Ceartă și sărăcie

Demnitarii noștri clujeni (români și maghiari) se bat în (dez)acord deplin pentru tăblițele montate și demontate – în timp ce Bechtel tocmai își face bagajele pentru a se-apuca fără întârziere de autostrada din Kosovo(!).
Va pleca în liniște, cât mai discret, nu cumva să ne deranjeze în mijlocul discuțillor aprinse.

Aș renunța chiar la indentitatea mea maghiară

(și nu glumesc) dacă în schimb ar veni ceasul în care – în sfârșit – meleagurile noastre vor fi populate de oameni normali, cu probleme normale.
Dar parcă văd că o să rămân cu maghiara mea…

About kesztió

Villamosmérnök, programozó, a StudioRIP nyomdai szoftvercsomag társfejlesztője. Szül. 1969-ben. Vezi toate articolele lui kesztió

2 responses to “Ceartă și sărăcie

  • Ovidiu

    –dacă în schimb ar veni ceasul în care – în sfârșit – meleagurile noastre vor fi populate de oameni normali, cu probleme normale.

    Asta ar fi o nouă identitate (vag definită ca „oameni normali”- pentru care problemele normale sunt valorile supreme).

    Dacă ar apărea o astfel de identitate/ideologie şi ea ar deveni cea principală atunci s-ar realiza ce spui tu. Adică, etnicitatea nu ar mai fi importantă şi nu s-ar mai pune problema cum se pune acum : două etnii ce par să continue să se lupte în Ardeal pentru dominanţa politică, pentru ca să-şi construiască propriul „stat-naţional” în acelaşi teritoriu. Ei pun statui simbolizând dominanţa lor etnică în acel teritoriu, şi/sau să pună plăcuţe pe statuile ridicate de alţii (ridicate în acelaşi scop desigur).

    Ce spui tu ar fi altceva, ar fi o descaladare reciprocă a etnicităţii în favoarea a „altceva” (o noua identitate definită ca „om modern, civilizat, educat, cosmopolit”).
    Dar nu se vedea aşa ceva la orizont, nu ca fenomen de masă. Dimpotrivă chiar, vedem în Ungaria o întoarcere a etno-naţionalismului ca ideologie (probabil ca un fel de „reacţie defensivă” la presiunile culturale ale globalizării).

    Eu sunt pentru idea ta. Eu nu văd în etnicitate (oricare : română, maghiară, germană) decât un fel de etno-fetishism prostesc apărut în sec. 19.
    Adică e ceva făra bază valorică reală (cu câteva excepţii desigur, dat excepţiile trebuiesc găsit folosind standardele valorilor culturale universale).
    Ca să zic aşa, o simfonie de Beethoven valoreaza cât toată muzica ‘etno-populară’ română şi maghiară luate împreună.
    Nimeni (educat) nu dădea doi bani pe cultura ţăranilor înainte de sec.19. Era considerat ceva primitiv, simplist, produs de oameni ce nu puteau mai mult din lipsă de educaţie.
    Dar odată cu apariţia etno-nationalismului, odată ce etnicitatea a căpătat valoare practică, politică, a apărut şi acest cult al limbii materne, a culturii populare, a tradiţiilor, a ţărănismelor’ ce până în acel moment fuseseră dispreţuite ca inferioare.
    Adică e doar un „fetishism” , e ceva inautentic, există fiindcă e motivat „secundar”, nu prin el însuşi. Adevăratul motiv era/este cel etno-politic.

    Poate viitoare generaţie va reuşi ce spui tu. Generaţia care acum se dezvoltă în context mondial nu local datorită internetului. Adică românii si maghiarii poate se vor „reîntâlni” în universalitate, într-o meta-cultură ce transcende cea „provincial etnică”, şi atunci se vor putea uita în urmă cu detaşare şi obiectivitate (poate şi compătimire sau chiar dispreţ) la anatagonismele ‘strămoşilor’.

    Dar până atunci ….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: