelul asta: acolo unde te astepti sa intilnesti ceva, nu vei intilni?

    Da de unde. Alchian asta a zis ca nu nu mai in tara la noi e asa.

  • gadjodillo

    io p’asta o cunosc. poate trebuia sa zic: tara asta, fata de cea ideala pe care mi-o imaginez eu…

  • dadatroll

    Aiai idea lui Alchian asta, nici in aia ideala nu gasesti colaci secuiesti in secuime.

  • Hubertus

    Dragă călătorule, nu ai găsit Kürtős Kalács fiindcă intrând în Sfântu Gheorghe/ Sepsiszentgyörgy ai ocolit fix cele două sate unde se produc aceste bunătăţi: Sântionlunca/ Szentivánlaborfalva şi Ozun/ Uzon. În aceste două sate sunt cel puţin 20 de locuri unde se fac colacii, dar şi pâine de casă cu cartofi, foarte gustoasă.
    Data viitoare nu uita, că cele două sate sunt destinaţia!

  • Egy gondolat bant

    Pt. Hubertus: mulţumesc, s-a marcat cu roşu pe hartă.

    Făgăduiesc că, dacă se adevereşte promisiunea, vin apoi cu un articol pe Limba Cailor intitulat „Să ceri colaci în Secuime !”.

  • O bozgoroaica din Bucuresti

    pt. Egy:
    Descrierea frumoasa a drumului parcurs m-a facut sa revad cu ochii mintii locurile atat de dragi mie. Sf.Gheorghe,
    orasul unde am petrecut prima parte a copilariei mele.
    Iar intamplarea povestita, cu oarecare diferente este aproape identica cu patania noastra in urma cu doi ani.
    Noi plecand din Bucuresti pe tot parcursul drumului am discutat: unde mergem mai intai? pe cine trebuie neaparat
    sa-l vizitam? dar mai ales cat de bine ne vom satura cu „Kurtos
    kalacs”. Si nici n-am trecut bine podul inalt peste raul Olt, ca
    nepoata a si inceput sa ne sacaie, sa cumparam „Kurtos kalacs”. Nimic mai simplu. Cunoscand bine orasul, merg la primul loc mai apropiat, stiut de mine. nu era nici ora patru, dar era inchis. Era vineri… Mergem la piata , era in renovare.
    N-am stat prea mult pe ganduri, eram si obositi, am intrat in primul supermarket si am cumparat 3 „Kurtos kalacs”, frumos ambalati in pungi de plastic. Nepoata, flamanda si pofticioasa imediat a deschis o punga si curioasa ,ca ce gust o fi avand faimosul „Kurtos…” a si muscat din el, dar in secunda urmatoare l-a si scuipat cu un sunet de „ckhhh” si o grimasa, demna de desene animate. Cu toate ca arata bine, era vechi si aproape uscat.
    Asa, ca ne-a pierit pofta de „Kurtos…” Nici in zilele urmatoare
    n-am mai cautat si n-am mai cumparat.
    Invatatura: -Tineti minte! Nu cumparati „Kurtos Kalacs” la secui din supermarket!
    Peste o luna la Mangalia, tot impreuna cu nepoata, am savurat „Kurtos…” calzi in fata inui cuptor pe langa posta,
    stand de vorba cu tanara vanzatoare in limba maghiara.
    Ghici de unde era tanara? Ei bine, era din Covasna, dintr-o
    comuna nu departe de Sf. Gheorghe.

    Dar de la „Kurtos…” sa trec la cartofi.
    Este adevarat, ca peste tot in Covasna si Harghita vezi cartofi,
    foatre multi cartofi. Nu-i de mirare. Acolo e tara cartofilor.
    Dar la pret te ai uitat cumva? Daca tu nu, poate sotia?
    Ani de ani am constatat, ca la piata din Miercurea Ciuc cartofii sunt mai scumpi decat in Bucuresti. Cand ma duc la rudele mele, la Miercurea Ciuc, inainte,cum e si firesc il anunt la telefon si din gluma, de fiecare data pun o intrebare, care a
    devenit deja retorica: „-sa va duc cartofi din Bucuresti?”
    Dar am mai constatat, ca rosiile si vinetele in sezon, aduse
    de la Bacau, erau la aceleasi pret ,ca la Bucuresti.
    Cum ai comenta acest fenomen ciudat?

    A-si incheia, ca Mircea Badea la Antena 3: ” Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.”
    Dar mai bine: -„Sa nu pierdem speranta.”

  • gadjodillo

    Ai mare dreptate, bozgorito: cartofi mai scumpi ca la Brasov sau Covasna nu-s, lemn in tara nu-i mai scump ca-n Maramures, brinza ca la Bran, si tot asa. E plina de anomalii si inversiuni, tara noastra.

  • Egy gondolat bant

    Pt. „O bozgoroaică din Bucureşti”: amuzantă istoria cu colacii de la supermarket. Deci ales-am bine noi varianta proaspătă, chiar dacă n-am găsit-o.

    Cartofi din Bucureşti? haha.

    Pe soţia mea am îndemnat-o să cumpărăm cartofi, dar a zis că nu avem nevoie de cantitate mare. Aveau şi cartofi de sămânţă la vânzare, da’ locu-i cam strâmt în Bucureşti … :o).

    Mai este o patrie a cartofilor în România, şi anume Bucovina. Nu m-ar mira ca şi la Suceava să fie cartofii mai scumpi.

    Mircea Badea are mare dreptate. Chiar că ne ocupă tot timpul :o).

  • Radu S

    Asta cu cartofi in loc de colaci e adevarata, am trait-o si eu. Dar stiu de ce. Mergeti in orice parcare de Selgros, si-o sa gasiti colaci secuiesti cu duiumul, pe jar, proaspeti, ca pe vremuri :))

    Serios. Arad, Timisoara, Oradea – pe unde am fost eu la Selgros –

  • Fabrio

    Am lecturat comentariile si am constatat din nou cate intelesuri are limba romana. Fiecare preia,analizeza,comenteaza si interpreteaza in felul si dupa intelegerea, priceperea, pregatirea , inteligenta, interesele lui. Prin acces la informatie si prin multa sinceritate fata de semeni, noi oamenii de bine putem combate ura si intoleranta intre etni, cu care politica romaneasca incearca de ani de zile sa distraga atentia realitatilor cotidiene din tara…. saracia, coruptia,violenta, lipsa locurilor de munca etc.

  • VALAKI

    Cel mai interesant mi se pare ,ca ai ocolit tocmai zona cea mai cunoscut de totii pt. a cumpara mult doritul „kurtos kalacs”.Asta fiind exact intre Reci si Chichis.Si daca chiar erai asa insistent dupa scopul tau credema ca puteai sati cumperi chiar de pe jar proaspat in curtea Hipermarket_ului Trident. Numai ca trebuie sa stii sa si ceri ca sa primesti. Credema ca nu-ti vorbesc cu sovinism ca eu am o familie mixta si chiar ne intelegem de minune si avem prieteni romini si maghiari la fel.Deci chiar nu inteleg ce ai vrut sa spui cu acest text :”Aşadar, oameni buni, e clar: dacă ceri colaci în Secuime, nu-i primeşti. Nu-i primeşti şi gata. Ce dovadă mai limpede de atitudine antiromânească mai doriţi, domnilor? Dar nu-i bai, căci se poate veni de hac şovinismului unguresc cu puţină strădanie, pingele tari, niţel noroc şi neapărat să ajungi înainte de ora închiderii.” De ce ti se pare ceva anti romanesc ca nu ai putut sa cauti acolo unde se gaseste?Te asigur ca nu sunt mai amabili nici bucurestenii.Mai ales daca din greseala te miroase ca esti maghiar.Si de ce?Motivul e simplu. Atata e cultura multora din locuitorii capitalei noastre, de unde este condusa tara noastra asa cum este.eu sunt din Sf.Gheorghe si am prieteni chiar buni din Bucuresti si credema ca si ei mi-au spus acest lucru.Si9 in final te-as mai intreba daca chiar se zice : „să nu ceri pâine de la unguri”si acuma ai ajuns la concluzia ca nici Kurtos nu poti cere de ce toti turistii cauta painea cu cartofi din zona asta? Iti spun de ce:-ei nau avut aceasi experiment ca si tine, ca au stiut sa caute unde trebuia si poate un pic mai insistent. In final vreau sami cer scuze daca cumva team jignit cu ceva nu asta era intentia.Si nu uita „Kurtos Kalacs gasesti in :OZUN,SINTION LUNCA,asezate intre Reci si Chichis.

  • VALAKI

    Scuze de la toti daca am fost jignitor cuiva.Aaa Scuze pt.greselile de ortografie cu toate ca m-am straduit dar sunt numai maghiar „si nu prea folosesc limba”:P

  • VALAKI

    Tot respectul pt.”Fabrio”.Are perfecta dreptate.

  • Egy Gondolat Bánt

    Valaki

    Nu ai înţeles mesajul meu. Tocmai, că nu era vorba de niciun şovinism unguresc la mijloc.

    Adică: ungurii nu-ţi dau colaci dacă ceri după ce s-a închis magazinul.

    Adică: dacă vrei colaci, du-te până se închide magazinul.

    Adică: dacă vrei colaci, are mai mult de-a face cu ora închiderii decât cu faptul că cei care vând sunt unguri sau nu.

    Adică: nu există niciun şovinism unguresc pe marginea colacilor (sau a pâinii, cum zic alţii).

    Oamenii au fost deosebit de amabili – lucru pe care l-am arătat în text.

    Nu m-ai jignit deloc, sper că aceste clarificări sunt lămuritoare.

    Szia!

  • Ținutul Secuiesc și România « Limba Cailor

    […] „mitul urban“ de a nu fi servit cu pâine în secuime dacă nu știi ungurește, iar un articol similar apărut pe blogul nostru ajunge la concluzii […]

  • cucu

    nu sunt de origine maghiara dar nu-i dau pe unguri pentru bucuresteni

  • Carmen

    reusit articol!
    Daca nu va abateati din drum pentru a intra si in municipiul Sfantu Gheorghe ci ati fi mers inainte de la Moacsa spre brasov ati fi intrat in comuna Ozun si mai apoi in Santionlunca si acolo frate, la toata casa de la sosea, Kurtos Kalacs si paine cu cartofi.
    Ati avut ghinion, iar in Sfantu Gheorghe ati fi gasit in parcare la Trident cei mai buni kurtosi si credeti-ma sunt din zona si stiu ce vorbesc.
    Poate data viitoare, dar grabiti-va pana nu falimenteaza Tridentul.
    Iar daca veniti la Zilele Sf Gheorghe atunci se fac tone intregi de kurtosi.

  • MariusBV

    Salut, eu acum vad articolul pentru prima oara, nu stiu daca te mai ocupi de acest blog, dar iti scriu. Kurtos Kalacs gasesti mai mult intre lunile mai-septembrie pe la curtile oamenilor din judetul Covasna de pe DN, in restul anului gasesti numai cartofi si ceapa rosie ca este zona cartofului aici la noi. Daca treceai prin Brasov, pe la Selgros gaseai colaci, sau cum te duci spre centrul orasului inainte de hotel Ambient in statie gasesti un magazin de colaci calzi, in fiecare zi din an.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: