Author Archives: Lolka

Mircea Badea si adevărul despre siteul CJ Covasna

Contrar afirmațiilor lui Mircea Badea, siteul CJ Covasna funcționează perfect și în limba română.
Atât și nimic mai mult despre acești spălători de creier care prezentau într-un stil sub orice critică și neadmisibil neadevăruri despre Ținutul Secuiesc.

Anunțuri

Cine va fi prima … de pe o bancnotă românească?

Citeam ştirea despre efortul unor bucureşteni de a  desemna pe prima femeie care ar trebui să apară pe o bancnotă românească. Fiind minoritar în România, din mai multe privinţe, dar în special din punct de vedere al limbii materne, nu pot să mă abţin şi trebuie să pun întrebarea:

Cine va fi prima personalitate din rândul minorităţilor naţionale de pe o bancnotă românească?


Așa numitul liberalismul PNL-Tineret…

Note:

1. Mă abțin (deocamdată) de comentarii, fiind vorba despre un pliant care cade în categoria: no comment.

2. Acest pliant a fost pus azi în sute (dacă nu mii) de cutii poștale în Cluj-Napoca.


Aşa numitul Ţinutul Secuiesc…

În jurnalismul românesc s-a înrădăcinat o expresie, care iată apare mai tot timpul pe paginile tabloidelor când e ceva problemă (falsă). Despre ce altceva ar fi vorba decât despre ”aşa numitul Ţinut Secuiesc”, frază care s-a renăscut ca pasărea Phoenix, de data asta pe Hotnews. În articolul său, Victor Cozmei arată fără dar şi poate punctul lui de pornire privind (falsa) problemă a Ţinutul Secuiesc: ”asa numitul Tinut Secuiesc (denumire ce nu reprezinta o unitate administrativa)”. Aţi priceput, aşa-i? Așa numitul… adică ceva, ce se cheamă aşa, dar nu există, căci nu este o unitate administrativă???

Eu personal accept acest punct de vedere pe care nu vreau să comentez, că pică într-o categorie chiar aparte, cu o singură condiţie:

de azi încolo toţi politicienii, împreună cu jurnaliștii (în frunte cu doamnele/domnişoarele de la secţia Vremea a telejurnalelor) şi cu toată gaşca de experţi peste noapte a regionalizării României să folosească denumirile istorice cu prefixul ”aşa numitul”, adică aşa numitul Maramureş, aşa numita Crişana, aşa numita Oltenia, aşa numita Dobrogea, aşa numita Transilvania, aşa numita Moldova, aşa numita Ţara Moţilor, aşa numita Ţara Făgăraşului, aşa numita Ţara Bârsei… pentru că, aţi ghicit, sunt denumiri care nu reprezintă o unitate administrativă.

Nemaivorbind de aşa numitul Bucovina unde doamna Udrea ne aşteaptă de Revelion sau de Paşti!


De la huligani de azi la concluzii privind strămoşii lor

Un cititor al blogului nostru a trimis comentariul de mai jos, care este total pe lângă subiectul postului la care era adăugat, dar totuşi reflectă ceva interesant.

„A fost meci in Europa League. Steaua a invins pe Ujpest Budapesta cu 2-0. Lasand la o parte scorul si meciul in sine trebuie sa remarc faptul ca suporterii unguri au fost destul de obraznici, au scandat lozinci anti-romanesti de genul “Transilvania pamant maghiar” si, conform stirilor de pe posturile TV au provocat permanent scandaluri pe tot drumul catre stadion. Maine probabil vom afla ce alte asemenea acte de huliganism au facut pe drumul spre Ungaria.
Cu alte cuvinte s-au comportat ca stramosii lor veniti din stepele Asiei calare pe armasari mongoli. Sunt cu adevarat demni de renumele lui Attila Hunul.”

Deci treaba e cât se poate de clară atât pentru domnul echoofsilence, dar din păcate nu numai pentru el. Actele de huliganism şi comportamentul absolut necivilizat ale unor suporteri caracterizează în concepţia lor şi strămoşii unui popor. Ce să mai zic, asta da logică. Mai ales că puţin habar avem despre cum se comportau hunii, sau maghiarii în urmă cu o mie de ani.

Şi totuşi, reflexele înrădăcinate în capul unora funcționează tot timpul perfect: când văd ceva de condamnat comis de maghiari, imediat se gândesc la strămoşii lor, fac comparaţii, trag concluzii, fără să se gândească la circumstanţe, şi la persoanele care au comis delictul. În cazul de faţă ar fi bine de ştiut, că suporterii ultra al Ujpest ultra sunt rasişti, xenofobi etc. A se vedea aici cum se comportă în general şi la Budapesta. N-are nimeni ce comenta, au un comportament bun numai pentru a fi condamnat, şi de a nu fi tolerat.

Ce ar fi dacă noi am trage concluzii atât despre strămoşii românilor, cît şi despre românii de azi, bazându-se pe comportamentul celor care fac parte din Ultra „U”?Ar fi corect? NU!

Sau am fi corecţi dacă am trage concluzii despre români, bazându-se pe gestul suporterilor stelişti care  la începutul reprizei a doua au afişat un textul în limba maghiară care suna aşa: Mennyi ideig tartja egy magyar nő a szart magában? 9 hónapig” [Cât timp ţine în ea o unguroaică căcatul? Nouă luni.]? Categoric că NU! (Este o altă poveste, destul de tipică, că despre asta n-am găsit mai nimic în presa românească de azi!).


Deci atât unii suporteri al lui Ujpest, cât şi anumite suporteri al lui Steau sau comportat jalnic, ca nişte intoleranţi, şovini etc. Şi niciodată n-ar trebui să tragem concluzii referitoare la strămoşii sau conaţionalii lor, bazându-se pe comportamentul lor.


Multiculturalism: cazul tăbliţelor sibiene

Stimaţi cititori şi stimaţi membrii a administraţiei locale. Aşa cum am promis mai demult,  m-am deplasat la Sibiu cu un grup de turişti (printre care maghiari, englezi, americani, danezi, şi scoţieni) să verific la faţa locului cum arată tăbliţele sibiene, pentru că cele inexistente în Cluj au creat deja atâta bătăi de cap pentru unii.

Ma uimit ce am văzut acolo, pentru că trebuia să constat:  în realitate modelul Sibian nu e aşa cum susţinea edilul Clujului. Chiar şi  afirmaţia binecunoscută a domnului Apostu  „Nu am întâlnit nici un alt stat care să aibă plăcuţe în limba maghiară, în afară de Ungaria „ sa dovedit a fi adevărat numai în cazul în care Dânsul nu a făcut o vizită în ultimii ani la  Sibiu, ca să nu vorbim despre  Secuime, Oradea sau Satu Mare.

Mai mult, spre surprinderea mea , nu e numai aşa cum prezenta domnul Csoma, adică tăbliţă în patru limbi pe Palatul Brukental, pentru că la Sibiu este vorba despre mult mai mult: tăbliţe peste tot pe  clădiri în patru limbi (română, germană, maghiară, engleză).

Deci  este altfel, decât credeam eu, şi domnul Csoma, pentru că nu numai pe biserica catolică din centru, sau pe palatul Brukental  sunt prezente tăbliţele amintite mai sus, ci pretutindeni.  Astfel putem confirma, că mai există cel puţin un stat în afara Ungariei unde sunt plăcuţe şi în limba maghiară: asta este România, statul natal al unor cetăţeni, care sunt fie  de etnie română, maghiară sau germană.

Mai jos găsiţi fotografia unor tăbliţe (primele 3) aflate pe clădirile din  strada Trunului, în jurul restaurantului „Butoiul de Aur”, altele (4-8)  din zona Piaţa Mare şi Piaţa Mică, iar ultima fotografie este despre o tăbliţă din partea nordică a fostei fortificaţii.

Drept consecinţă, se poate trage concluzia: se poate şi altfel, fără prea mare gălăgie. Pentru că până la urmă nu numai  turiştii vor fi foarte mulţumiţi de informaţiile oferite în limba lor maternă, aşa cum erau cei din grupul condus de mine, dar şi locuitorii oraşului se vor simţi un pic mai altfel, un pic „mai acasă”.

Iar dacă Domnule Primar Apostu, a promis că  va fi urmat modelul din Sibiu, îl rugăm să îşi respecte promisiunea!


Se anunţă Apocalipsa in Cluj!

În Cluj-Napoca, pe str. Pasteur, se poate admira afişul/reclama de mai jos.
Cuprinde un citat din cartea Apocalipsei. Cineva are bani de aruncat?

Oare cât ar rezista în acest oraş un afiş, gen: „Probabil că Dumnezeu nu există!”.

picture-001