De ce e bine ca Ținutul Secuiesc să fie autonom

Oricând deschizi pagina de web a unui canal de ştiri sau a unui cotidian din România şi vezi o ştire despre maghiari, poţi să fii sigur, că sub ştire la comentarii o să găseşti zeci, poate sute de opinii de genul „afară cu b**ii din ţară” sau „büdös oláhok (valahi împuţiţi)”. Chestiunile interetnice, probleme minorităţii maghiare sunt poate cele mai divizante existente în ţara asta între două comunităţi diferite. Câteodată cred că aceste diferenţe de percepţie sunt ireconciliabile. Totuşi, întotdeauna, şi din ce în ce mai mult, apar şi comentarii de genul, „istoria nu este obiectivă nici de o parte nici de cealaltă”, „important e viitorul şi nu trecutul”, „trebuie văzut cât şi ce se poate acorda acum”, etc.

Poate una dintre cele mai spinoase chestiuni este cea a autonomiei. Prima problemă cu autonomia este faptul că foarte puţin ştiu exact despre ce este vorba. Nici măcar majorității maghiarilor nu le este clar ce înseamnă exact acest cuvânt magic. Explicaţii scrise în limba română sunt aproape inexistente. De aici şi faptul că de obicei oamenii care discută înverşunat habar nu au despre ce vorbesc, in realitate.

Diferenţa dintre autonomia culturală şi cea teritorială

În primul rând trebuie să facem diferenţa între autonomia culturală şi cea teritorială pe criterii etnice. Autonomia culturală, poate pe jumătate deja existentă în România, presupune ca în domenii precum educaţia (de la grădiniţă până la doctorat), cultura (cam tot ce intră aici de la teatru până la muzee) şi bisericile proprii, minoritatea să-şi decidă propria organizare, propriile programe, propriile materiale de studiu sau de prezentare, propriile decizii de finanţare. Actualmente, majoritatea acestor drepturi există doar în cazul bisericilor, care sunt practic singurele instituţii real autonome din România. În rest toate intră sub umbrela ministerelor de resort aproape în acelaşi mod ca şi cele majoritare. În cazul autonomiei culturale toate drepturile provenite din aceasta se pot utiliza oriunde în ţară unde respectiva minoritate există în număr destul de mare pentru a avea oricare dintre instituţiile proprii menţionate mai sus. Autonomia culturală nedepinzând de un teritoriu anume ar fi benefică într-un fel sau altul, probabil pentru 95% din maghiarii din România, din Covasna până în Satu Mare sau Timiş. Autonomia culturală este practicată la diferite niveluri în majoritatea ţărilor europene pe teritoriul cărora există minorităţi însemnate.

Autonomia teritorială pe criterii etnice este însă o construcţie juridică care este legată de un teritoriu exact specificat. De obicei acest teritoriu este unul în care minoritatea este în majoritate. Autonomia teritorială pe criterii etnice presupune largi drepturi de autoguvernare, începând de la o autonomie administrativă lărgită (mini-parlament şi mini-guvern propriu), până la o autonomie financiară mai puternică decât a celorlalte regiuni ale ţării.

Ce este şi ce nu este autonomia teritorială pe criterii etnice?

În primul rând autonomia teritorială nu atentează în niciun fel la integritatea teritorială a statului. Un teritoriu autonom este în interiorul graniţelor internaţionale ale ţării, fiind doar una dintre multele unităţi administrativ teritorale ale statului respectiv .

Autonomia teritorială nu înseamnă stat în stat. Un teritoriu autonom etnic nu are graniţe controlate. Graniţa unui astfel de teritoriu este la fel cum este orice graniţă între orice alte entităţi administrativ teritoriale ale ţării: o tăbliţă de pe şosea care vă salută în acea regiune. Teritoriile autonome de obicei nu au armată proprie, nu au bani proprii, nu au politică externă proprie.

Existenţa unei autonomii teritoriale nu este un motiv de instabilitate politică. În Europa există cel puţin 12 autonomii teritoriale pe criterii etnice, din care 8 în interiorul UE (În Italia: Tirolul de Sud, Vale d’Aosta; În Finlanda: Insulele Aland; În Spania: Ţara Bascilor, Galicia, Catalunia; În Belgia: Comunitatea germană din Belgia; În Regatul Unit: Insula Man) şi 4 în afara UE (În Rep. Moldova: Gagauzia, În Macedonia: Comunitatea albaneză din Macedonia, În Ucraina: Peninsula Crimea; În Serbia: Voivodina – autonomie multietnica). Din aceste autonomii doar 2 au cunoscut reale conflicte interetnice: Ţara Bascilor şi Comunitatea albaneză din Macedonia. În amândouă cazuri aceste conflicte au pornit înaintea existenţei autonomiei teritoriale şi s-au sfârşit după acordarea acesteia. Un alt exemplu elocvent este arhi-discutatul Kosovo, unde conflictul a pornit exact din cauza anulării unei autonomii deja existente de mult timp şi s-ar fi putut încheia prin re-acordarea acesteia. Însă guvernul lui Milosevici a ales înlăturarea populaţiei albaneze prin forţă în schimb…

De asemena pe continentul nostru există trei state în care fiecare etnie majoră autohtonă este recunoscută ca şi naţionalitate constituitoare a statului, profitând practic de o autonomie teritorială pe criterii etnice: Elvetia (germani, francezi, italieni, retoromani), Belgia (flamanzi, francofoni, germani), Bosnia-Herţegovina (sârbi, croaţi, bosniaci musulmani). Elveţia este o construcţie foarte veche, fondată din start pe împărţirea puterii între diferitele etnii. Însă în cazul Belgiei şi mai recent în cazul Bosniei se poate observa că acordarea de autonomii teritoriale puternice pe criterii etnice fiecărei naţiuni constituente ale statului, a fost decizia care a stabilizat aceste ţări, care de fapt a păstrat integritatea lor teritorială (!).

Putem vedea deci că autonomia teritorială este o contruţie juridică cu efect stabilizator. Prin acordarea unui nivel de autoguvernare ridicat unei minorităţi de mari dimensiuni se ajunge la diminuarea tensiunilor politice şi lingvistice inter-etnice. Ceea ce e şi mai important este faptul că prin acordarea acestei autonomii se începe un lung proces de loializare voluntară a acestei minorităţi: minoritatea „se va simţi” acasă în ţara „adoptatoare” şi văzându-şi şansele de păstrare şi de afirmare garantate pe termen lung, îşi va dezvolta un ataşament real şi voluntar (nu forţat prin lege) faţă de această ţară.

Câteva precizări cu privire la istoria autonomiei Ţinutului Secuiesc

Autonomia acestui teritoriu a funcţionat peste 600 de ani, de la mijlocul sec XIII. până la 1878. Această autonomie le-a conferit secuilor un sistem de drepturi speciale în evul mediu, teritoriile lor (scaunele) având drepturi de legiferare, de administrare, de judecare şi de politici militare proprii. Mândria secuilor provine din aceste secole, când, ca a treia „naţiune” (naţiunea în sens de drept medieval) a Transilvaniei, ei nu intrau în sistemul nobiliar al Regatului Maghiar, fiecare secui născându-se liber, având dreptul de a-şi alege liderii, neputând fi pus în iobăgie. În 1878 parlamentul maghiar considerând autonomia secuilor şi a saşilor din Transilvania instituţii feudale demodate, a decis anularea acestora, şi includerea teritoriului lor în noile comitate (judeţe) formate în Transilvania prin reorganizare teritorială generală a Transilvaniei re-anexate statului ungar în 1867. Secuii nu s-au opus, considerând reintegrarea în patria-mamă un fapt firesc.

După anexarea Transilvaniei de către România, problema posibilei re-înfiinţări a autonomiei secuieşti nici nu s-a putut pune. Statul român prin noile reorganizări teritoriale şi structuri ale administraţiei publice a făcut tot posibilul pentru a diminua orice cerinţă de autonomie culturală ori teritorială. În perioada interbelică marea luptă s-a dat pentru păstrarea şcolilor şi a instituţiilor culturale proprii, autonomia teritorială nici măcar nu a intrat în discuţie, deşi şi în perioada respectivă maghiarii au avut partidul propriu în parlamentul României (rar la guvernare însă).

Autonomia teritorială pe criterii etnice a secuimii a fost pusă foarte serios în discuţie doar după cel de al II-lea război mondial prin faptul că Uninea Sovietică a cerut garanţii serioase de respectare a drepturilor minorităţii maghiare, dacă România ar fi să primească înapoi Ardealul de Nord anexat de Ungaria în timpul războiului între 1940-1944. Acest lucru intrând în fapt, conform promisiunilor făcute de România, în 1950 a luat fiinţă Regiunea Autonomă Maghiară. Teritoriul acesteia până la reorganizarea din 1960 a cuprins Ţinutul Secuiesc istoric (cam judeţele Covasna şi Harghita actuale + valea Nirajului şi municipiul Târgu Mureş) respectiv regiunea de nord a judeţului Mureş actual (Ţara Gurghiului şi valea Mureşului). Bazat pe recensământul din 1956, 77,3% din populaţie erau maghiari, 20,1% români. În 1960 prin scăderea presiunii sovietice, s-a reorganizat teritoriul autonom, luându-se din acesta judeţul Covasna de azi, şi adăugându-se mai mult din regiunea Mureşului şi a Târnavelor de mijloc, cu clara intenţie de diluare a compoziţiei etnice. Sub noul nume Regiunea Mureş – Autonomă Maghiară majoritatea maghiară s-a redus la 62%. Ultimul an al existenţei oricărei autonomii în Ţinutul Secuiesc a fost anul 1968, când regimul lui Ceauşescu a decis reorganizarea teritorului ţării pe judeţe, astfel ştergând de pe hartă şi această ultimă construţie menţionată anterior. Autonomia maghiară din secuime existentă între 1950-1968 presupunea mai mult drepturi lingvistice şi culturale decât drepturi de autoguvernare proprie. În practică s-a făcut acelaşi comunism de colhoz ca în toată ţara, numai că mai mult în limba maghiară. Singurele beneficii serioase a fost simbolismul autonomiei şi câteva instituţii culturale maghiare înfinţate în această perioadă.

Chestiunea autonomiei Ţinutul Secuiesc azi

Autonomia teritorială pe criterii etnice în România a fost practic un subiect tabu din 1968 până la începutul anilor 2000. A devenit parte serioasă a discursului politic etnic maghiar după ruperea din UDMR a aripii radicale în 2002 (ulteriorul Partid Civic Maghiar) şi după înfiinţarea Consiliului Naţional Secuiesc (CNS) în 2003. Un proiect de lege care re-înfiinţa teritorul autonom al Ţinutului Secuiesc cam pe linia graniţelor istorice, a fost elaborat de către CNS şi a fost introdus în parlamentul României de către căţiva deputaţi şi senatori ai UDMR la sfârşitul lui 2003. În ianuarie 2004 amândouă camerele parlamentului au respins acest proiect de lege fără ca el să intre măcar în discuţia din plen.

Vezi harta proiectului CNS din 2004 transpusă pe harta etnică a Ţinutului Secuiesc:

443px-szekely_land_issues_svg

(Sursă: Wikipedia)

De ce ar fi benefică autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc?

• Împreună cu autonomia culturală benefică întregii comunităţi maghiare din România ar acorda o garanţie pe termen lung pentru păstrarea şi afirmarea indentităţii acestei minorităţi etnice, una dintre cele mai mari din Europa. Vezi un exemplu asemănător al minorităţii suedeze din Finlanda care, fiind 5,5% din populaţia ţării, beneficiează în teritoriul Insulelor Aland de autonomie teritorială iar în restul comunităţilor cu prezenţă însemnată suedeză de autonomie culturală.

• Ar oferi a construcţie juridică teritorială autonomă pentru jumătate din maghiarii din România. Populaţia maghiară a Ţinutului Secuiesc în graniţele ei tradiţionale (cam 80% din teritoriul judeţul Covasna şi Harghita, 40% din teritoriul judeţului Mureş) este cam 700.000. Prin acest gest s-ar reunifica după prima dată după 1960 teritoriul scaunelor secuieşti – un gest de o importanţă de neimaginat pentru cei mai mulţi.

• Simbolisitică şi turism bazat pe recunoaşterea existenţei Ţinutului Secuiesc. Scoaterea la iveală şi recunoaşterea unicităţii acestei regiuni, cu privire la cultura, limba, architectura locală, la obiceiurile locale. De fapt recunoaşterea unui fapt existent, a unei moşteniri unice şi unei mândrii locale existente de peste 700 de ani – o moştenire culturală şi istorică autentică, demnă de nivelul Maramureşului sau al Bucovinei, dar care lipseşte cu desăvârşire din literatura unor ghiduri turistice şi documente de prezentare oficiale bazate pe ignoranţă şi pe nepăsare, scrise cu o clară tentă naţionalistă.

• Prin acordarea acestei autonomii s-ar stabiliza această regiune, înlăturând majoritatea tensiunilor politice şi lingvistice actuale. Vezi în acest sens succesele autonomiilor etnice din Italia, Finlanda sau Belgia (germanii). Trebuie menţionat că Ţinutul Secuiesc este la cel puţin 350 de km de Ungaria, astfel orice idee de separatism este de domeniul ştiinţifico-fantasticului. Nimeni, nici un om întreg la cap nu doreşte acest lucru.

• Neinterferenţa Bucureştiului în numirea organelor de conducere a autorităţilor descentralizate, a instituţiilor culturale, de educaţie, etc. – astfel păstrarea procentelor etnice în aceste instituţii prin statutul autonomiei. Acest lucru ar fi benefic deopotrivă maghiarilor şi românilor din această regiune, prin faptul că s-ar pune capăt politicii ascunse de românizare sau de maghiarizare în diferite instituţii, depinzând de cine îi controlează.

• Acordarea de garanţii lărgite pentru păstrarea şi afirmarea populaţiei româneşti din interiorul teritoriul. Astfel s-ar putea controla prin statutul autonomiei şi prin legi speciale orice abuz sau discriminare din partea unor autorităţi locale faţă de populaţia românească. Trebuie menţionat că o autonomie teritorială a Ţinutului Secuiesc în cazul în care ar încorpora şi teritoriile istorice secuieşti din judeţul Mureş ar avea cel puţin 25% din populaţie de etnie românească. Din această cauză aceste garanţii sunt absolut necesare.

• Prin acordarea unor drepturi de autoguvernare administrativă, drepturi lingvistice şi culturale, drepturi de autonomie fiscală, s-ar ajuta foarte mult dezvoltarea instituţională şi economică a regiunii, prin asumarea unei responsibilităţi mult mai mari de către localnici în dezvoltarea „regiunii proprii”.

• Acordarea autonomiei teritoriale ar începe, după 90 de ani de înstrăinare reciprocă, un proces de reconciliere, care pe termen mediu ar ajuta foarte mult la dezvoltarea unei loialităţi reale, a unui ataşament voluntar al secuilor faţă de România, ataşament practic neexistent în ziua de azi.

• În sfârşit s-ar păstra promisiunea făcută la Alba Iulia în 1918. În punctul 1 al articolului III din Rezoluţiunea Marii Uniri se specifică următoarele:

„III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:

1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sînul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.”

Articol apărut la data de 15 februarie în revista online a diasporei româneşti: Acum.tv

link: http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9177


92 responses to “De ce e bine ca Ținutul Secuiesc să fie autonom

  • Radu S

    Hello. Interesant articol, dar din punctul meu de vedere, pe langa detaliile istorice, nu spune nimic concret. De fapt, tot discursul pro-autonomie e plin de chestiuni vagi in punctele esentiale, si o sa-ti demonstrez mai jos, pe argumentele tale de la finalul articolului:

    1. sa inteleg ca actuala autonomie culturala (care zici mai sus ca exista) nu e suficienta pentru pastrarea identitatii? Daca da, de ce?

    2. Constructia juridica, adica reorganizarea limitelor teritoriale ale judetelor, si infiintarea unui judet mai mare, cum anume ar creste asta brusc nivelul de trai in regiune? Tu spui ca ar avea o importanta simbolica, dar eu zic sa privim mai departe, la buzunare. Concret, unde-i planul de dezvoltare?

    3. Mostenirea culturala a zonei, ignorata de ghidurile turistice scrise de rauvoitori: nu cred ca exista o lege privind scrierea ghidurilor de genul asta. Sunt atatia oameni de afaceri secui, de ce nu finanteaza cineva un ghid, doua, trei….? Sau oline, un fel de wiki turistic secuiesc. Gratis, cu contributia comunitatii. Si chiar ar fi un mega hit.

    4. S-ar stabiliza regiunea: din nou, vag. Unde-s dezechilibrele? Acordarea autonomiei ar stabiliza regiunea e cel mai simplist mod de-a pune problema…

    5. S-ar opri politica ascunsa de maghiarizare sau romanizare a institutiilor – corect. Ar fi o politica deschisa de maghiarizare sau romanizare in cazul asta, de ce sa ne ascundem dupa deget?

    6. Garantii extra pentru identitatea romanilor din zona – garantiile astea exista si azi. Ce ar aduce nou autonomia?

    7. Drepturile suplimentare provenite din autonomie ar crea un sentiment de apartenenta, si ar mobiliza oamenii sa produca bunastare – Adam Smith a adus treaba asta in discutie acum ceva vreme, si vorbea de cerere si oferta, o teorie general acceptata in lumea asta. N-a zis nimic de sentimentul apartenentei impreuna cu legea cererii si ofertei. Adica, vrei sa spui ca secuii n-au chef sa munceasca doar pentru ca n-au „tara lor”? Mie mi se pare ca secuii sunt oameni foarte gospodari, de la care pot lua multi exemplu.

    Pe de alta parte, daca ai vrea sa explici insuccesul economic al regiunii, lipsa autonomiei poate fi o scuza buna, daca e repetata suficient de des.

    8. Autonomia ar ajuta la dezvoltarea unui sentiment de apartenenta la Romania – da-mi voie sa zambesc ironic. Adica „separarea” (si stii ce vreau sa zic prin asta) ar duce la mai multa dragoste pentru restul tarii :))) Ca sa ne iubim, adica, prima data sa traim separati, si mai vedem noi dupa aia. Hahaha!

    9. Nu vad, sincer, ce nu-i implinit din punctul asta.

    Bun. Si acuma, recapituland: ai avut 9 argumente. 1 – exista deja . 2 – pielea ursului din padure. 3 – nu-i o problema care sa se rezolve doar cu autonomie. 4 – prea vag. 5 – nu s-ar rezolva nimic. 6 – nimic nou. 7 – o teorie economica interesanta. 8 – o mica ipocrizie. 9 – done.

    Deci? Mi se pare ca voi, politicienii maghiari care vorbiti de autonomie, nici macar nu va straduiti sa ganditi constructiv, cu ce s-ar putea face, planuri, cifre (altele decat structura pe etnii). Vorbiti mereu de aceleasi dezechilibre si politici, fara a fi specifici macar o data (cu exceptia datelor istorice). Personal, daca vad pe cineva cu tema facuta, sunt dispus sa ascult si sa incerc sa inteleg.

    Multumesc pentru atentie.

  • Dan Selaru

    Pot sa preiau articolul, cu citare, si sa-l pun pe blog si implicit pe Hotnews?

  • Tihi

    @ Dan Selaru

    Da, bineînţeles.
    Despre autor, în caz că doriţi să menţionaţi: https://limbacailor.wordpress.com/eu-tihi/

  • Tihi

    @ Radu S

    1. Am zis că autonomia culturală există doar parţial, doar în cazul bisericilor. Ea nu prea există în domeniile cele mai importante: educaţia şi cultura. Eu concep autonomia teritorială în pachet cu cea culturală. Una ar fi benefică întregii comunităţi, alta numai secuimii. De ce nu e de ajuns autonomia culturală în Ţinutul Secuiesc? Pentru că în această regiune există o comunitate mare şi compactă minoritară, care se poate autodefini regional şi istoric, şi este capabilă de o autoguvernare parţială. Cam toate comunităţile etnice compacte de astfel de dimensiuni beneficiează de un fel de autonomie în Europa. De obicei chiar şi cele mai mici se bucură de astfel de construcţii juridice.

    2. Nu am zis la acest punct în nici un fel că o reunificare a secuimii ar produce ridicarea nivelului de trai. Am zis că ar fi o chestiune de reparaţie istorică, un gest de nepreţiut acordat minorităţii de către majoritate. În acest sens vezi reunificarea Ţării Bascilor în 1978 acordată de statul spaniol, împărţit înainte in 3 regiunii administrative artificiale. De asemenea eu nu m-am referit la un „judeţ mai mare”. Asta este formularea ta. Eu cred că un Ţinut Secuiesc unificat trebuie să fiu mai mult decât un judeţ. Ridicarea nivelului de trai are foarte multe componente din care la unele ar fi un avantaj autonomia teritorială, la altele nu ar schimba mare lucru. Dar asta e o altă chestie. Autonomia teritorială pe criterii etnice este în primul rând o construcţie juridică având ca scop autoguvernarea parţială a unei comunităţi etnice. Chestiunile economice sunt secundare în acest domeniu, ele depinzând foarte mult de autonomia fiscală şi economică acordată şi în general de descentralizarea existentă cu privire la toate regiunile ţării. Dar scopul primordial al unei autonomii teritoriale pe criteriu etnic este, cum zice şi numele, unul etnic.

    3. Din păcate aceşti „răuvoitori” cum zici tu nu sunt nişte oameni oarecare, ci sunt funcţionari ai guvernului României. Un lucru foarte important în cazul nostru. Problema e că marketingul turistic oficial al statului român, prezentat în ghiduri, cărţi, spoturi video, sau pagini online, este unul ignorant şi naţionalist cu privire la maghiari. Vezi de exemplu: http://www.romaniatourism.com/ – pagina oficială de promovare a guvernului româniei. Ţinutul Secuiesc este practic inexistent. Pe când teritoriile istorice de interes turistic cu moştenire românească (Maramureş, Bucovina) sunt arhi-comercializate. Sau vezi pagina de web a prefecturii Covasna: http://www.prefecturacv.ro/stati.html . Nici nu ai ştii că aici a existat şi există şi azi de 700 de ani Ţinutul Secuiesc cu moştenirea lui proprie. Se vorbeşte cât de mult se poate despre natură sau despre puţinele atracţii mai vechi sau mai noi româneşti din regiune. Atracţiile maghiare sunt cel mult „amintite”. 80-90% din ce ar trebuii inclus aici lipseşte. Dar e de ajuns să te uiţi în cam toate ghidurile oficiale guvernamentale, şi vei găsi acelaşi lucru. Prin acest gest practic statul român face 3 lucruri: ignoră existenţa unei regiuni minoritare cu o moştenire şi tradiţie unică şi compactă (singura comunitate autohtonă maghiară „de munte” din lume, cu o moştenire culturală unică de 700 de ani), ţine departe străinii de acesta, iar astfel ţine în frâu pe lângă chestiunile simbolistice şi dezvoltarea economică a uneia dintre regiunile cu cele mai mari posibilităţi turistice din ţară. În plus acest gest este şi o jignire faţă de localnici, pt. că moştenirea lor, identitatea lor, practic existenţa lor nu este recunoscută de statul în care trăiesc. Nu e de mirare că mulţi se simt „toleraţi” în propria ţară. Pentru că ei oficial de fapt nici nu există. Problema şi mai mare este că această prezentare ignorantă este preluată şi de sfera privată din turism, şi de domeniul educaţional sau academic din România. Să nu mai zic de politicieni sau presă.

    4. Dacă ar fii echilibru politic atunci nu ai auzii la ştiri despre marşuri a 5 mii de oameni la Sfântu Gheorghe, despre scandaluri de epurare etnică de amândouă părţi în administraţia locală şi cea deconcetrată, despre reuniunea de panică a CSAT când UDMR a salutat independenţa Kosovo, desre discuţii aprinse fără sfârşit în Parlament sau la televizuni pe acest domeniu. În România există frică de pretenţi maghiare, există o paranoia generală de secesiune a maghiarilor sau de reînvigorarea identităţii transilvane la românii din Ardeal. Dacă totul ar fi OK, aceasta nu ar trebuii să existe. În România de asemenea există un dezechilibru crunt între mărimea comunităţii maghiare şi recunoaşterea ei politică şi constituţională. Minorităţi de această mărime de obicei au alte drepturi şi categorizări constituţionale în Europa. Multe şi mai mici au drepturi mai multe. O autonomie teritorială a Ţinutului Secuiesc combinată cu autonomia culturală a întregii comunităţi maghiare ar include în sfârşit această comunitate de 1,5 milioane de oameni în construcţia constituţională a României ca o comunitate recunoscută oficial, constituentă a statului, şi nu una tolerată de majoritate.
    Vezi ca exemplu situaţia suedezilor din Finlanda sau a germanilor din Belgia, care este una rezolvată. Astfel această problemă practic a dispărut din politică sau presă. Toată lumea se simte acasă, poate trece mai departe şi se poate ocupa de problemele cotidiene.

    5. Orice statut al unei autonomii teritoriale pe criterii etnice conţine garanţi concrete asupra procentelor etnice care trebuiesc aplicate în administraţie. Această garanţie legislativă ar stopa toate încercările de maghiarizare sau românizare a oricărie instituţii.

    6. Ce ar aduce noua autonomia pentru românii din zonă? Garanţii procentuale în administraţie, în educaţie, etc după procentul populaţiei lor şi posibilitatea de a te afla într-o regiune unică cu o posibilitate de dezvoltare accentuată, în loc de nişte judeţe mărginaşe, sărace, uitate cu ştiinţă de toate guvernele ţării în care UDMR are puţin, sau nimic de zis. Recunosc însă că interesul unei autonomii pe criterii etnice aparţine în primul rând minorităţii majoritare în acel loc. Dar e absolut firesc să fie aşa. Da, autonomia secuimii le trebuie maghiarilor. Tot aşa cum cea a Tirolului de Sud le-a trebuit germanilor, tot aşa cum cea a Cataluniei le-a trebuit catalanilor, tot aşa cum cea a Găgăuziei le-a trebuit găguzilor din Rep. Moldova şi nu populaţiei majoritare aflată în minoritate în acele regiuni. E absolut foresc să fie aşa. Se dă autonomie pentru că există o dorinţă covârşitoare a majorităţii locale, o dorinţă care trebuie respectată, pentru că ei sunt cei care îşi trăiesc traiul zilnic în acele locuri. Dar se pot cere în loc nişte garanţii puternice pentru păstrarea identităţii şi afirmarea populaţiei majoritare, aflată în minoritate în acele locuri. Asta face parte din compromis.

    7. Da, cred că prin acordarea autonomie teritoriale maghiarii din Ţinutul Secuiesc şi-ar asuma responsibilităţi mult mai mari în dezvoltarea „regiunii proprii”. E un lucru foarte omenesc. Dacă ştii că casa este a ta, ai mult mai multă grijă de ea. Dacă te afli sau te simţi în chirie în propria casă moştenită, nivelul de insecuritate te opreşte să investeşti financiar, sau să dai maximul din tine (vezi de exemplu situaţia caselor naţionalizate în perioada comunismului).

    8. Un lucru e clar: în situaţia acutală maghiarii nu simt nici o loialitate onestă faţă de statul român. Nu trebuie să be ascundem sub deget în această chestiune. În ultimii 90 de ani, de când acesta este stăpân pe teritoriile locuite de maghiari din Transilvania, acesta a încercat numai să colonizeze, să jubjuge, să dizolve etnic, să separe juridic aceste teritorii – în loc să încerce orice fel de dialog, orice fel de partajare de putere cu minoritatea. Românii s-au comportat ca şi cuceritori, nu ca parteneri. Situaţia este practic aceaşi ca şi a românilor din Transilvania de dinaintea anului 1918, când nici ei nu au simţit nici un pic de loialitate faţă de Regatul Ungariei, cam din aceleaşi motive. Acest lucru nu se va schimba până maghiarii nu îşi vor găsi locul în construcţia juridică şi teritorială a statului român. Cred sincer că o acordare a combinaţiei celor două autonomii menţionate mai sus, şi nişte schimbări fireşti în constituţie, ar schimba acest lucru. Până atunci rămânem toţii cu frustrările şi insecurităţile moştenite de la părinţi, şi maghiarii şi românii.

    9. Cu privire la împlinirea punctului 1 al articolului III din Rezoluţiunea Marii Uniri, hai să luăm promisiunile detaliat:

    – Fiecare popor se va instrui în limba sa proprie prin indivizi din sînul său – în general respectat, în afară de universitatea de stat în limba maghiară care lipseşte cu desăvârşire
    – Se va administra în limba sa proprie prin indivizi din sînul său – respectat doar parţial, doar în administraţia publică locală, nu şi în autorităţile deconcentrate, nu şi la prefectură, nu şi la instituţiile de stat locale. Folosirea limbii este garantată în cazul autorităţilor publice locale numai acolo unde minoritatea este peste 20% din populatie. De exemplu nu şi în Cluj-Napoca unde este cea mai mare comunitate maghiara dintr-o localitate din România, 60.000 de maghiari, dar care fiind numai 18,9% din populatia orasului, nu pot să-şi folosească limba în administraţie. De asemenea trebuie menţionat în legătură cu „prin indvizi din sânul său”, că procentul maghiarilor nici măcar în cazul administraţiei publice locale nu este garantat nicăieri, asta depinzând total de rezultatul alegerilor locale.
    – Se va judeca în limba sa proprie prin indivizi din sînul său – nu a fost respectat
    – fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare – da, a fost respectat
    – fiecare popor va primi drept de reprezentare la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc – nu a fost respectat
    Folosind stilul tău de calcul în acest caz, din cele 5 promisiuni făcute la Alba Iulia au fost respectate: 1. partial (10%), 2. partial (10%), 3. nu (0%), 4. da (20%), 5. nu (0%). Prin concluzie putem zice că acest articol a fost repectat doar în proporţie de 40%, dacă luăm fiecare afirmaţie ca şi o cincime din promisiunea totală. Deci mai este mult de lucru până naţiunea care s-a unificat în 1918 îşi ţine cuvântul dat în poate cel mai sacru document al istoriei sale.

    Eu cred că în acest articol nu am vorbit deloc în generalităţi. Nu mă simt genul de politician care vorbeşte de abureli naţionaliste fără acoperire în detalii. Am fost cât se poate de specific într-o analiză atât de scurtă. Sunt oricând dispus să detaliez orice argument mai departe. Asta am făcut de fapt şi prin acest răpuns la comentariul tău. Mă consider un om deschis la discuţii pe teme concrete. Altfel nici nu are rost să vorbeşti despre astfel de lucruri.

  • Dan Selaru

    Maine la 8 dimineata apare, cred ca o sa ma puna pe site-ul mare. Sa vezi injuraturi🙂. Este primul text coerent despre subiect si cred ca este datoria mea sa-l fac cunoscut. Pentru ca normalitatea presupune dialog.

  • Tihi

    Total de acord. Mulţumesc foarte mult🙂

    Sper ca măcar să ajute la o informare cât mai obiectivă şi mai detaliată a publicului românesc despre această chestiune.

    Înjurăturile deja nu mă deranjează. Scriem acest blog de 2 ani. Să fiu sincer, m-am cam obişniut. Nu cred că mă mai poate surprinde ceva. Cred că comunicarea în limba română a doleanţelor maghiare trebuie să se profesionalizeze, şi trebuie să scape de lozinci politice goale.

    Din fericire sunt din ce în ce mai mulţi de partea majoritară care sunt deschişi la dialog, au un interes onest, pot să scape de clişeele naţional-comuniste, de frustrările istoriilor subiective în general, şi măcar încercă să înţeleagă. De acea cred că trebuie să continuăm.

  • atol

    Nu cred ca situatia va fi roz daca tinutul secuiesc ar fi autonom. Nu cred ca pretentiile se vor incheia aici. Va urma autonomia partiumului si apoi a unui culoar care sa la lege. Voi ungurii sunteti specialisti in a elimina populatiile de care nu aveti nevoie. Apoi incet ,incet , tinand cont de situatia internationala veti cauta alipirea la Ungaria. In zona tinutului secuiesc locuiesc mai putin de jumatate din maghiarii din Romania. In Tirgu-Mures romanii sunt putin peste 50% din populatie.Credeti ca in eventualitatea unui referendum ar accepta sa faca parte din tinutul secuiesc? Dar cei din Toplita? Hai sa fim seriosi, eu m-am nascut la Tirgu-Mures, tatal meu este dintr-un sat situat la 21 km de Tirgu-Mures. Acolo nu cred ca exista un roman care sa doreasca acest lucru. Amintirile oamenilor privind anii 1940-1945 sunt foarte puternice si nu sunt deloc placute.

  • Tihi

    @ atol

    Personal nu cred că regiunea Topliţa ar trebui să facă parte din regiunea autonomă a Ţinutului Secuiesc. Nici oraşul Ungheni, absolut majoritar românesc, chiar dacă astfel ţinutul ar pierde singurul aeroport internaţional. Eu cred în graniţele etnice, cu foarte mici rectificări.

    Târgu Mureşul nu cred ca poate fi discutat. Există documente ale PCR din anii 80 care dovedesc faptul că acolo s-a facut o diluare cu ştiinţă a componenţei etnice prin colonizarea cu romani aduşi din judeţele din Moldova. Târgu Mureş a fost capitala Regiunii Autonome Maghiare şi este şi azi cel mai mare centru cultural, educational si jurisdicţional din Secuime. Nu cred că se poate discuta apartenenta lui la Ţinutul Secuiesc.

    Astfel de referendumuri de obicei se fac pe o regiune întreagă împreună, nu pe localităţi.

  • O.Kiss

    Nici nu se pune problema ca Tg Mures sa nu faca parte din Szekelyföld. La fel ar trebui si cu Sighisoara dar cred ca acolo nu ar fi sanse acum…mai tarziu.
    Tihi nu inteleg de ce trebuie sa ne chinuim atat pentru un lucru care ar trebui sa fie de la sine inteles, sau cum se zice?

  • Tihi

    @ O. Kiss

    Lucruri care sunt de sine înţelese pt o parte sunt de multe ori de neconceput pt. cealaltă. Un bun negociator trebuie să aibă înţelepciunea de a se pune în pielea celuilalt şi de a înţelege toate gândurile, preconcepţiile, frustrările celuilalt.
    Astfel de oameni ar trebuii de fiecare parte. Da, şi de cea maghiară. Pentru că şi de partea asta sunt probleme. Trebuie să gândeşti cu capul unui majoritar ca să inţelegi reflexele lui. La fel ar trebui să facă şi majoritarii ca să ne înţeleagă pe noi. Astfel se nasc compromisuri.

  • Radu S

    Tihi,

    Unde sunt de acord cu tine: pe site-ul cu turismul nu prea zice nimic de Praid și alte cele, iar universitatea de stat e o chestiune fezabilă, după mine.

    Unde nu: în general, și în răspunsul la comentariu, precum și în articol, exagerezi și supersimplifici în multe locuri:

    De exemplu, la partea cu ghidul, zici că absența atracțiilor din Secuime echivalează cu nerecunoașterea lor de către stat. Acuma hai să fim serioși. Dacă așa ar sta lucrurile, comunitatea n-ar avea nici cel mai elementar drept în țara asta. Deci… exagerezi.

    După aia, spui de marșul de 5000 de oameni de la Sfântu. În articolul despre marș ai zis aproximativ 6000. La știri au zis 3000. Mă îndoiesc că i-a numărat cineva, dar clar avem de-a face și aici cu o exagerare, în + și -.

    La capitolul 7, dorința mai mare de-a munci, zici că altfel te simți când ești în casa ta. Păi Constituția garantează dreptul la proprietate, nu mai trăim în comunism ci în UE, și iar ajungem la niște semne de întrebare vis a vis de ce-ai vrut să spui.

    Una peste alta, exagerezi în prea multe locuri ca să poți spune că astea-s argumente. Astea-s discuții de purtat la masă, la o bere.

    Nu poți face analogia secuilor cu a tuturor minorităților din Europa doar plecând de la faptul că au un punct comun: sunt minorități. Fiecare situație e un caz unic, dpdv istoric – asta o spui chiar tu, cu contextul istoric – și atunci cum poți extrapola așa de ușor?

    O analogie funcționează așa: dacă a=b, și b=c, înseamnă că a=c. Dacă suedezii sunt minoritari în Finlanda, și au autonomie, înseamnă că și secuii, minoritari în RO, trebuie să aibă. Dar nu poți compara Târgu Mureș cu Barcelona, și nici România cu Finlanda, ai nevoie de mai multe date în ecuația asta. Aici supersimplifici.

    La capitolul Alba Iulia, zici așa:

    – fiecare popor va primi drept de reprezentare la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc – nu a fost respectat”.
    Ignori cu bună știință – și nu înțeleg de ce, că și un copil de a 8-a știe- că în România sunt legi speciale pentru reprezentarea în Parlament a minoritățilori, nemaivorbind de participarea UDMR la guvernare (a se citit subliniat și îngroșat guvernare). Ani la rând.
    Dacă e de dat vina pe cineva, dă-o pe ei, că au avut ocazia să-și negocieze doleanțele de multe ori. Și de câte ori se aduce în discuție relația statului român cu secuii, să nu uităm că statul e organizat de legi votate și de parlamentari maghiari. Prea puțini? Insuficienți? Aveți 4 ani, din 4 în 4 ani, că să convingeți lumea de asta.

    Ah, să nu uit. Salutarea independeței Kosovo de către UDMR a fost un act adolescentin, teribilist.
    Un fel de: ”cam așa am vrea și noi”. Dar nu cred că și-ar dori cineva întreg la minte să copieze modelul Kosovo. Și asta arată clar că politicienii maghiari din România se gândesc la autonomia asta ca la o marotă bună de adus voturi, și n-au intenții reale. Eu pun pariu că nici n-ar avea curaj, la o adică, să se înhame la așa o treabă.

    Eu mă opresc aici, pentru că putem diseca până mâine, fără rezultat. Românii o țin pe-alor: noi am fost primii, maghiarii pe-alor: ba noi. E complet irelevant, după mine. Putem trăi în armonie și fără să avem insomnii din cauza asta. Că-mi pasă că străbunicul a murit pentru Imperiu? Da, dar cu ce mă ajută acuma pe mine? Să-l ierte Dumnezeu, și să trecem mai departe. Adevărata amenințare a fost și va fi întotdeauna la est, nu la vest.

  • Radu S

    Am uitat să-ți mulțumesc pentru deschidere🙂

  • Linkuri la cafeaua de luni - Codex Politicus

    […] pe la noi, un articol interesant despre motivele pentru autonomia Tinutului Secuiesc, cu tot cu harta si detalii. – Limba […]

  • Egy Gondolat Bánt

    Pt. Tihamér: o primă observaţie, pe care am mai spus-o, dar o repet, căci prinde bine: Proclamaţia Unirii nu pomenea nimic de autonomie pe criteriu etnic. Şi nici nu avea cum să pomenească, oamenii aceia doreau să unească, nu să despartă. Mai ales că autonomia Secuimii la acea dată nu funcţiona.

    A doua observaţie: nu aş descrie situaţia învăţământului maghiar din România ca fiind 50% din cele 20% pe care le măsori. Aş zice că se apropie de un 90%. Nu există universitate de stat în lb. maghiară, e adevărat, dar există secţii maghiare la universităţile existente. Există şi Universitatea Sapienţia. Iar Universitatea se va crea la un moment dat, n-am niciun dubiu.

    Iar la ultimul punct: e adevărat că drept de reprezentare al minorităţilor nu e garantat decât pentru 1 reprezentant per minoritate, dar, totuşi, indirect a fost respectat: maghiarii au avut în mod constant 7% din aleşii ţării în ultimii 18 ani.

    Aceaste reevaluări ar urca procentajul calculat de tine la un 55-60%, ceea ce încă este foarte puţin.

    Dar acum vin cu întrebarea mea de baraj: presupunând că mâine România ar satisface 100% Rezoluţiunea Marii Unirii, care vezi că ar fi rostul autonomiei secuieşti?

    În opinia mea, nu ar prea mai exista:
    1) promovarea turistică nu e un motiv, e vorba de mentalităţi aici (şi maghiarii din zonă îi ignoră pe români când e vorba de prezentarea judeţelor)
    2) argumentul istoric nu funcţionează căci nu mai trăim în Evul Mediu (autonomia secuiască a fost lichidată de Statul Ungar).
    3) sentimentul de „a fi acasă” ţine – în opinia mea – de autonomia lingvistică, cea culturară şi cea judecătorească plus de participarea la pârghiile puterii (care era garantată de Rezoluţiune, dar nu a fost respectată).

    Cum ai vedea rostul şi locul unei autonomii într-o Românie croită potrivit Rezoluţiunii?

    Închei cu o observaţie: delimitarea unui teritoriu autonom se face pentru fiecare comunitate în parte – cel puţin aşa s-a făcut în cazul Găgăuziei, acolo până şi fiecare sat a votat dacă vrea să fie parte sau nu din autonomie. În acest caz, Târgu Mureşul …

    OBS: argumentul cu „vechimea” locuitorilor nu funcţionează – a se vedea ţările baltice, a se vedea Transnistria. Când cineva s-a aşezat într-un loc, a făcut copii acolo şi şi-a făcut un rost acolo, e de-al locului.

    A nega acest lucru e un atentat grav la drepturile omului (cum ar fi ca bucureştenii get-beget să-mi limiteze mie drepturile ori să mă trimită în Bucovina mea natală, deşi am un cămin aici, în oraşul studenţiei mele? sau ţie să îţi interzică să hotărăşti pentru Cluj pt. motivul că te-ai născut la Sf. Gheorghe?).

  • Radu R

    Aceasta propunere nu este pragmatica–Autonomia pe criterii etnice sau reorganizarea judetelor are zero sanse de reusita. Sunt plecat in Romania de 19 ani, dar sunt sigur ca majoritatea populatiei nu va accepta asa ceva nici in 50 de ani.

    Pe de alta parte, desi Basescu glumea cand zicea cand zicea ca secuii pot avea tot atata autonomie ca Teleorman, ce ar fi sa luati propunerea in serios, si sa lucrati pentru autonomia tuturor judetelor si descentralizare in general? Majoritatea romanilor sunt satui sa li se duca banii pe apa dambovitei, mancati de parlamentari si ministrii burtosi. Si cu cat administrarea banilor e mai descentralizata, cu atat coruptia poate fi tinuta mai sub control.

  • carevasazica

    Am citit articolul si comentariile. Foarte interesante insa ceea ce discutati voi, oricat de bine sau rau ar arata pe hartie are nevoie de o schimbare de cadru la nivel european, international etc. Lumea e inca incadrata in mentalitatea nationalismului si romanii (in cazul nostru foarte particular) nu vor accepta o astfel de autonomie.

    Eu va doresc succes.

  • zalmoxys32

    Vorbiți limba maghiară, dar nu sunteți unguri. Ciudat cum un popor a ajuns să-și uite trecutul și istoria. Secuii nu aparțin grupului fino-ugric, nu uitați asta. Sunteți maghiari pe cât sunt romanii urmașii dacilor. Adică deloc. Cât despre autonomie…au trecut 90 de ani de la Trianon. Reveniți-vă!

  • filadel

    Şansele voastre, ale etnicilor, se vor extinde dacă duceţi o politică de deschidere păstrîndu-vă particularităţile etnice (nimeni nu vă împiedică), dar dacă veţi continua închiderea, restrîngerea, separarea în mijlocul secolului 21 veţi avea numai de pierdut. E momentul să vă rupeţi de propaganda manipulatoare a politicienilor care vă utilizează ca masă de manevră de zeci de ani şi să vă gîndiţi în termeni realişti la ce puteţi face ca să vă fie vouă ca oameni mai bine. Întoarcerea în evul mediu nu cred că-i o soluţie.

  • Nu trageti in pianist, e ungur | ShowBiz

    […] de fapt, cerintele maghiarilor. Si asta e raspunsul dat de Tihamér Czika. Preluarea este de aici si a aparut prima oara aici. Raspunsul are o anumita decenta pe care onorantii comentatori ar […]

  • popescu

    Ce s-ar întâmpla cu românii din această zonă? Nu cred ca le-ar fi viaţa prea uşoară din moment ce nici acum nu este prea multă armonie, chiar dacă marea parte din cele două etnii se înţeleg bine. Eu cred ca românii ar fi marginalizaţi, daca nu chiar s-ar încerca înlăturarea lor din zonă. Sunt din Sfântu, am copilărit acolo 18 ani şi am întâlnit sute de incidente, şi am simţit tot timpul tensiuni, chiar dacă ascunse, între oameni care pareau să convieţuiască împreună foarte paşnic.
    „Autonomie maghiară culturală” există într-un procent foarte ridicat după părerea mea, aşa că mi se pare foarte normal să nici nu se pună problema autonomiei(după cum a afirmat Băsescu) unei minorităţi într-o regiune în care exista un procent cel putin însemnat de români, şi a unei regiuni care face parte din statul român, şi toţi cetăţenii au cetăţenie română.

  • extruder

    Cred ca e periculos si faptul ca se vorbeste despre asemenea lucruri, ar trebui ignorate total fiindca sunt aberatii.

    Romanii si ungurii se inteleg foarte bine, daca-l intrebi pe badea Vasile si pe Iancsi Baci de „autonomie culturala” habar n-au ce-i aia, ei isi beau berea linistiti pe marginea drumului si vorbesc despre vreme, fan, politica, razboi, poate femei… 🙂

    Asta e starea de fapt normala care e acum si asa trebuie lasata, discutiile astea pot sa degenereze in ceva urat peste cateva decenii si ar fi pacat, mare pacat.

    Bunicul meu era foarte respectat in satul ungurec vecin si el ii respecta foarte mult pe cativa de acolo, era prietenie adevarata. Si nu vorbea nimeni de bazaconiile astea intelectualiste.

    CAI VERZI PE PERETI

  • adi

    Sunt un roman neardelean, dar care a avut contacte cu maghiarii.

    Apreciez la tine, Tihi, ca intelegi ca trebuie sa te pui in pielea celuilalt si sa-l intelegi. Eu as completa ca e f. greu lucrul asta si ca de multe ori e mai mult un slogan. Trebuie insa sa incercam.

    Cand am ajuns pentru prima oara la Cluj, in gara, am avut senzatia ca o vorba din doua e in ungureste. Si sa stii ca a fost un soc, fiindca mi se parea ca nu sunt in Romania pe care o stiu eu. E un indiciu despre reactia de respingere a romanilor fata de autonomia Tinutului Secuiesc.

    Pe de alta parte, am inteles ca maghiarii din Ardeal au sentimentul ca statul roman nu le intelege nevoile si problemele. Sentimentul e valabil mai ales la intelectualii maghiari. E clar ca maghiarii ardeleni isi doresc o schimbare clara, etnico-teritoriala, nu doar legata de limba maghiara sau de institutiile culturale.

    E clar ca o discutie serioasa despre o anumita forma de autonomie maghiara nu va putea fi evitata la infinit. Ma tem insa ca maximul pe care-l veti putea obtine va fi comasarea judetelor HR si CV, eventual cu portiuni din Mures (constructie care, eventual, poate fi botezata Tinut Secuiesc). Insa asta doar daca se face o reorganizare teritoriala a intregii Romanii, in care cele 41 judete se vor reduce la vreo 20. Daca as fi maghiar, spre asta mi-as concentra eforturile.

    Din cate inteleg eu, autonomia Tinutului Secuiesc ar insemna practic prerogative sporite in autoguvernarea locala (adica, ca sa fiu mai brutal, garantarea monopolului maghiar – nu neaprat UDMR – asupra treburilor politice si administrative din zona). E probabil legitima dorinta, desi nu pica deloc bine romanilor de nicaieri. Veti avea deci de luptat mult. Si cu sanse mici.

    Probabil ca Secuimii ar trebui sa i se recunoasca un anumit specific, dar nu-mi dau inca seama in ce fel. Romania trebuie insa sa faca un gest de intampinare catre Secuime, in care sa raspunda acestei probleme. Vom vedea.

  • Andrei

    @zamolxis
    Din ce punct de vedere nu aparţin grupului fino-ugric? Că lingvistic e clar că aparţin. Genetic? Păi genetic nici noi nu suntem urmaşii Romei, la câţi migratori au fost asimilaţi în masa vorbitoare de limbă protoromână şi română.
    Apropo de ce ai scris de Trianon, gândeşte-te cât va trece până să ne revenim noi după ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940.

  • Petru Clej

    Citiți articolul „Traian Basescu redezgroapă securea urii interetnice, de Ștefan BRUNO” în revista ACUM:

    http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9225

  • Ingineru

    Nu sunt convins că populaţia din regiune îşi doreşte atât de trâmbiţata autonomie. Am întrebat toţi oamenii pe care îi cunosc în Cluj şi care s-au născut în secuime (aproximativ 10 persoane) şi nici măcar unul nu mi-a răspuns că şi-ar dori autonomie.

  • alecs

    Chiar nu stiu daca autonomia teritoriala etnica ar fi buna sau rea. Insa nu aceasta e problema. Marea problema a celor care sustin „autonomia Tinutului Secuiesc” e ca discutia se poarta la un nivel naiv si lipsit de acoperire constitutionala.
    Eu cred ca daca exista o vointa reala de a face pasi concreti in directia asta si nu este doar o chestiune electorala, dezbaterea ar trebui sa plece de la cateva articole din Constitutie:
    ARTICOLUL 1 – alin. (1) Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil.
    ARTICOLUL 152 – Limitele revizuirii Constitutiei
    alin. (1) Dispozitiile prezentei Constitutii privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala nu pot forma obiectul revizuirii.
    ARTICOLUL 120 – alin. (1) Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice

    In concluzie un statut special pentru o anumita parte a teritoriului ‘unitar si indivizibil’ nu este posibil nici macar in urma unei revizuiri a Constitutiei. In schimb daca vorbim despre descentralizare si autonomie locala (nu teritoriala), dezbaterea capata sens si acoperire constitutionala.
    Ce se doreste in fapt prin autonomie teritoriala a Tinutului Secuiesc? Raspunsul l-am gasit chiar in continutul acestei postari:
    „Autonomia teritorială pe criterii etnice presupune largi drepturi de autoguvernare, începând de la o autonomie administrativă lărgită (mini-parlament şi mini-guvern propriu), până la o autonomie financiară mai puternică decât a celorlalte regiuni ale ţării.”
    Printr-o descentralizare mai accentuata a intregii tari si printr-o autonomie locala reala s-ar realiza cam aceleasi lucruri. Cand vorbim despre miniparlament, miniguvern si autonomie financiara mai puternica, ne putem referi la atributiile unor institutii precum consiliile judetene, consiliile locale si primariile. Si sa nu uitam dezbaterile despre posibilele atributii administrative ale actualelor regiunilor de dezvoltare.

  • Marci

    Felicitari pentru articol,
    contine chestii despre care trebuie scris, dezbatut. Tema nu ar trebui sa faca parte din preocuparile principale ale omului de rand, dar imi pare bine ca sunt cativa, care se concentreaza si se pregatesc pentru dezbaterile de genul.

  • dadatroll

    Mey da voi sunteti fraieri. La ce va trebuie autonomie. Inteleg dacati fi intro tara civilizata cum e America unde guvernul nu poate sa spuna la statele autonome ce sa faca. Dar in Romania si dupa ce o sa fiti autonomi tot osa va trebuiasca aprobare de la guvern daca vreti sa vopsiti o banca in parc.

    Vorba bancului e buna autonomia asta da tot mai buna ar fi fost o rascoala.

  • temporizator

    prea lung, mi-a fost lene sa-l citesc. ii mai pasa cuiva de chestiuni so 90’s?

  • Morosanu

    Frumoase argumente in ambele tabere. E ca o poveste cu happy end…..”si lupul sa transformat peste ani…. in mielusel alb, bland si pufos, care acum merita trimis la pascut cu celelalte oite bucalate intr-un tarc. Se poate ca in tarc sa mai nimereasca si ceva mioare de alta culoare (negre), dar nu va faceti grija, are lupusorul (pardon voiam sa spun mieluselui) grija de ele…”

  • Egy Gondolat Bánt

    Pt. Moroşanu: cine-s oiţele şi cine-i lupul (pardon, mieluşelul)?

    Pt. Pt. Tihamér: revin cu întrebarea: Cum ai vedea rostul şi locul unei autonomii într-o Românie croită 100% potrivit Rezoluţiunii Marii Uniri?

  • Tihi

    @ Egy Gondolat Bánt

    Rostul unei autonomii pe criterii etnice ar fi acelaşi şi dacă România s-ar fi construit pe această rezoluţiune, şi dacă nu (cazul actual). Rolul unei autonomii pe criterii etnice este autoguvernarea parţială şi acordarea unor garanţii legale de păstrare şi afirmare a minorităţii.

    Bineînţeles dacă s-ar fi păstrat promisiunile din rezoluţiune acordare unei autonomii ar fi mult mai uşoară, sau poate ar exista deja.

  • R.

    Cateva mici detalii:
    – argumentul istoric referitor la faptul ca secuii se nasteau liberi cu anumite privilegii…pai dragul meu tocmai acest fapt a fost carburantul miscarii romanilor in a se unii in a avea libertati, (a gandi si a traii romaneste cum zicea Nicolae Ioarga) acces la identitatea lor (vezi toate miscarile intelectualilor romani de la Viena Paris Munich ale vremii imediate dupa caderea marilor imperii). Romanii erau iobagi pe pamanturile de acum ale secuilor, iar la peste 600 de ani distanta li se cere acceptarea unor granite care in cele din urma vor aduce pace si lapte si miere intre etnii. In romani cumva doarme pe buna dreptate un vis in a nu mai muncii pentru nici un secui, un mic vis de a avea pamantul lui casa lui. Sigur autonomia teritoriala , o sa spui tu , nu ar incurca cu nimic aceste vise….practic nu ideologic da…romanii minoritari din zonele viitoare autonome vor plati taxa (desi in mintea lor se va chema bir) la secui. Chiar daca realitatiile de astazi schimba in valenta valoarea pamantului cu nivelul de trai la baza chestiunii sta faptul ca isoric vorbind romanii si-au castigat un drept in timp ce maghiari au pierdut privilegii.
    – politic vorbin maghiarii sunt exista la acelasi ciolan al puterii cu romanii. Mesteca intr-una si stau acolo bine-mersi. Folosesc capital politic tocmai din aceasta autonomie care pentru multi nu trece dincolo de insasi cuvantul „AUTONOMIE”. Multi din oameni politici maghiari sunt bogati si foarte bogati (ca si colegii lor romani) . Nu e in interesul lor sa aiba autonomie teritoriala pentru geopolitic vorbind in acele zone nu exista resurse indeajus in a fi autonom. Eu stiu lucrul acesta insa nu vorbesc niciodata despre el. Vorba cantecului „De ce oare ?”
    – sa zicem , de dragul discutiei , ca se implineste autonomia teritoriala , visul de mult visat al maghiarimii din romania..ceilalti romani nu o sa treaca niciodata peste acest lucru din motive tampite reale neintelese firesti , din motive gen „prima scoala romaneasca” Pentru ca vezi tu un maghiar nu intelege si nu va intelege niciodata ce insemana prima scoala romaneasca pentru un roman, pentru ca ei, maghiari au avut-o acu’ sute de ani.
    Toate acestea sunt scrise in respect fata de orice etnie fie ca e vorba de secuime, sasi , evrei etc.
    R

  • Dan Selaru

    Mă bucur că aici, la mine şi pe Hotnews tonul discuţiilor a fost decent. E un mare pas înainte. La mine comentariile nu au fost moderate, dovadă a faptului că deşi nu suntem de acord putem dialoga. Mulţumesc pentru colaborare.

  • Tihi

    @ Dan Selaru

    Mulţumesc şi eu pt. colaborare. Sper să mai avem ocazia şi în viitor.

    Deşi este moderare pe Limba Cailor, ea este rară şi se rezumă doar la următoarele patru tipuri de comentarii: 1. înjurături, texte cu un limbaj absolut vulgar, 2. comentarii care nu au nici o legătură cu subiectul articolului, 3. atacuri la persoană, comentarii fără argumente la obiect, 4. comentarii care propagă prin linkuri situri extremiste.

    În total undeva pe la 10-15% din comentarii sunt moderate. Eu personal cred că este important să ţinem discuţia într-un frâu decent şi cât mai constructiv, şi să nu lăsăm extremiştii de nici o parte să ne fure dialogul. Ar fi păcat.

    Totuşi cred că pe Hotnews au fost nişte comentarii care sunt total deplasate şi fără legătură cu articolul. Şi de partea română şi de partea maghiară, dar mai ales la cea română, s-au făcut clasicele epopei istorice total subiective şi unilaterale, care îşi au prea puţin locul la o discuţie despre o posibilă autonomie maghiară în sec. XXI. Dar era de aşteptat până la urmă. Încă mai trebuie să treacă timp să putem scăpa de aceste reflexe proaste şi să putem discuta despre prezent şi viitor, nu despre (un) trecut (imaginat).

    Mulţumesc încă odată🙂

  • Autonómia vagy grandománia? « Szabadtér

    […] 2009 · Nincsenek hozzászólások Sajátos ötlettel rukkolt elő a Limba Cailor blog egyik hozzászólója: a Székelyföld autonómiájáról folyó vita kapcsán azon félelmének adott hangot, hogy […]

  • Petru Clej

    Citiți articiolul „Traian Basescu redezgroapă securea urii interetnice”, de Ștefan BRUNO în revista ACUM

    http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9225

  • kesztió

    @atol:

    Nu cred ca situatia va fi roz daca tinutul secuiesc ar fi autonom. Nu cred ca pretentiile se vor incheia aici. Va urma autonomia partiumului si apoi a unui culoar care sa la lege. Voi ungurii sunteti specialisti in a elimina populatiile de care nu aveti nevoie. Apoi incet ,incet , tinand cont de situatia internationala veti cauta alipirea la Ungaria.

    Hmmm… Pe mine mă miră mai degrabă faptul că te preocupă acest subiect strălucit numit alipirea la Ungaria, decât că ai reuşit să născoceşti asemenea idei.

    Dar chiar te invit la o presupunere prin absurd: opsa hai, tăiem Ţinutul Secuiesc sau whatever şi alipim Ungariei.

    SO WHAT.

    România poate va scăpa de un teritoriu numai cu probleme, „în schimb” secuii probabil nu vor primi autonomie nici de la „Unguri”, dar vor primi o cotă parte dintr-o economie falimentară şi un sistem politic bazat pe ură şi lipsă de comunicare.

    Atunci chiar consideri că alipirea va fi un lucru chiar aşa de minunat pentru secui? Păăăi… după mine mai bine „acasă” – dar cu autonomie…😀

    Apropo, vezi pingback-ul de mai sus, e articolul meu pe Szabadtér, inspirat chiar de comment-ul tău.😀 Dacă voi avea timp şi inspiraţie, poate îl traduc şi în româneşte (sau îl pun pe Tihi să facă asta…😀 )

  • olahus

    @AdiL „Cand am ajuns pentru prima oara la Cluj, in gara, am avut senzatia ca o vorba din doua e in ungureste. Si sa stii ca a fost un soc, fiindca mi se parea ca nu sunt in Romania pe care o stiu eu. E un indiciu despre reactia de respingere a romanilor fata de autonomia Tinutului Secuiesc.”

    si eu am avut senzatia asta, dar ulterior am realizat ca de multe ori era vorba de etnici romani vorbind cu accent ardelenesc :))

  • cicciolina

    Total de acord cu Radu S din primul raspuns.Privitor la „politicienii”maghiari si la doleantele lor,sa nu ne consumam energia cu astfel de refrenuri inutile si exagerate,chiar mincinoase!Totul este o strategie din partea unor maghiari,pentru a ne obisnui urechile cu astfel de pretentii.Lenin spunea ca o minciuna trbuie repetata la nesfarsit si o sa sfarseasca prin a deveni credibila(sau ceva asemanator)Nu sint simpatizant cvt dar in 90 cind demasca iredentismul maghiar,toti maghiarii se ascundeau dupa deget,acuma jocul se face cu cartile pe masa,asta este urmatoarea etapa…Sint convins ca mesajul nu o sa fie postat deoarece administratorul se numeste Tihamer…

  • Lolka

    În concepţia mea Autonomia Ţinutului Secuiesc, sau chiar si descentralizarea în sine, o încercare a democraţiei în România.
    Cât timp descentralizarea rămâne numia o vorbă, şi deocamdată ramâne, atâta timp va fi greu să creez teritorii autonome. Pentru că descentralizarea până la urmă inseamnă autonomie, sau chiar poate să însemne şi federalizare.
    Şi ştim foarte bine ce sa întâmplat cu Sabin Gherman şi încercările lui de a crea un partid regional, şi a crea un Ardeal autonom…

  • Egy Gondolat Bánt

    Descentralizarea şi federalizarea sunt două lucruri distincte.

    Descentralizarea are de-a face cu delegarea puterii la nivel local relativ la problemele care pot fi rezolvate local pe când federalismul adresează natura statului, care e conceput ca o asociere a unor entităţi distincte.

    Un stat poate fi federal şi centralizat (India, fosta URSS) pe când un alt stat poate fi unitar şi descentralizat – ideea fiind că România e un stat unitar şi (chipurile) descentralizat.

    Descentralizarea este bună, şi meritul ei e că, spre deosebire de federalizare, merge şi până la nivel de comună – dar problema e că niciodată nu ai destulă descentralizare. OBS: pe calea descentralizării s-au făcut paşi uriaşi la noi în ţară, cine a prins vremurile trecute ştie despre ce vorbesc. Şi sunt convins că se vor mai face.

    Ardeal autonom? Şi atunci de ce n-ar fi autonom şi Sibiul faţă de Cluj, Răşinariul faţă de Sibiu sau Uliţa Mare din Răşinari faţă de Uliţa Primăriei?

    Dacă pot înţelege o aspiraţie la autonomie teritorială a Secuimii (fără a fi neapărat de acord cu ea), căci ai varietatea etnică acolo ce nu poate fi ignorată, nu prea are sens în cazul Ardealului. Ne-ntoarcem în gloriosul trecut al Principatului Ardealului, alegem un domnitor şi o Dietă de Cluj? Poate şi un Unio Trium Natiorum, ceva?

    Cât despre federalizare, este o aberaţie. Nu are niciun viitor în România, ţara aceasta nu are nicio experienţă federală şi acest model nu este şi nu va fi dorit de populaţie – pe bună dreptate, căci nu ar aduce niciun câştig. Nu mă miră că Gherman a eşuat.

    Descentralizarea, da, populaţia o doreşte, federalizarea însă nu. Ştiu că se pot da exemplul Belgiei, Regatului Unit şi al Spaniei – sunt cu totul alte condiţii acolo, nu mai intru în detalii care.

  • Petru Clej

    Persoana care semnează cu un curaj nebun cicciolina confundă autorul celebrei maxime cu minciuna repetată. E vorba de Goebbels (dacă știți cine a fost) și nu de Lenin, nu că asta ar face vreo diferență.

    Observ însă că numitul/a cicciolina este student conștiincios al metodelor leninist/goebbelsiene – dacă vrei să discreditezi pe cineva – pune-i calitatea în ghilimele.

    Apoi, își dă definitiv masca jos de pe față (Nu sint simpatizant cvt dar… nu sunt antisemit dar… nu sunt xenofob, dar…) și își dezvăluie ideile xenofobe pe care, evident, nu are curajul să le avanseze decât în felul acesta oblic și sub anonimat.

  • olahus

    „Sint convins ca mesajul nu o sa fie postat deoarece administratorul se numeste Tihamer…”
    Cicciolina, te-ai inselat grav referitor la postarea mesajelor. Cred ca Tihi ti-a dat o prima lectie in ceea ce priveste prejudecatile.
    Mai revizuieste-ti convingerile.

  • Petru Clej

    Domnule Olahus, ca să înțelegi lecția cu privire la prejudecăți și să-ți revizuiești convingerile trebuie să beneficiezi de un nivel de inteligență adecvat. Or, în cazul de față mă îndoiesc că o astfel de inteligență există…

  • pablo

    Nu crezi ca o autonomie etnica in Tinutul Secuiesc ar face viata ceva mai complicata pentru ungurii care traiesc in acele regiuni in care sunt minoritari? Ce se va intampla in Satu Mare, Oradea, Cluj sau Salaj?

  • cicciolina

    Pentru Clej Referitor la maxima amintita,eu stiam ca este Lenin,n-am acuma timp sa verific,insa asta n-are nici o importanta ca este unul sau altul deoarece amindoi au fost criminali.Observ ca ai obsesia xenofobiei si a antisemitismului,sa inteleg ca este boala noului mileniu?
    Referitor la afirmatiile vis a vis de demascarile facute de cvt n-ai decat sa verifici in persa epocii si vei vedea ca am dreptate,insa tu,care ma acuzi ca folosesc nu stiu care metode leninist-gobbelsiene,esti un formator de opinie, (manipulator),cum insuti te laudai intr-un jurnal de limba franceza.Faptul ca am facut referire la cvt si imediata etichetare care mi-ai facut-o,dovedeste ca utilizezi metodele cu care pe mine ma acuzi si care astazi sint foarte raspindite in presa internationala.Punerea pumnului in gura,falsul proces,etichetarile,raccourci-urile abuzive etc etc,toate aste fac parte din metodele tale…
    Pt Olahus Nu-s prejudecati,din pacate am mai scris mesaje fara atac la persoana sau insulte si n-au fost pubicate!

  • cicciolina

    Pentru Clej Ultima ta postare dovedeste ingustimea ta intelectuala si morala.Faptul ca traiesti de zeci de ani in Anglia si nu ai luat nimic din nobletea spirituala a englezilor, confirma ceea ce sustin.A se vedea dispretul cu care tratezi multe persoane (nu doar pe mine) de pe post si care nu-ti impartasesc opiniile.Ai reflexe totalitare.

  • Petru Clej

    Cu intoleranții, cu xenofobii, cu rasiștii, cu antisemiții nu există intoleranță. Așa s-au ridicat comuniștii și naziștii de-alde Lenin sau Goebbels. Ei bine, domnule sau doamnă care semnați cu un curaj nebun cicciolina, nu vor mai fi repetate astfel de erori.

    Puteți să-mi dați și numele publicației în franceză de care amintiți?

    Și vorba lui Olahus, când vă scuturați de prejudecățile xenofobe? Când veți realiza că trăiți în anul 2009 în Uniunea Europeană?

  • Petru Clej

    Rectific: Cu intoleranții, cu xenofobii, cu rasiștii, cu antisemiții nu există toleranță.

  • Egy Gondolat Bánt

    Că tot vorbirăm de loialitatea maghiarilor faţă de România.

    Iată de ce atitudine de toată lauda dă dovadă preşedintele UDMR.

    Contextul: românii timoceni au dificultăţi cu recunoaşterea drepturilor lor. O delegaţie a timocenilor s-a deplasat la Bucureşti pentru a primi sprijinul României în nişte probleme de supravieţuire, într-o zonă unde până şi a construi o bisericuţă e dificil.

    Reproduc un fragment cu privire la intervenţia lui Bela Markó: „… Budapesta ofera un buget stabil, an de an, minoritatilor maghiare din afara Ungariei, iar atunci cand o comunitate maghiara este intr-o situatie speciala, ca cea a romanilor din Timoc, fondurile pentru acea comunitate se suplimenteaza. De asemnea senatorul maghiar a subliniat ca daca situatia nu se poate reglementa prin discutii bilaterale cu statul sarb, trebuie imediat alertate organizatiile internationale si europene pentru a face presiuni auspra autoritatilor sarbe.”

    Deşi ideea de presiune asupra sârbilor nu-mi surâde, trebuie observată frumoasa solidarizare a unui lider minoritar cu una din cauzele populaţiei majoritare a ţării sale. Stimă!

    Puteţi citi întreg articolul pe basarabeni.ro la legătura de aici.

  • cicciolina

    Pentru Clej Iata gazeta franceza: EURO TOPICS,citez:
    „la BBC était ,en Roumanie,un modele qui montrait comment on peut former l’opinion public”sic,articol scris de tine cu ocazia incheierii misiunei tale la respectiva gazeta.Te intreb,stiind cu totii ce a insemnat regimul comunist,de ce romanii mai aveau nevoie de sa fie „formatati”,pentru a fi „democratizati”de data asta?Si te intreb cui foloseste formatajul opiniei publice exersat de BBC?Iar obsesia cu prejudecatile uit-o,eu stiind despre ce scriu si cunoscind mai bine decit tine diversiunile iredentistilor maghiari.Am petrecut 4 ani la Tg Mures si sint ardelean, in perioada 86-90 si avind colegi de liceu,maghiari,care au participat activ la diversiunea din Tg Mures in 90.Macel in care Cofariu a fost „confundat” etc etc..

  • cicciolina

    rectific:…misiunei tale la respectivul radiou.

  • Petru Clej

    Domnule sau doamnă care vă ascundeți identitatea sub un alias, traducerea articolului respectiv nu-mi aparține. Vă rog să citiți articolul în original http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php?step=articol&id=365.

    Ați dat-o o dată în bară cu Goebbels și Lenin, mai documentați-vă înainte de a posta afirmații false și renunțați la propagandă șovină.

    Tihi a scris un articol elegant și argumentat și toți naționaliștii de mucava reacționează în singurul mod pe care îl știu: precum câinii lui Pavlov ai regimului național comunist care i-a educat într-un mod catastrofal.

  • caporal

    http://www.bihoreanul.ro/bihor/primarul-budapestei-huiduit-la-oradea-foto-4005189
    Chiar daca-i putin offtopic,astept reactia moderatorilor si in special a lui Petru Clej.

  • Tihi

    Cele două organizaţii maghiare menţionate, în maghiară EMI şi HVIM sunt organizaţii de extremă dreaptă. Eu personal m-am pronunţat de nenumărate ori în presa maghiară din RO împotriva lor.
    Eu i-aşi interzice. La fel cum aşi interzice şi Noua Dreaptă şi toate cele care au un program neofascist, şi maghiare şi româneşti.

  • Petru Clej

    Observi Tihi incapacitatea funciară a criticilor tăi de a sesiza esențialul. Se leagă numai de detalii nesemnificative, aduc în prin plan mișcări extremiste și până acum nu au adus NICIUN SINGUR argument împotriva celor prezentate de articolul tău.

    Și mai e ceva: nu au capacitatea de a se pune în pielea altuia, de a își pune întrebarea – cum aș judeca eu dacă aș fi ungur din România (sau, de ce nu, român din Ucraina, a propos de dubla măsură).

  • O.Kiss

    Petru Clej are dreptate. Nici un opozant al autonomiei nu a fost in stare sa aduca un argument real impotriva celor spuse de Tihi. Cand s-a vorbit de descentralizarea romaniei si poate un ardeal autonom vine Egy gondolat… cu un „argument” fara sens: Ardeal autonom? Şi atunci de ce n-ar fi autonom şi Sibiul faţă de Cluj, Răşinariul faţă de Sibiu sau Uliţa Mare din Răşinari faţă de Uliţa Primăriei?

    pai de ce crezi? pentru ca exista o baza pe care ardealul ar fi autonom in cadrul romaniei (1000 de ani de istorie a Transilvaniei) dar Sibiul fata de Cluj pe ce baza ar fi autonom? eu intreb de ce nu ardealul fata de moldova si tara romaneasca?

    Si eu incerc sa ma pun in pielea romanilor si inteleg ca romanii din tinutul secuiesc pot avea temeri fata de acest lucru (desi cunsoc multi care nu au) dar daca ma pun in pielea romanului din bucuresti nu inteleg ce treaba are el ca tinutul secuiesc e autonom sau nu. Sau romanul din cluj, sau iasi? sau ungurul din cluj?

    in primul rand autonomia afecteaza direct numai si numai locuitorii de acolo, si am mai zis, poate castiga poate nu, dar as vrea sa stiu ce PIERDE Romania prin asta.

  • atol

    Imi place raspunsul lui Tihi:”Târgu Mureşul nu cred ca poate fi discutat.” Insemna ca nici Clujul, Aradul, Oradea,etc. nu pot fi discutate ,deoarece si aceste orase au avut candva populatie maghiara majoritara. Cum se va face referendumul in judetul Mures unde populatia romaneasca este totusi majoritara, respectiv 53,26% din populatie? Zonele din judetul Mures locuite majoritar de romani nu vor participa la referendum? Faptul ca populatia romaneasca nu conteaza este simptomatic modului de gandire a maghiarilor si de aceea imi vine in minte proverbul:” Ferestete de greci si cand iti fac daruri”.

  • Egy Gondolat Bánt

    Argumentul istoric valorează cam cât o ceapă degerată.

    Dacă ar fi argumentul istoric, Ardealul ar trebui să se întoarcă la Ungaria, iar tot ce-i la Est de Dunăre să fie la România – căci românii se consideră singurii urmaşi ai dacilor, deci „istoric” şi „etnic” vorbind, România este stat succesor al regatului vajnicului Boerebista care s-a întins până în Moravia, bla bla bla bla bla.

    Prietene O. Kiss, tu ai o tradiţie în a nu pricepe ironiile mele. Când am scris „punem de un Unio Trium Nationum, ceva” tocmai asta am vrut să subliniez, că argumentul istoric nu funcţionează – căci, poate n-ai observat, nu mai trăim în Evul Mediu.

    Şi, dacă e să judecăm tot după istorie, Ardealul nu este un exemplu sublin al bunei armonii între etnii. Că dac’ar fi fost aşa, nici nu am mai fi discutat aici pe forum.

    I-am mai scris unui prieten maghiar pe Limba Cailor: maghiarii, şi nu românii, se împiedică atât de mult în istorie. A avea o astfel de abordare e ca şi cum ai conduce o maşină înainte, dar scoţând capul pe fereastră şi privind înapoi.

    Că tu nu poţi pricepe ce nu-i convine românului din Bucureşti cu autonomia, e de înţeles: neavând ataşament faţă de România (mă întreb faţă de care ţară ai – nu faţă de „pământul natal”, amice, te întreb faţă de care ţară, cu nume, graniţă şi poziţie distincte pe hartă) nu prea poţi pricepe.

    Dar închipuie-ţi că românii cam AU ataşament faţă de această ţară şi NU le e indiferent ce se întâmplă cu ea.

    Şi, iată nişte aspecte la care poate nu te-ai gândit, sau le ignori în mod voit:
    1) Crearea unei regiuni autonome ar putea (subliniez, „ar putea”) legifera abuzurile comise împotriva românilor în acele locuri. Vorbesc de abuzuri, nu de crime, să fim înţeleşi. Să-ţi spun ce mi-a zis un inginer agronom din Covasna, care are casă într-un sat de acolo (am vorbit cu el pe forum, prin urmare nu ştiu exact unde locuieşte): „deci sunt bani pentru patru porţi secuieşti, dar pentru o troiţă românească nu sunt bani?”. Vezi tu, maghiarii se plâng că sunt neglijaţi în România, dar românii de acolo se plâng, la fel de mult, de exact aceeaşi neglijare.
    2) Crearea unei regiuni autonome ar putea fi baza unei secesiuni viitoare (subliniez, „ar putea”). Una din precondiţiile recunoaşterii internaţionale a secesiunilor este ca ele să se producă de-a lungul graniţelor administrative deja existente. OBS: d’aia Rep. Moldova s-a procopsit cu Transnistria dar nu a putut îngloba partea de Sud-Est a Ţinutului Hotinului deşi aceasta ultimă zonă e locuită majoritar de români (moldoveni).

    Majoritatea românilor poate nu articulează la fel aceste lucruri, dar le intuiesc. Şi greşeşti, autonomia unui ţinut NU afectează DOAR pe locuitorii acelui ţinut – căci o naţiune e un organism unitar – dar poate nu pricepi, neavând „ochi” pentru anumite lucruri.

    Fără acest sentiment al coeziunii populare niciun stat nu s-ar putea ţine laolaltă, caci, slavă Domnului, epoca imperiilor a trecut şi ceea ce garantează existenţa statelor în ziua de azi este voinţa locuitorilor lor de a trăi laolaltă – chiar dacă anumite segmente ale acelei mase de locuitori au alte tendinţe.

    De ce să nu fie Ardealul autonom? De ce ar fi? Pentru cei mult-lăudaţi „1000 de ani”? Hai se ne-ntoarcem cu sute de ani înapoi, fârtaţilor. Un Unio Trium Nationum, ceva?

    Să-ţi spun eu de ce nu are sens să fie Ardealul autonom, amice: pentru că majoritatea locuitorilor săi NU o doresc. Judecând după succesul răsunător al lui Gherman la alegerile din 2004, s-a văzut cât de mult iubesc clujenii asemenea aberaţii. Dacă a făcut un lucru bun Gherman, a fost să se retragă din politică. Acum scrie articole intitulate „De ce trebuie futută presa” – mai în linie cu nivelul dsale.

    Că vor ardelenii mai multă descentralizare? Cu siguranţă. Vezi şi iniţiativele premierului Boc din ultima vreme – şi n-a ieşit niciun român în stradă să protesteze.

    Dar autonomie a Ardealului? Să fim serioşi. Românii de acolo nu ar avea nimic de câştigat. Singurii care ar avea ceva de câştigat ar fi ungurii, din două motive:
    1) ar legitima o desprindere, fie şi parţială, a Ardealului de restul României, restabilind – fie şi indirect – o legătură cu un trecut al Ardealului în care maghiarii au dat clasa dominantă a provinciei.
    2) ponderea maghiarilor ar urca brusc de la 7% la 25%, iar influenţa lor ar fi mult mai mare, căci ei ar vota ca şi până acum cu un singur partid (UDMR), pe când românii, fiind mai mulţi, ar vota cu mai multe partide (ei votează cu mai multe partide şi în Secuime, unde-s minoritari). Şi astfel ai vedea din nou, mai iute decât te-ai aştepta, cum minoritatea conduce majoritatea – pentru simplul motiv că-i mai disciplinată şi mai înregimentată politic.

    Foarte câştigaţi ar fi românii, pe ambele direcţii, n-am ce zice!

    Dar prea multă vorbă. Cum atât de bine a zis Judit: astea-s discuţii de crâşmă.

    Când voi vedea românii şi ungurii umblând de gât pe stradă cu drapelul istoric al Ardealului pe piept, atunci voi zice că Ardealul are şanse să fie autonom.

    Până una alta, realitatea e că atât românii cât şi ungurii iubesc un tricolor. Doar că nu-i acelaşi tricolor – asta e, ce să-i faci.

  • István

    @ Egy Gondolat

    Revin pe blog cu cateva raspunsuri la care ti-as putea raspunde sincer.

    In primul as vrea sa iti pun in vedere, ca cel putin pentru noi, argumentul istoric tine. Argumentul istoric se refera la continuitatea prezentei secuilor si a autonomiei Tinutului Secuiesc. Nu e totuna, daca s-ar cere autonomia acum, sau vii cu argumentul ca acesta a existat 700 de ani, si doar „recent” in anii 60-70 a fost definitiv eliminata. Exact cum tu spui sa nu ne intoarecm in trecut, ( pentru ca acum e mai bine romanilor) aduci in vedere argumentul istoric, ca Ardealul apartine Romaniei. Sunt de parere ca argumentul istoric trebuie avut in vedere, dar nu trebuie exagerat, si mai ales trebuie acordata la realitatile ACTUALE. De exemplu, oricat de ciudat ar fi pentru mine, sau pentru un alt etnic maghiar, si in Tragu Mures ar trebui facut un recensamant despre autonomie. Trebuie indemnata populatia sa isi manifeste parerea. Iar in cazul f probabil, rezultatul va fi unul negativ. Dar cred ca trebuie trebuie facut tocmai pe argumentul ca Targu Muresul a fost capitala Tinutului Secuiesc SI traiesc si acum multi unguri acolo. Argument istoric + realitate faptica.

    Maghiarii se impedica de istorie, e drept, pentru ca noi am ramas in afara tarii nu voi.🙂
    Poti sa te uiti un pic la lobbiul „Basarabia pamant romanesc” si vei vedea, ca nu doar noi suntem impiedicati. Si cred ca, desi nu este foarte benefic acest lucru, este de inteles. Daca nu s-ar lua in calcul argumentul istoric, atunici poti sa ocupi o alta tara, sa ratifici un tratat si totul ar fi in regula. Tu imi ceri sa uit 1000 de ani si sa accept 80 de ani.

    „Că tu nu poţi pricepe ce nu-i convine românului din Bucureşti cu autonomia, e de înţeles: neavând ataşament faţă de România (mă întreb faţă de care ţară ai – nu faţă de “pământul natal”, amice, te întreb faţă de care ţară, cu nume, graniţă şi poziţie distincte pe hartă) nu prea poţi pricepe.”

    Hmm…aici cred ca sincer nici eu nu iti pot da un raspuns. Eu sunt atasat doar de pamantul natal, dupa cum spunea-i mai sus. De Romania nu. As dori sa fiu atasata de ea, pentru ca as stii ca as avea si eu o tara de a carei realizari sa ma bucur, care stiu ca m-ar proteja, in care stiu ca am sanse egale cu ceilalti in tot ce fac, in care ii pot considera ca ma leaga ceva de fiecare locuitor, in care sunt acceptat si nu tolerat. Ei bine, pana acum, nu prea simt ca asta s-a intamplat. Vezi, tu ceri sa simt atasament de Romania. Ce a facut majoritatea pentru a ma face sa ma simt acasa? (Trebuie sa recunosc, ca raspunsul nu poate fi „nimic” pentru ca totusi tablitele duble exista, exista invatamant de stat in limba maghiara macar pana la un anumit punct) Dar cu toate astea simt ca s-ar fi putut face mult mai mult. Mai ales dupa revolutie. In schimb ce s-a facut, s-a abuzat de nationalismul romanilor si a fost folosit impotriva noastra, in vremuri in care Romania mergea prost. Aceeasi chestie se intampla acum cu rromii din Romania, cu romanii din Italia etc.

    Nu cred ca ar fi posibila autonomia Ardealului. Nu discut despre acest subiect, e vb de autonomia Tinutului Secuiesc.
    Insa, nu inteleg de ce esti impotriva unei posibile conduceri de care minoritate a majoritatii. Este, pana la urma, un exercitiu democratic, fiecare voteaza cum vrea. Nu te legi aici un pic de argumentul istorc, cand minoritatea din Ardeal conducea majoritatea? Minoritatea conduce majoritatea in Secuime, asa cum majoritatea conduce minoritatea in alte judete. In cazul unei autonomii a Tinutului Secuiesc, este clar ca trebuie aduse garantii clare ca populatia romana nu va fi discriminata. Tratamentul romanilor va fi aceeasi cu tratamentul ungurilor unde ei sunt minoritari. Ti se pare echitabil?

    Inca o chestie ce as dori sa subliniez este ca daca ungurii se comporta urat, Romania ar putea sterge autonomia prin lege.

    „Până una alta, realitatea e că atât românii cât şi ungurii iubesc un tricolor. Doar că nu-i acelaşi tricolor – asta e, ce să-i faci.”

    Ar fi mai bine, daca ar fi un singur tricolor, dar al Romaniei sa fie, nu? Nu stiu cat de mult ar fi reazlizabil acest lucru. De ce sa nu umble impreuna fiecare cu al lui? Cu cat este mai puternica opresiunea simtita de noi, cu chestii care ” nu ne plac” gen raspunsul lui Basescu, cu atat mai putin este probabila un steag romanesc indragit de un ungur. De ce nu se accepta in sfarsit faptul ca suntem diferiti? Nu suntem romani, suntem unguri. Insa diversitatea nu duce neaparat la conflicte. In momentul in care un ungur ar indragi un tricolor romanesc si ar sarbatori de 1 decembrie, ala nu mai este ungur asimilat. Poate suna cu tenta nationalista, sper sa nu fie asa, crede-ma nu sunt. Eu incerc doar sa iti explic cum sta situatia din punctul de veder unui minoritar. Uite, un argument istoric, nici romanii din Imperiu nu erau atasati de Imperiu, erau atasati de Romania.

    Toate cele bune

  • István

    Scuze de greseli gramaticale gen. – spunea-i

    In momentul in care un ungur ar indragi un tricolor romanesc si ar sarbatori de 1 decembrie, ala nu mai este ungur asimilat.

    Vroiam sa spun ungur asimilat.

  • Egy Gondolat Bánt

    Pt. István: îţi mulţumesc pentru mesaj. Ca şi precedentul, o plăcere să-l citesc.

    Nu sunt adeptul campaniei „Basarabia pământ românesc”, deşi aparţin minorităţii unioniste din România. Nu sunt adeptul acestei formule din 2 motive:
    1) implică pretenţii la adresa Ucrainei.
    2) pentru ca Basarabia să fie „pământ românesc” trebuie ca ŞI locuitorii ei să dorească acest lucru.

    Deci, deşi sunt unionist, consider că este voinţa oamenilor cea care trebuie să primeze – şi de o parte şi de alta a Prutului.

    Greşeşti mult când spui că argumentul istoric e piedică în calea ocupaţiei. Eu spun că dimpotrivă: cu argumente istorice POŢI găsi justificări să-i ocupi pe alţii.

    Dau exemple mai puţin faste din istoria României:
    1) Cadrilaterul (stăpânit de Mircea cel Bătrân) ce ne-a adus mulţime de belele cu bulgarii.
    2) Pocuţia (stăpânită de Ştefan cel Mare) şi la care poftea elucubrând Mihai Antonescu (nu dictatorul, celălalt) în timpul războiului. Din fericire, s-au ferit de la Pocuţia, dar au înglobat Transnistria – chipurile pentru că şi Transnistria a fost, ocazional, în sferă moldovenească.

    Istoria nu este un sfetnic bun, István. S-au petrecut mult prea multe samavolnicii în trecut, iar faptele istorice sunt eludate cu prea multă uşurinţă, nemaivorbind de răstălmăcirea, mitizarea şi politizarea trecutului. Cu istoria poţi justifica orice.

    Care să fie baza? Eu spun că voinţa oamenilor, pusă în concordanţă cu celelalte principii de drept internaţional. De exemplu, ai două principii care intră interent în conflict:
    1) dreptul la autodeterminare al popoarelor.
    2) inviolabilitatea frontierelor.

    Pentru a armoniza cele două, există, din câte cunosc, nişte reguli:
    1) autodeterminarea se aplică popoarelor, nu minorităţilor – altfel oricine şi-ar proclama indepenţa şi pe un sat.
    2) inviolabilitatea frontierelor primează, exceptând situaţiile când coabitarea nu mai este posibilă – cum e cazul minorităţilor persecutate, al genocidului, războiului civil, etc.

    Poţi spune sincer că minoritatea maghiară este îndrituită la separare? Nu cred. Nici nu este popor de sine stătător, nici nu este persecutată în ţara unde trăieşte.

    Despre autonomie: cum am şi scris, eu pot înţelege aspiraţia pentru autonomie a Secuimii, căci este alteritatea etnică acolo (neînsemnând că sunt de acord). Dar pentru Ardeal? Eu împotriva unui Ardeal autonom mă pronunţam explicit.

    Cât despre autonomia Secuimii, există un impedimant important: voinţa majorităţii populaţiei, care nu poate fi ignorată.

    Cum cred eu că ar fi bine să fie în viitor? Majoritatea să fie CONVINSĂ că autonomia nu este o ameninţare la adresa ţării – aşa cum face Tihamér.

    Şi, mai mult, să se explice că şi populaţia majoritară ar fi ÎN CĂŞTIG. Şi, mai sus de asta, populaţia majoritară să fie învăţată că ESTE BINE să ai pe alţii de alt neam pe teritoriul tău. Că cei care sunt diferiţi adaugă, nu scad, din bogăţia ţării tale.

    Da, e mai dificil când sunt sunt oameni diferiţi la un loc, dar în cele din urmă e mai benefic. O societate diversă e mai bună, mai liberă şi mai puternică decât una monolitică.

    Spune-mi sincer, câte eforturi de asemenea manieră găseşti la liderii maghiari? Cam ce se vede din partea românească sunt cereri, cereri şi iar cereri. Sentimentul este că „bă, da’ ce mai vor ăştia, nu le ajunge?”.

    Unde se află explicaţiile pe îndelete, după principiile de bază ale ştiinţelor comunicării? Înafară de Limba Cailor, cam nichts.

    Ţi-o spun sincer, mie mi se pare destul de jenant că din minoritatea maghiară este doar acest tânăr numit Tihamér, ajutat şi de Lolka, ce se înhamă la a explica majoritarilor cum stau lucrurile – din câte am înţeles, fără a fi sprijiniţi de nimeni.

    Unde sunt liderii? Unde sunt departamentele UDMR? Unde sunt ziariştii, sociologii maghiari? Desigur că sunt ocupaţi şi cu altele – dar oare ce cred majoritarii chiar nu contează?

    Tu scrii nişte lucruri despre o ipotetică Românie care m-au mişcat mult: „As dori sa fiu atasata de ea, pentru ca as stii ca as avea si eu o tara de a carei realizari sa ma bucur, care stiu ca m-ar proteja, in care stiu ca am sanse egale cu ceilalti in tot ce fac, in care ii pot considera ca ma leaga ceva de fiecare locuitor, in care sunt acceptat si nu tolerat.”

    Îţi spun sincer, István, este EXACT ceea ce-mi doresc şi eu: ca România să fie o mamă bună cu toţi copiii ei, unde să se simtă toţi ca acasă, acceptaţi, iubiţi şi ocrotiţi – şi nu toleraţi, cum spui.

    Şi suntem departe de acest obiectiv, din păcate. Intoleranţă bântuie în societatea noastră, şi nu numai faţă de maghiari: faţă de oricine este diferit. Este o rămânere în urmă ]n materie de simţ civic a societăţii de la noi, domeniu în care încă mai avem de recuperat.

    Însă 2 lucruri nu cred că sunt benefice:
    1) recurgerea la istorie. Locul istoriei este în cărţi şi muzee, şi – până la un punct – în inimile noastre, dar nu cred că ar trebuie să stăpânească şi minţile.
    2) crearea de noi identităţi care, în loc să unifice, separă. Da, sunt un adversar al transilvanismului, cum sunt al moldovenismului, cum sunt al aromânismului (neromânesc) şamd. Pentru că nu cred că sunt lucruri bune şi benefice pentru nimeni.

    Despre tricolor; nu cred că trebuie să ne aşteptăm ca maghiarii să iubească tricolorul românesc. Dar să îl respecte, da. La fel cum respectă legile, Constituţia, calitatea de cetăţean român.

    Pentru viitor? Eu cred că inima omului este destul de mare ca în ea să încapă 2 patrii: cea a coetnicilor săi (aşa-zisa „Patrie-Mamă”; adică Ungaria, în cazul maghiarilor) şi cea în care îşi duce zilele (adică România).

    Nu suntem aici, din păcate. Dar NU este imposibil – şi acest lucru NU înseamnă asimilare. Dar este un drum lung, şi paşii trebuie făcuţi din ambele părţi.

    Au mexicanii din SUA un cântec (şi ei sunt autohtoni acolo, cel puţin în Sud-Vest) ce-l cântă la sărbători. În versurile sale ei spun, printre altele, „eu am două patrii” şi mai apoi „am origine nobilă şi o ţară puternică” şi încheie cu mândrie „Yo soy mexico-americano!”.

    Cum am mai zis, mai avem mult până acolo. Dar, repet, nu cred că este imposibil.

  • O.Kiss

    Egy gondol… nu o sa intelegi niciodata nu te mai chinui. eu ti-am mai zis, degeaba vrei sa incerci sa pari deschis pentru discutie ca nu esti. singurul tau scop e sa-ti intaresti ideea si de aceea nici nu cred ca ai ce cauta pe aici, probabil citesti ce zicem noi si spui (bozgor imputit etc). de cate ori cineva iti da in fata cu un exemplu de autonomie din europa arunci contra argumente ca in romania e situatia diferita, dar tu folosesti ft mult exemple din america (who the f**k cares about america?) Cred ca Petru Clej avea dreptate cand spunea „Dumneavoastră vă referiți la extremiștii din Statele Unite și cei din Europa Occidentală de care mi-e la fel de silă ca de la aceștia din România ale căror înjurături le încurajează prin atitudinea sa numitul Egy Gondolant.”

  • István

    @ Egy Gondolat

    Suntem pe aceasi lungime de unda! Eu vorbeam strict de Autonomia Tinutului Secuiesc si nu de autonomia Ardealului, lucru, care nu cred ca ar avea vreun rost.

    „Istoria nu este un sfetnic bun, István. S-au petrecut mult prea multe samavolnicii în trecut, iar faptele istorice sunt eludate cu prea multă uşurinţă, nemaivorbind de răstălmăcirea, mitizarea şi politizarea trecutului. Cu istoria poţi justifica orice.”

    Totusi argumentul istoric este adus in sprijinul autonomiei, pentru a demonstra continuitatea. Mi se pare un argument important, deoarece nu este totuna daca se vrea autonomie pentru ca a venit un grup de persoane intr-o anumita regiune, s-a stabilit, si intr-un timp relativ scurt a inceput sa vina cu cereri de autonomie, aici te poti intreba ce va urma dupa. Pe cand daca ne uitam la Tinutul Secuiesc, acolo semnele autonomiei sunt vizibile si astazi in mentalitatea oamenilor. Vorbesc de introvertirea lor in ceea ce priveste problemele ce nu sunt legate de secuime, de indarjirea cu care tin la opinia lor. Nu sunt neaparat lucruri bune, au fost criticate de multe ori… Argumentul istoric este prezentat, ca sa fie adus la cunostinta majoritatii ca Tinutul Secuiesc nu vine cu cereri noi, autonomia a existat foarte mult timp si a fost inlaturata „recent”. Foarte multa lume nu stie ca autonomia Tinutului Secuiesc exista in anii comunismului pana ce Ceasusecu a „rezolvat problema”. Argumentul este adus tocmai a se demonstra ca ungurii de acolo nu avut cereri pentru separare, dupa obtinerea autonomiei, cu toate ca erau vremuri grele pentru toata lumea..

    „Ţi-o spun sincer, mie mi se pare destul de jenant că din minoritatea maghiară este doar acest tânăr numit Tihamér, ajutat şi de Lolka, ce se înhamă la a explica majoritarilor cum stau lucrurile – din câte am înţeles, fără a fi sprijiniţi de nimeni.”

    Sunt total de acord cu tine. Trebuie sa preluam initiativa pentru a ne face mai cunoscuti, pentru a ne cunoaste mai bine. Cu toate acestea, ungurii, fiind in minoritate, este si normal sa se comporte mai precaut, poate nu cred ca pot schimba parererea majoritatii, ceea ce este foarte greu . Noi suntem oarecum introvertiti si neincrezatori in majoritate. Poti sa te uiti la o stire legata de unguri de pe net, o sa vezi numai injuraturi etc. Ungurul de rand vede asta. Pe de alta parte, initiativa de ” a asculta” trebuie sa vina de la voi. Nu avem ce sa spunem daca nu ne asculta nimeni. Pana acum, in discursurile legate de autonomie de ex. in loc ca Basescu sa spuna „niciodata” (crezi ca am fost ascultati?) ar fi fost mult mai ok daca Guvernul ar fi avut o serie de sedinte cu reprezentantii locali, in care s-ar fi discutat fara idei preconcepute. In schimb imi dau seama ca cei de la Bucuresti ne privesc ca si niste straini ciudati care traiesc si ei pe undeva in Ardeal. Exista o panica generalizata cand se aude de unguri, care este promovata de absolut toata mass media. Am auzit cand Marko Bela a solidarizat cu Kosovo, S-a hotarat organizarea de urgenta a unei sedinte a CSAT-ului. C`mon! Nu suntem un pericol public! Nici nu ma face sa ma simt bine stiind ca altii se gandesc asa la mine, ca la un potential pericol la adresa statului. Sunt chestii care demonstreaza politica total gresita a bucurestiului fata de noi. Sau poate nici nu se doreste de la Bucuresti sa se rezolve, cine stie cand e necesar un tap ispasitor pentru greseli, sau un stimulator de voturi pentru diferiti nationalisti. Deci noi putem da din gura, dar trebuie sa ne asculte cineva cu adevarat si nu mimand. Deocamdata, sincer nu vad absolut pe nimeni, care ar putea sa faca acest lucru, sa fie puntea dintre noi si majoritate.

    In rest, sunt absolut de acord cu ce spui mai incolo. Diversitatea este o valoare! Altii si-au dat seama de mult de asta.Sa ne folosim de ea. Nu este imposibil.🙂

    Sa ne auzim cu bine

  • Egy Gondolat Bánt

    Pt. István: există un element nou pe care-l menţionezi, nu l-a mai menţionat nimeni, şi este foarte important, zic eu.

    Este vorba de condiţionarea istorică, şi sunt perfect de acord că trebuie luată în seamă. Cu alte cuvinte, elementul istoric trebuie luat în considerare în măsura în care el rezidă în mentalul colectiv prezent al unei populaţii – dar este vorba de urmele lăsate de istorie în prezent, şi nu de detaliile unor realităţi apuse.

    [ Tihamér vorbeşte de faptul că secuii nu puteau fi puşi în iobăgie în Regatul Ungar. Le pasă românilor de aceste privilegii secuieşti? Mai ales că respectiva perioadă nu a fost prea roz pentru strămoşii lor.

    Pentru secui contează, de acord, deşi iobăgia nu mai există demult şi oricum pentru prezent nu mai e de vreo relevanţă – însă pe român îl lasă cel mult rece.

    Când vrei să prezinţi ceva pentru a ajunge la un compromis, prezinţi într-un mod ce este atractiv PENTRU CELĂLALT, nu pentru tine.

    Este un lucru elementar al ştiinţei negocierii – nu că sunt eu expert în negociere, dar e la mintea cocoşului. ]

    Deci istoricitatea autonomiei secuieşti, ori realitatea regalităţii ungare, ori robia ţiganilor, ori lipsa statalităţii românilor de-a lungul a 90% din istoria lor sunt lucruri care trebuie luate în seamă prin faptul că toate acestea au lăsat o amprentă adâncă în mentalul colectiv (secuiesc, unguresc, ţigănesc, românesc) care mental colectiv condiţionează comportamentul membrilor acelei populaţii în prezent.

    Însă nu, nu cred că istoricitatea în sine are vreo valoare şi poate fi un argument pentru prezent.

    Mi-a plăcut mult cum ai descris acea introvertire atât a secuilor (eu aş denumi-o comportament regionalist) cât şi cea a maghiarilor (mă refer la neîncrederea în majoritari – neîncrederea este reciprocă, să ştii).

    Este un specific maghiar care trebuie cunoscut şi în cele din urmă apreciat (nu mă refer la neîncrederea în români, desigur). Românii sunt mai extroverţi, ungurii mai introverţi – este bine că ţara asta are populaţii cu mentalităţi mai diverse. Trebuie să şi învăţăm să ne cunoaştem şi să ne apreciem reciproc aşa cum suntem.

    Vorbeşti despre înjurături, care abundă pe net şi media. Sincer îţi spun, eu NU acolo văd cea mai mare problemă. Eu adevărata problemă o văd în faptul că nu există APROAPE nicio apreciere pozitivă la adresa ungurilor. Chiar şi cele care sunt „neutre” au o tentă anti-maghiară.

    Uite, deschid ziarul Gândul şi mă uit chiar acum pe secţia Politică. Ce ştiri găsesc: vizitele Elenei Udrea în Secuime în care se vorbea de „brandul Secuiesc” şi alt titlul mare „Laszlo Tokes a condamnat, în faţa parlamentarilor europeni, „românizarea Transilvaniei””.

    Deci dintr-o ocheală ungurii sunt prezentaţi ca inamici: vor să „brănduiască” o porţiune din ţară şi aruncă murdării la Bruxelles cu privire la România.

    OK, să zicem că presa e presă, trebuie să exagereze pentru a vinde ziarul. Însă între responsabilii ţării (şi nu mă refer doar la politicieni) nu există aproape nicio ştire ori vorbă bună despre maghiari. Majoritatea intelecualilor şi politicienilor tac.

    Ori, tăcerea nu e de aur, în cazul acesta. Nici din partea intelighenţiei românilor (care au o responsabilitate faţă de ţara asta, ce-i include şi pe maghiari) şi nici din partea maghiarilor (căci a lor e responsabilitatea principală de a se prezenta pozitiv).

    Ce-i de făcut? Eu cred că responsabilitatea ultimă revine tot maghiarilor. Să explice, iarăşi şi iarăşi, dar ascultând, în acelaşi timp – căci temerile, neîncrederea şi idiosincraziile româneşti sunt cât se poate de reale.

    Spre deosebire de anii comunismului, când nu puteai publica orice, azi presa este liberă. Poţi publica orice. Eu cred că din partea maghiară se comite or greşeală că nu se foloseşte judicios această şansă.

    [ Exemplu: una din greşelile maghiarilor, aş zice că este o stângăcie surprinzătoare, este contestarea caracterului naţional al statului. Chiar aseară am citit pe udmr.ro acest lucru.

    E o greşeală pt. că se sprijină pe o interpretare ce nu-i conformă realităţii. Când românii spun că România e stat naţional ei nu spun că e omogen etnic. Maghiarii spun că asta înseamnă.

    Asta înseamnă că te cerţi pe ceva pierzând din vedere rădăcina problemei, şi anume diferenţa punctelor de vedere asupra acelui ceva. În felul acesta cearta poate fi prelungită infinit. ]

    Vor vorbi maghiarii fără a fi ascultaţi? În cea mai mare parte da. Dar nu întotdeauna – unii chiar vor asculta. Dar şi ei trebuie să asculte, pentru a se face ascultaţi.

    Referitor vorbitul fără rost, îţi voi spune o istorie personală, de la începutul anilor ’90. Apăruse atunci o borşurică Puntea UDMR (mă întreb de ce nu se mai editează).

    Un coleg din Baia Mare m-a văzut citind-o şi nu a putut suferi lucrul acesta. Mă trata ca pe un naiv gata să cadă în plasa ungurilor. Spre deosebire de mine, el avea experienţă directă cu maghiarii. Poate că experienţele nu au fost plăcute, poate a fost crescut în casă într-un mediu anti-maghiar sau poate considera pur şi simplu că nu poţi fi român adevărat şi să-i accepţi şi pe unguri.

    Dar nu despre anti-maghiarismul colegului meu vreau să vorbesc. Vreau să vorbesc despre faptul că acea broşurică exista. Ea a stat pe tarabe în Piaţa Romană, pe unde şi eu şi colegul meu treceam ades. Eu am cumpărat şi am citit (n-am fost de acord cu tot ce era scris acolo) el a trecut şi n-a citit. Nu poţi şti dacă vei fi ascultat atunci când vorbeşti.

    Dar dacă nu vorbeşti, cu siguranţă nu vei fi.

    [ Aici reiterez dorinţa de a face o critică acestui forum Limba Cailor, pe care i-am promis-o mai demult lui Tihamér. N-am avut timp, poate voi face un post pt. Limba Cailor pe temă. Dar cam acesta ar fi fost conţinutul. ]

  • Egy Gondolat Bánt

    Pt. István: Ultima propoziţie trebuie citită aşa: „Dar dacă nu vorbeşti, cu siguranţă nu vei fi ascultat.

    Critica mea la adresa forumului Limba Cailor (şi al puţinului care ajunge dinspre maghiari spre români) ar putea fi esenţializat aşa: ponderea mesajului revendicativ este exagerat de mare în întreg mesajul.

    Sunt destul de convins că o prezentare neutră, non-revendicativă a minorităţii maghiare ar face mult mai mult bine decât materialul revendicativ.

    Şi mai ales dacă ar fi pro-integraţionistă (dar nu pro-asimilaţionistă, fireşte) – nepierzând din vedere nici mesajul revendicativ, desigur.

    Dar nu cred că este o idee bună ca revendicările să reprezintă aproape toată substanţa mesajului venit dinspre maghiari.

    Oamenii nu ştiu multe despre unguri, şi dacă ar şti, mulţi şi-ar schimba părerea despre ei. Şi în loc să meargă în Turcia sau Grecia în vacanţă, s-ar duce la Tuşnad sau la Covasna să-şi petreacă zilele libere. Pe lângă multe altele.

  • Petru Clej

    Dacă nici Tihi nu a explicat elegant și argumentat de ce doresc ungurii autonomia Ținutului Secuiesc, atunci nu mai știu cine ar putea face așa ceva. Și care a fost rezultatul – multe înjurături, reacții pavloviene, clișee și ură. Și spun asta ca cel care i-am solicitat lui Tihi să scrie acest articol.

    Iar presupusa „stângăcie” de a cere se renunța la caracterul național este de-a dreptul hilară. Căutați în TOATE constituțiile din Europa și nu veți mai găsi nicunde această sintagmă de secol XIX început de secol XX. A fost trecută în 1991 de feseniștii național comuniști care au și pietrificat-o. Românii să le mulțumească ungurilor că îi ajută să gândească mai puțin anacronic.

    De altfel, însăși comisia numită de Băsescu a recomandat abandonarea nerevizuibilității caracterului național și unitar al statului român.

    Așa încât, a venit timpul ca românii să se scuture de acest crunt complex de inderioritate de care suferă de multă vreme și să trateze relația cu ungurii într-un mpd mai relaxat și oricum mai matur, pentru că multe dintre reacțiile pe care le vedeți aici și pe alte forumuri sunt de un infantilism deprimant.

  • Egy Gondolat Bánt

    Corect!

    Probabil ar trebui să ştergem şi numele România din Constituţie pentru că nu se regăseşte în constituţiile europene.

    Mai rău, România vine de la român – un nume al dracului de vechi şi anacronic – ruşine ălora de-l folosesc pentru a se denumi pe ei înşişi aşa!

  • István

    @Egy Gondolat

    Foarte interesant ce spui. E foarte bine sa mai citim pareri constructive din partea unui majoritar.

    Problma este ca la noi singura entitate care are puterea de a comunica in mod real cu romanii atat in provincie cat si la Bucuresti este UDMR. Nu exista societate civila maghiara care sa deschida spre romani, prin urmare si acei romani care teoretic ar fi interesati de maghiari, nu pot sa intre in contact cu presa maghiara de ex. pt ca e scris pe limba maghiara. De fapt, societatea civila nu este atat de dezvoltata. Iar in ceea ce priveste UDMR poate ca nu intotdeauna este ok ca ei sa fie glasul maghiarimii, pentru ca este totusi un partid politic cu diferite interese.

    Mass media maghiara din Ardeal este prea slaba din punct de vedere financiar ca sa poata sa formeze opinia majoritatii. Crezi ca daca ar exista un ziar scris unguresc in limba romana ar fi cumparata in loc de Gandul de ex, care este un ziar xenofob? Pentru ca orice ziar, brosura, publicatie costa si trebuie sa scoata un profit ca el sa existe. In momentul de fata nu prea vad cum s-ar putea scoate si bani (pt existenta) unui astfel de demers. Brosurile UDMR au o tenta politica probabil. Dar sunt de acord, trebuie sa prezentam si o fata umana a maghiarilor. Insa modalitatea de prezentare este o problema. Pe cati dintre romani crezi ca i-ar interesa obiceiurile maghiarilor sau modul de trai si problemele zilnice? Cred ca pe prea putini…

    Cat despre caracterul national al statului, este clar ca este obligatia guvernantilor si a presedintelui sa explice si sa sustina ceea ce am discutat, ca din natiune suntem parte si noi. Dar nu se face acest lucru in mod voit!. Exista „noi” si „ei”. Nu ti se pare natural sa apara o recatie din partea maghiarilor? (poate ca nu totdeauna cea mai potrivita, o poti numi „revendicativa”, adica revendicam sa ne recunoasteti si pe noi, nu numai pe voi.)

    Daca am timp o sa revin cu pareri de genul ce as face eu daca as fi la guvernare pentru rezolvarea problemelor interetnice.

  • Petru Clej

    Lui Egy Gondolat Bánt i-au cedat nervii. Confundă numele unei țări cu o noțiune (perimată) de drept constituțional.

  • Egy Gondolat Bánt

    Pt. István: o asemenea revistă sau publicaţie ar trebui finanţată mergând în pierdere. Din banii UDMR, sau ai comunităţii, sau (de ce nu?) cu bani din Ungaria.

    Exemplu: Guvernul României a început 2 programe, unul în Spania şi altul în Italia, pentru îmbunătăţirea imaginii românilor în cele 2 ţări.

    În Italia nu a prea mers, din pricina condiţiilor speciale din acea ţară (ascensiunea dreptei, politica imigraţionistă dezastruoasă, combinate şi cu un val de noi măgării recente de-ale cetăţenilor români – dar acestea s-au întâmplat şi în Spania, şi totuşi antiromânismul nu a atins aceleaşi cote acolo).

    Dar în Spania campania chiar a mers. S-au făcut studii ulterioare şi percepţia asupra românilor s-a schimbat în bine – la scurtă vreme. Ceva de genul: reacţiile de respingere au scăzut cu 30% (dacă nu mă înşel) şi cele pozitive tot cam cu atât. OBS: dacă mai găsesc articolul ţi-l voi trimite.

    Oare nu s-ar putea face ceva similar şi pt. maghiari? Prin spoturi publicitare, prin publicaţii editate de UDMR sau Departamentul Minorităţi (la sugestia comunităţii) – şi distribuite gratuit (sau la preţ subvenţionat).

    Uite, îţi dau o idee de spot transmis la oră de maximă audienţă: „Şi noi suntem o parte a Ţării !”. OBS: pune ‘Ţ’ mare la „ţară” şi să vezi cum românul ciuleşte urechea.

    Şi apoi mesajul „Veniţi la noi în Harghita şi Covasna!” – având ca imagine nişte tineri frumoşi în costume populare întinzând către obiectiv pâine şi sare (nu ştiu dacă se practică obiceiul la maghiari, dar la români funcţionează – deşi obiceiul în sine s-a pierdut). Iar dacă ar fi alăturaţi şi de 2-3 tineri români, ar fi şi mai de efect.

    Nu numai că ar schimba percepţia asupra maghiarilor, dar ar fi şi profitabil – ar fi reclamă pt. turismul din zonă.

    Sau, uite, altă idee „Către românii noştri, cu prietenie”. Să vadă românul că ungurul îi denumeşte pe români „ai lui” – să vezi cum mulţi se vor freca la ochi, nu le va veni să creadă, dar relativ repede vor apărea destui care să-i denumească pe maghiari „ai noştri” (cum de altfel şi sunteţi, dragă István – voi sunteţi AI NOŞTRI).

    Şi de bună seamă că pot exista multe alte idei. Ia un curs de publicitate sau de marketing oarecare şi sunt idei destule acolo – e oare ruşine să faci un bine aplicând idei din marketing, publicitate şi alte tehnici de comunicare aplicată pentru o cauză a unei comunităţi naţionale? Eu nu cred.

    Nota bene: aceste lucruri NU înseamnă renunţarea la identitate – înseamnă dimpotrivă, invitaţia de a cunoaşte această identitate, aşa cum este ea.

    Despre statul naţional – am mai vorbit de forma inclusivă a acestei formule, ceea ce a şi făcut ca ea să treacă la Bruxelles.

    Însă, în opinia mea, lupta trebuia dusă în direcţia interpretării exclusive a sintagmei, şi nu a sintagmei înseşi.

    Dacă se milita pt. „naţiunea suntem şi noi„, atunci obiecţiile ar fi fost mai puţine – şi în timp formula şi-ar fi pierdut din putere, probabil s-ar fi renunţat la ea.

    Aşa, a stârnit reflexele naţionaliste ale românilor. Şi, în fapt, nici nu este adevărat, pt. că România este stat naţional, cum e şi Franţa, Olanda, Ungaria – cam toate statele europene mai puţin Federaţia Rusă şi (probabil) Macedonia şi Bosnia, care ar fi multi-naţionale. România este stat naţional şi multietnic.

    Uite, un exemplu de la germani. La începutul anilor ’90 preşedintele FDGR a luptat şi el cu „statul naţional unitar” şi rezultatul a fost creşterea suspiciunii faţă de nemţi – ba chiar nemţii au început a pleca mai abitir după Revoluţie, cu efecte dezastruoase pt. comunitate.

    S-a schimbat conducerea şi a venit Johannis. El a renunţat la lupta cu statul naţional unitar şi s-a concentrat pe altele.

    Rezultatul? FDGR are majoritate în CL Sibiu. Limba germană este folosită la nişte procentaje mult peste ponderea germanilor. Mai mult, Johannis a făcut apel saşilor din Germania „să vină acasă căci aici au un viitor bun”. Nu ştiu, poate unii au venit. Dar e pilduitor exemplul.

    Se poate aşa ceva şi la maghiari? Are sens la maghiari? Poate fi considerat dezonorant pt. maghiari să adopte o atitudine similară, adică una pragmatică?

    Eu zic că are sens şi că nu e dezonorant – este pur şi simplu o atitudine elementară de a te adresa unui interlocutor într-un mod pe care el îl poate pricepe şi asimila.

    Sunt piedici? Desigur. Există mult anti-maghiarism, să fie clar. Nu neg lucrul acesta.

    Însă fără efort, nu poate veni şi schimbare. Majoritatea este întotdeauna o masă cu o inerţie MULT mai mare decât minoritatea, plus că pt. majoritari, lucrurile pot rămâne foarte bine şi aşa. Dar nu cred că ar rămâne insensibili la nesfârşit dacă s-ar învesti pe această direcţie.

    Gândeşte-te: avem localităţi majoritar româneşti cu primari maghiari. Oare câte ar mai fi dacă percepţia cu privire la maghiari s-ar schimba? OBS: te rog să observi că încă nu avem localităţi majoritar maghiare cu primari români.

    Dar oare nu-i ăsta scopul? Să existe o Românie în care fiecare comunitate să aibă viitorul asigurat, ţara să aibă graniţele asigurate (în sensul ca să dispară teama asta stupidă de unguri şi Ungaria) iar din acel moment încolo, să nu ne mai pese că ăsta-i român, ăla-i ungur şi celălalt e neamţ?

    Adică să poţi pune pe o funcţie oarecare pe cine-i mai bun, fără a te gândi la originea lui etnică?

  • Egy Gondolat Bánt

    Pt. István: am uitat să-ţi spun că abia aştept opinia despre cum vezi tu că ar trebui guvernanţii să adreseze problemele inter-etnice.

  • Titusz

    Am citit asea pe fuga unele comentarii si imi dau seama ca in ultima vreme ne-am (oamenii s-au) cam limitat la aspectul bilateral al chetiunii autonomiei, Romania – Ungaria si Rumani – Unguri.

    Mai recent s-a pus is problema abordarii autonomiei in cadrul juridic al UE.

    Da. Frumos.

    Deci sa pornim pe calea negocierilor. Cine si de ce ar avea interesul ca Ungurii (si respectiv Secuii) sa aibe identitate (culturale, etnica, natzionala…) si drept de autodeterminare?

    Intreb asta pentru ca din cate stiu de cel putzin vre-o 1000 ani incoace Ungurii (si respectiv Secuii) au fost tradatzi si asupritzi doar asea ca sa accepte cultura si dominatzia Europei.

    Trianonul este doar un mic copil fatza de seria tragediilor la care a fost supus bietul popor Maghiar.

    Bolshevismul chiar si mai prunc. Si daca stau bine si ma gandesc Regiunea Autonoma Maghiara de pe vremea copilariei mele s-a putut infiintza datorita interventziei juste a Uniunii Sovietice.

    Dar sa revin la Istoria Maghiarimii. Daca cineva doreste sa poarte conversatzii cu mine pe temele astea pun aici adresa mea de e-mail:
    titussz@yahoo.com

    Acum despre articol, autorul sau si ambiantza politica din care face parte: Cred ca, dincolo de prezentza calitatzilor si slabiciunilor umane la care suntem cu totzii supusi intr-un fel sau altul, unde-mere-ul este glasul articulat al maghiarimii din Romania indiferent daca Maghiarii respectivi sunt Secui, Unguri, Cseangai si alte natzionalitatzi conlocuitoare ale acestei comunitatzi natzionale.

    Ca nu va fi autonomie (asea cum zise amicul Basescu) sau DA este mai putzin relevant intr-un articol de ziar.

    Ceea ce este relevant insa si important pentru lume trebuie sa fie faptul ca Maghiarii din toate triburile sa-si exprime vointza unanima de a ramane impreuna si de a se autodetermina conform structurii lor etnice, genetice, lingvistice, culturale, natzionale, istorice, religioase, politice, folclorice… etc…

    Cu tot respectul:
    Titusz

  • Titusz

    Pentru Egy Gondolat Bánt.

    „nu mai trăim în Evul Mediu”… Nu trebuie sa scotzi capul pe fereastra ca sa te uitzi inapoi! E de ajuns sa te uitzi in oglinda retrovizoare si pe GPS ca sa sti ce a ramas in spate.

    He-he-he…

  • Egy Gondolat Bánt

    Pt. Petru Clej şi ceilalţi: nu-mi făceam iluzii, stimate domn, că te vei abţine de de la insulte cu caracter personal. Eu am grijă de nervii mei. Sugerez ca şi dta să ai grijă de ai dumitale.

    De bună seamă că vor urma din partea dtale obişnuitele şi tulburătoarele argumente forte: „naţionalist de mucava”, „patriotard” precum şi supra-densul „ilustrule anonim”.

    Dar trecând de aceste detalii specifice universului clejian, să revenim la ceea ce am scris (trebuie să explic bob cu bob, se pare):

    Lupta cu sintagma „stat naţional” era „o stângăcie” din mai multe motive:
    1) statul român este naţional, nu multinaţional.
    2) eliminarea unei sintagme nu elimină eliminarea xenofobiei latente din sânul populaţiei. Aş zice că, la momentul actual, dimpotrivă.
    3) soluţia naturală ar fi fost transformarea sensului sintagmei din cel etnic în cel civic – cum s-a şi declarat de către oficialii români când România a aderat – lucru care evident nu are acoperire în realitate.
    4) titulatura „stat naţional” este la fel de naţională (sau „xenofobă”, dacă se doreşte a se spune aşa) ca celelalte simboluri statale, începând cu drapelul naţional, continuând cu imnul şi terminând cu numele statului – care niciunul nu are vreo referire la maghiari sau la celelalte minorităţi.

    Prin urmare, şi celelalte elemente statale pot fi atacate mergându-se pe aceeaşi logică a nereprezentativităţii, exact ca şi sintagma „stat naţional”. Şi atunci? OBS: nemaivorbind că şi numele Statului este un element de drept constituţional, nu numai titulatura „naţional”.

    Însă mai aburd decât toate acestea este preluarea unor modele externe pe nerumegatelea şi vârârea lor în peisajul realităţilor româneşti ca într-un pat al lui Procust, în loc să fie folosite exact ca ceea ce şi sunt: nişte modele de referinţă dar a căror utilizare trebuie judicios adaptată la relităţile de la noi, aşa cum sunt aceste realităţi – şi cu bune, şi cu rele.

    Referitor la articolul lui Tihamér, pentru a cărui eleganţă şi logică l-am felicitat personal, acest articol suferă de aceleaşi probleme precum întreg mesajul venit dinspre maghiari către români: adresează prea puţin temerile şi idiosincraziile româneşti – deşi el (atât articolul cât şi mesajul maghiar) este adresat românilor şi nu altora.

    Mai precis, pentru un român, din cele scrise de Tihamér există doar 2 lucruri bune:
    1) autonomia are efect stabilizator asupra integrităţii ţării.
    2) autonomia loializează afectiv populaţia minoritară.

    Ceea ce nu se observă este că aceste 2 elemente (singurele pozitive pentru românul obişnuit, din tot materialul) sunt contracarate de 2 idiosincrazii adânc înrădăcinatre la români, şi anume (merg pe puncte):
    1) românii NU cred că autonomia are efect stabilizator – pentru că ei nu au încredere că ungurii se vor opri acolo. Nu le pasă că tirolezii s-au oprit doar la autonomie, ei spun că ungurii nu-s tirolezi (ceea ce e adevărat :o)).
    2) românii NU cred că autonomia va avea vreun efect loializant, pentru că ei sunt CONVINŞI că scopul ultim este desprinderea de România (a se vedea ce a scris şi O. Kiss în cazul unui ipotetic referendum de alipire la Ungaria).

    Oricât arunci dta cu noroi în poporul român catalogându-l drept infantil, aceste invective nu vor schimba deloc REALITATEA aşa cum este ea: că românul nu are încredere în ungur, cum nici ungurul nu are în român.

    Prin urmare, articolul lui Tihamér, deşi frumos, elegant şi bine argumentat, nu reprezintă decât o picătură într-un ocean – mai mult, acea picătură conţinând în majoritate detalii interesante dar irelevante pt. scopul propus (a se vedea referirile la istoria secuilor, dar nu numai).

    Şi încă ceva: se tot vorbeşte despre Regiunea Autonomă Maghiară – eu aş elimina complet amintirea la ea.

    De ce? Pentru că trimite la URSS, a cărei amintire este atât de urâtă de români.

    Mai mult, a spune că e „meritul URSS că a impus autonomia” este o „stângăcie” chiar mai mare decât lupta UDMRului cu titulatura „stat naţional”.

  • Titusz

    Pentru „Egy Gondolat Bánt’.

    O singura intrebare: Despre care perioada (mai precis da la care an pana la care an) este vorba „a carei amintire este atât de urâtă de Români” in legatura cu URSS?

    Trebuie precizat ca sa nu vina cineva si sa spuna ca vorbim doar asea ca sa ne aflam in treaba…

  • Petru Clej

    Domnule Egy Gondolat Bánt, de ce vă pierdeți cumpătul, pentru că vorba englezului you risk losing the plot, mai ales că ați trecut la atacuri grosolane la persoană și la minciuni, ca să nu spun calomnii.

    În primul rând drapelul sau imnul sau numele unei țări nu sunt noțiuni de drept constituțional, sunt simboluri. Faptul că noțiunea de drept constituțional – o abstracție de fapt – „stat național” este perimată este dovedită de faptul că România este singura țară din niunea Europeanî care mai păstrează acest anacronism care de fapt nici nu mai înseamnă mare lucru în secolul XX.

    V-aș ruga să vă retrageți de asemenea că „dau cu noroi în poporul român”. Eu spre deosebire de dumneavoastră nu îmi permit să fac judecăți globale de tipul „românul nu are încredere în ungur, cum nici ungurul nu are în român.” De unde știți dumneavoastră asta?

    Ceea ce faceți dumneavoastră aici este o incitare la ură interetnică, caricaturizându-i și pe români și pe unguri ca pe niște ființe pline de resentimente, care de abia așteaptă să provoace un nou Târgu Mureș 1990 de dimensiuni apocaliptice.

    Există români idiosincratici și unguri idiosincratici, există români de treabă și canalii, există unguri de treabă și canalii, dar fiecare este un individ și nu parte a unei mase, care de o parte cere în cor autonomia și de cealaltă parte o altă masă care o respinge.

    Suntem în secolul XXI și așa cum scriam în articolul Bau-baul iredentismului unguresc şi dubla măsură http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php?step=articol&id=355 au existat și există conflicte mult mai grave în Europa decât acest presupus diferend dintre români și unguri, dar provincialismul uneori sufocant îi împiedică pe oameni să facă astfel de comparații (de obicei se ia exemplul stupid – Kosovo).

    Personal, nu am niciun parti-pris în favoarea autonomiei sau împotriva ei. Ceea ce mă întristează e încrâncenarea asta ridicolă cu care sunt întâmpinate propunerile unui om de calitatea lui Tihi, de care România are neapărată nevoie, refuzul dezbaterii și acuzații de tip „stângăcie”.

    L-am rugat pe Tihi să demonteze într-un articol stereotipurile care sunt vehiculate despre unguri, din partea unor oameni care e clar ca lumina zilei că n-au cunoscut un ungur în carne și oase în viața lor.

    Și acest parteneriat cu Tihi va continua, indiferent de insultele, calomniile, inepțiile, gogomăniile și toate celelalte care vor curge aici sau în altă parte.

  • Egy Gondolat Bánt

    Pt. Titusz: e vorba de cam toată perioada de când a existat URSS.

    Din 1921, când URSS a creat R. Moldovenească din Transnistria actuală ştim cu care scopuri – tensiunea exista din plin pe atunci (familia mea a trăit în Basarabia o vreme).

    De război să nu mai vorbim.

    Apoi de perioada de după război, cu sovromurile şi tavarişcii şi cultul lui Stalin. Şi continuă cu perioada ceauşistă, când au început a se mai pomeni mai pe faţă mai pe dos despre ce-a fost cu Basarabia.

    Să ne întrebăm când au urât românii URSS? Dar când au iubit românii URSS? Aş fi curios să aflu.

    URSS efectuat o ocupaţie de facto a României în anii de după război ce aproape au coincis cu existenţa Regiunii Autonome Maghiare.

    Stăpânirea sovieticilor asupra RPR este o funestă amintire. A asocia autonomia maghiară de ocupantul sovietic este o greşeală – cel puţin dacă ai în intenţie ca românul să empatizeze cu un asemenea demers.

    Pt. Petru Clej: stimate domn, mă bucur că de această dată te rezumi doar la a-mi răstălmăci vorbele abţinându-te de la insulte. Este un progres!

    Dacă dta ai citi cu atenţie ceea ce scriu, ai vedea că nu am spus că noţiunea de stat naţional este nouă şi modernă şi nici nu m-am pronuţat cum că n-ar fi perimată.

    Nici măcar nu m-am pronunţat în favoarea ei, La fel, nu am apreciat în vreun fel relevanţa ei cu privire la secolul XXI.

    Am afirmat 2 lucruri:
    1) lupta cu ea a fost o greşeală, pentru că trecea pe lângă ţintă şi încorda inutil relaţiile cu majoritarii.
    2) logica pe care se bazează întregul raţionament poate fi extinsă şi la alte simboluri statale.

    Nu ştiu unde ai fost dta la începutul anilor ’90, dar eu eram în România pe atunci şi ştiu foarte bine care au fost argumentele UDMR împotriva titulaturii.

    Nu avea nimic de-a face cu faptul că e „noţiune de drept constituţional” – pe bună dreptate, cui îi pasă că „stat naţional” e ‘noţiune de drept constituţional’ sau nu?

    Argumentele maghiare erau două, legate între ele:
    1) noţiunea nu mai e folosită de alte ţări.
    2) populaţia României este neomogenă. Ba chiar veneau cu nişte procentaje din alte ţări spunând „dacă Ungaria are atât % maghiari şi România atât % români, de ce România este stat naţional, când Ungaria ar fi mai îndrituită?”.

    În primul rând, logica era proastă, din următoarele motive:
    1) alte ţări folosesc noţiuni similare. Am dat exemplul cu Germania. O. Kiss spune că „das Deutche Volk” cuprinde pe toţi cetăţenii germani. Foarte bine, atunci propun să înlocuim sintagma „stat naţional” cu „statul poporului român”. Va fi UDMRul şi O. Kiss de acord cu această formulă?
    2) calitatea de stat naţional nu are de-a face cu procentajul etnic – nu cred să existe vreo ţară complet omogenă etnic pe lume. Înseamnă că nu există state naţionale?

    Cât despre noţiunea de „stat naţional” (în cadru constituţional sau nu) acest lucru nu este un aşa mare mister; este un stat care e locuit în mod principal de o anume etnie ce se constituie într-o naţiune, formând „leagănul” sau „Patria-Mamă” a acelei etnii.

    Este ce nu era Imperiul Otoman înainte de Ataturk şi a devenit Rep. Turcia după. Este ce nu era Ungaria înainte de 1918 şi a devenit după 1918. Şi aşa mai departe.

    De ce a fost lupta împotriva titulaturii „stat naţional” o greşeală? Pentru că, stimate domn, maghiarii luptau de fapt – şi pe bună dreptate – împotriva sensului discriminatoriu care era dat acelei noţiuni.

    Şi consider că aveau motive să o facă, întrucât titulatura era folosită explicit pentru a limita drepturile minoritare (cum face şi Băsescu azi). Atât doar: că luptau cu mijloace proaste şi în direcţia greşită, obţinând efectul contrar.

    Iar faptul că această abordare este extensibilă la alte lucruri, faceţi pe naivul dle. Clej. De ce este contestată ziua de 1 Dec ca zi naţională (citiţi rândurile lui Lolka în acest sens), de ce este contestat imnul naţional (un cântec paşoptist creat în Ardeal) – oare nu tocmai din pricina aceluiaşi sens exclusivist pe care îl au aceste simboluri?

    Or, întrebarea mea este, unde te opreşti cu inclusivismul (opusul exclusivismului)? Căci şi numele România este exclusivist, întrucât se referă doar la o singură etnie a ţării!

    Să vorbim despre neîncrederea româno-maghiară: înşirând truisme despre faptul că nu toţi românii sunt la fel, şi nu toţi ungurii sunt la fel nu convingeţi pe nimeni decât că vă pricepeţi să scrieţi cuvinte goale din registrul political corectness, dle. Clej.

    Neîncrederea între români şi unguri o poate vedea şi unul cu albeaţă pe ochi, stimate domn. Dacă nu ar fi aşa, acest forum nu şi-ar avea locul, Tihamér nu ar scrie „nici la bere nu prea mergem împreună”, ziare precum Gândul nu ar răstălmăci orice ştire despre maghiari iar prietenul István nu ar scrie despre ai lui că nu au încredere în majoritari.

    Nu am timp acum să caut, dar am văzut studii sociologice care au adresat problema şi au ajuns la aceeaşi concluzie, că există neîncredere reciprocă între români şi unguri. Iar faptul că această neîncredere şi suspiciune nu este de o reală substanţă o arată faptul că anti-maghiarismul este mai ridicat acolo unde nu sunt unguri – dar nu este absent acolo unde ei există.

    Am citit articolul dtale, dar din nou, dta tratezi durerile de burtă cu medicamente pt. picior: eu nu mă refeream la un conflict gen Irlanda de Nord, stimate domn.

    Mă refeream la o stare de suspiciune reciprocă ce este reală la noi şi care stare de suspiciune reciprocă îngustează calea prin care se poate desfăşura un dialog inter-etnic real în această ţară.

    Acuzaţia cum că eu incit la ură inter-etnică nu o mai comentez. Este penibilă.

    Referitor la „noroiul” pe care dta îl arunci în direcţia poporului român, e suficient de citit multiplele caracterizări derogatorii la adresa românilor ca grup ce au ieşit de sub semnătura dtale (cum este de pildă remarca referitoare la complexul de inferioritate al românilor, etc.).

    E adevărat, catalogarea de infantilism nu s-a adresat întregului popor român (ci doar „anumitor”); românii trebuie să zică bogdaproste că are doar „complex de inferioritate”.

  • Egy Gondolat Bánt

    … românii trebuie să zică bogdaproste că au doar “complex de inferioritate”.

  • Titusz

    Pentru Petru Clej.

    „Există români idiosincratici și unguri idiosincratici, există români de treabă și canalii, există unguri de treabă și canalii”

    Adeseori si eu gandeam la fel. In ultima vreme insa am descoperit un aspect nou al realitatzii. A fi un adevarat Ruman sau a fi un adevarat Maghiar nu se poate categoriza in termen natzionalist. Romanismul si Maghiarismul sunt deja niste niveluri de constiintza unde nu mai e loc de canalii si idiots-in-crazy. Canaliile, netrebnicii, etc… ashtia nu mai sunt nici Rumani si nici Maghiari. Sunt de-a dreptul pur si simplu comunisti ordinari.

    Adevaratul Ruman il va respecta intotdeauna pe adevaratul Maghiar. Tot asa si adevaratul Maghiar il va respecta intotdeauna pe adevaratul Ruman.

    Deci cei care nu se incadreaza in aceste doua categorii sunt pe dinafara. Vai de capul lor…

    Vai de capul lor? Dar vai de capul nostru ca avem de a face cu ei…

  • Titusz

    Pentru „Egy Gondolat Bánt”

    „Să ne întrebăm când au urât românii URSS? Dar când au iubit românii URSS? Aş fi curios să aflu.

    URSS efectuat o ocupaţie de facto a României în anii de după război ce aproape au coincis cu existenţa Regiunii Autonome Maghiare.

    Stăpânirea sovieticilor asupra RPR este o funestă amintire. A asocia autonomia maghiară de ocupantul sovietic este o greşeală – cel puţin dacă ai în intenţie ca românul să empatizeze cu un asemenea demers.”

    „românii trebuie să zică bogdaproste că au doar „complex de inferioritate”

    Romania a efectuat o ocupatzie „de facto” a Transilvaniei in anii de dupa Primul Razboi Mondial.

    Nu cred ca e nevoie ca Rumanii „să empatizeze cu un asemenea demers”. Cee ce ar fi nevoie este ca Rumanii sa se destepte…

    Nu stiu. Partea asta cu „complex de inferioritate”, cum vine?

  • Petru Clej

    Domnule Egy Gondolat Bánt, nu înţeleg, e perimat sau nu e perimat conceptul de stat naţional? Sunteţi sau nu sunteţi în favoarea lui? Cum vă explicaţi că nici mama statelor naţionale – care nici nu recunoaşte noţiunea de minoritate – Franţa, nu are înscrisă în constituţie această denumire antediluviană?

    Şi credeţi că pentru a ameliora relaţiile interetnice, ungurii din România trebuie să-i trateze pe majoritarii ca pe nişte mimoze, să accepte între altele varianta istoriei dominante din 1918 încoace?

    Observ că insistaţi tot timpul pe conflict, neîncredere, suspiciune. Da, eram în 1990 în România, eram jurnalist la cotidianul România liberă, care a relatat cel mai echilibrat despre conflictul de la Târgu Mureş. Vă reamintesc însă că astfel de conflicte, dar mult mai grave au avut loc tot atunci în fosta Iugoslavie şi fosta URSS.

    Azi, previziunile sumbre de atunci nu s-au împlinit, iar România, alături de Ungaria este membră a Uniunii Europene, iar pericolul unor conflicte inter-etnice mai e fluturat de oameni ca dumneavoastră. Nu vă spune nimic dispariţia unui partid ca PRM din parlament?

  • Petru Clej

    Citiţi articolul lui Tihi „Prejudecăţile maghiarofobe şi adevărul despre ele (I)” în revista ACUM

    http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9328

  • Petru Clej

    Ce sentimente aveţi faţă de unguri? – noul sondaj al revistei ACUM

    http://www.romanialibera.com/voxpopuli/voxpopuli.php?n=crt

  • olahus

    Pana la aplicarea ideilor autonomiste, ne mancanca practica aplicarii legilor in vigoare…

    Un citat elocvent dintr-o publicatie covasneana:
    ‘Iniţiativa primarului din Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad, de a cere amplasarea de blăcuţe bilingve pe toate clădirile instituţiilor bugetare are susţinerea prefectului Codrin Munteanu, în măsura în care respectivele ampla sări se încadrează în cadrul legal. (…)

    Potrivit prefectului, primarul Antal Arpad ar trebui să înceapă acest demers al său prin aplicarea corectă a legii, conform căreia, plăcuţa în limba maghiară de pe clădirea Primăriei Sfântu-Gheorghe referitoare la Consiliul Local al municipiului, va trebui coborâtă sub cea inscripţionată în limba română, limba oficială a Statului.

    „Am reţinut demersul primarului, este legal ca iniţiativă, dar trebuie şi aplicat legal, în sensul în care inscripţionarea bilingvă se face exclusiv pentru consilii locale şi instituţii din subordinea acestora, nu la alte instuituţii, potrivit Legii 215, care stabileşte inscripţionarea obligatorie pentru autorităţile administraţiei publice locale”, a explicat Codrin Munteanu, care a atenţionat că aceste prevederi nu se aplică instituţiilor descentralizate (!), chiar dacă primarul Antal Arpad ar dori ca şi acestea să folosească respectivele plăcuţe bilingve.

    În plus, Codrin Munteanu a arătat că, deocamdată, până la finalizarea procesului de descentralizare, nici şcolile nu pot fi incluse în rândul instituţiilor ce ar trebui să amplaseze plăcuţe bilingve, deoarece acestea au doar patrimoniul sub autoritatea administraţiei locale, sub aspectul metodologiei aflându-se în îndrumarea Ministerului Educaţiei. Cu toate acestea, Antal Arpad a transmis deja conducerilor de la Colegiul Naţional Mihai Viteazul şi Grupul Şcolar Constantin Brâncuşi notificări prin care le cere amplasarea de plăcuţe cu denumirile în limba maghiară, chiar dacă în ambele instituţii şcolare se predă doar în limba română.” (!!!)

    restul aici: http://www.covasnamedia.ro/beta/?p=1884

  • Egy Gondolat Bánt

    Pt. Petru Clej: conceptul de stat naţional nu este perimat şi nu va fi perimat câtă vreme noţiunea de naţiune va exista.

    Conceptul de stat naţional reprezintă o realitate care poate fi definită prin nişte criterii ce pot fi verificate obiectiv pe teren.

    Specificarea „stat naţional” în Legea Fundamentală este o tradiţie consituţională românească din sec. XIX, dacă nu mă înşeală memoria, deci dinainte de Marea Unire. Ca orice tradiţie, nu este în sine bună sau rea, este în funcţie de vremi şi oamenii care o practică.

    Este condusul pe dreapta mai bun ca cel pe stânga? Este monarhia mai bună ca republica? Sau invers? Eu nu cred că există răspunsuri clare şi generale la aceste întrebări, şi prin analogie nu consider nici că la problema ideii de „stat naţional” în Constituţie nu este.

    Ca să fac o paralelă cu forma de organizare statală, imperii nu mai există decât unul pe lume şi totuşi japonezii nu dau semne să renunţe la el.

    Referitor situaţia concretă din România, lucrurile cu care nu sunt clar de acord sunt:
    1) din partea „românului de rând” de a da (prin inerţie) sens etnic unei noţiuni care ar trebui să primească sens civic – la nivel instituţional, cel puţin.
    2) iar din partea clasei politice duplicitatea – atât de specifică plaiului mioritic – în care la exterior se prezintă un sens civic, non-discriminatoriu şi perfect compatibil cu europenismul al sintagmei în schimb în interior exact aceeaşi sintagmă e folosită discreţionar pentru a contracara ab-initio cererile minoritare.

    Referitor la maghiari şi „mimozele” de români, nu consider că maghiarii trebuie să accepte varianta istoriei dominante de la 1918 încoace, ci consider că dacă se doreşte o apropiere (şi minoritarii au mai mult interes în această apropiere – pt. majoritari lucrurile pot rămâne foarte bine şi aşa) atunci ceva mai multă diplomaţie nu strică.

    Ca o ilustrare, chiar în această seară am citit un comentariu pe Phoenix Transilvania al unui tânăr bucureştean care a abandonat multe din prejudecăţile cu privire la maghiari pur şi simplu călătorind cu familia mai mult prin Ardeal.

    Oare dacă la intrarea fiecărei localităţi locuite de maghiari ar fi fost întâmpinat cu „Autonomie! Ţinut Secuiesc! Universitate în lb. maghiară!” şi celelalte cereri, ar mai fi avut oare deschidere să bolboace ochii împrejur să-i observe pe unguri mai cu atenţie? Mă îndoiesc.

    Dacă exemplul acelui tânăr ar fi multiplicat cu 2 milioane (câţi ar fi, să zicem, tinerii ca el dinafara Ardealului) eu zic că într-o decadă am experimenta o mutaţie semnificativă a discursului majoritar relativ la maghiari. OBS: politicienii sunt animale adaptabile. Ei se opun autonomiei pt. că „simt” că e pe placul publicului, şi nu invers.

    Spusa cum că eu flutur pericolul unui conflict inter-etnic este o nouă răstălmăcire a spuselor mele.

    Ceea ce am afirmat şi susţin, este că a existat şi există suspiciune între români şi unguri, iar că solidaritatea inter-etnică transilvană (cu sens identitar) a fost (şi este) practic inexistentă.

    Dacă prejudecăţile nu există, înseamnă că Tihamér e la prinsoare de fluturi cu articolul său despre prejudecăţile românilor cu privire la maghiari.

    Şi, între noi fie vorba, aş vrea să văd un articol demontând şi prejudecăţile maghiarilor faţă de români. Sau acele prejudecăţi nu există? Or, ele există da-s cu totul ignorabile (spre deosebire de ale românilor, care-s absolut impardonabile)? Sau n-au niciun rol de înrâurire a relaţiilor interetnice?

    Prejudecăţile maghiarilor există şi le-am putut experimenta chiar aici, pe acest forum – iar cei care trebuie să le dea în vileag sunt tot maghiarii pt. că ei, spre deosebire de români, au avantajul cunoaşterii ambelor limbi şi medii culturale.

    Că nu vor duce aceste prejudecăţi reciproce la conflict inter-etnic? Sunt de acord. Că nu sunt o problemă sau că pot fi ele neglijate? Nu sunt de acord.

    Iar ignorarea aceastor realităţi deloc de laudă este, după opinia mea, mai mult în dezavantajul maghiarilor decât al românilor.

    Şi cred că tot ei, maghiarii, sunt cei care trebuie să muncească mai mult pe această direcţie, pe lângă alte direcţii.

  • provincialu'

    Vorbarie multa si actiune putina. Va certati pe blana ursului din padure.

  • Anonimus

    ”In ultimii 90 de ani, de când acesta este stăpân pe teritoriile locuite de maghiari din Transilvania, acesta a încercat numai să colonizeze, să jubjuge, să dizolve etnic, să separe juridic aceste teritorii”

    Cu tot respectul pt articolele interesante pe care le scrii, iti scapa cateodata si ”monstruozitati” de genul celor de mai sus, pe care imi este greu sa le calific…

    Daca si dupa intrarea in democratie, dupa 1990, Ro a ” încercat numai să colonizeze, să subjuge, să dizolve etnic ”, asa cum spui tu, atunci zau ca ma lasi fara cuvinte…

  • solovastru

    Pt titusz:

    „URSS efectuat o ocupaţie de facto a României în anii de după război ce aproape au coincis cu existenţa Regiunii Autonome Maghiare.

    Romania a efectuat o ocupatzie “de facto” a Transilvaniei in anii de dupa Primul Razboi Mondial.”

    Cred ca este o diferenta destul de clara intre cele doua situatii . Cum la fel este o diferenta intre unirea Transilvaniei cu Romania din 1918 si situatia de dupa dictatul din 1940. Desi e normal ca voi maghiarii sa nu puteti(sau sa nu vreti) sa faceti distinctie intre unire si anexare. In 1918 mai intai a fost o adunare reprezentativa a populatiei majoritare care a acceptat unirea. La momentul respectic Transilvania nu se afla in mare parte sub ocupatie militara romaneasca.Caracterul reprezentativ al adunarii de la Alba Iulia cred ca nu poate fi contestat de nimeni. Binenteles ca maghiarii nu au fost intrebati daca sint de acord cu unirea , ei totusi si-au exprimat opinia prin adunarea de la cluj prin care nu s-au solidarizat cu actul de la alba iulia. Alte nationalitati insa au facut-o exemplu sasii (prin congresul de la medias) si evreii (in congresul de la Bucuresti) .
    Cu totul altfel au stat lucrurile in 1940 , populatia ( indiferent de etnie) n-a avut nici un cuvint de spus ( bine putem presupune ca maghiarii erau de acord in masa cu rezultatul arbitrajului) totul a fost hotarit in mod arbitrar de doua state straine ( germania si italia) .Vedem deci ca este o diferenta concreta nu doar de perspectiva intre unire si anexare intre unire si ocupatie de facto.

  • Avaramu'

    Stiti voi drajilor cand se va termina discutia:? cam cand a ajunge Tito pres in romania. Am vazut in Budapesta cum vorbeau ungurii din Voievodina- Vajdasag despre fosta Iugoslavia si opinia lor in general despre Ungaria. Deci e clara treaba-ramane ciocul mic si joc de glezne sau soluti ade mai sus. cine are interes sa aplice numarul doi in afara de unguri din zona HARCOV:? de ce nu se implica autoritatiile unguresti de nici o culoare: cititi textul intelegerii romane maghiare mi se pare din 1996. cine i-au tradat pe ungurii din Ardeal:? intrebati pe cei care conduc momentan in ungaria gubernul falimentar.+ sleahta jidaneasca. CE sfat am pentru ungurii din Secuime daca chiar isi doresc ( desi nu e sigur ca au mijloacele necesare materiale pentru a duce la bun sfarsit proiectul /expres nu ii spun lupta pentru ca nu e vorba de a implica arme fizice- cu rezultat implicit morti si raniti/……..Festival in secuime pus pe web cam si o „cohorta” de secui dansand un nép tánc la Strasbourg si la Bruxxelles de fata cu ZDF BBC news. Mese rotunde cu cei din Tirol si spania si runde comune de minimum 4 ori pe an cu elvetieni. Mediatizare intensa, nimic altceva in plus. Sant pregatiti secui din TGM si HARCOV ptr asa ceva, isi doresc asa ceva. Daca da ” treceti néptánczosok Leitha” daca nu: ar fi cazul sa vorbim despre cultura propice a borhotului demalai si miere de salcam pentru Fütyűlös puliszka székely pálinka versus KErítés Szaggató de Bohotin din Medgidia. Asztal a viszta my lords, damen, aber nicht here.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: