Category Archives: Secuime

Mircea Badea si adevărul despre siteul CJ Covasna

Contrar afirmațiilor lui Mircea Badea, siteul CJ Covasna funcționează perfect și în limba română.
Atât și nimic mai mult despre acești spălători de creier care prezentau într-un stil sub orice critică și neadmisibil neadevăruri despre Ținutul Secuiesc.

Anunțuri

Aşa numitul Ţinutul Secuiesc…

În jurnalismul românesc s-a înrădăcinat o expresie, care iată apare mai tot timpul pe paginile tabloidelor când e ceva problemă (falsă). Despre ce altceva ar fi vorba decât despre ”aşa numitul Ţinut Secuiesc”, frază care s-a renăscut ca pasărea Phoenix, de data asta pe Hotnews. În articolul său, Victor Cozmei arată fără dar şi poate punctul lui de pornire privind (falsa) problemă a Ţinutul Secuiesc: ”asa numitul Tinut Secuiesc (denumire ce nu reprezinta o unitate administrativa)”. Aţi priceput, aşa-i? Așa numitul… adică ceva, ce se cheamă aşa, dar nu există, căci nu este o unitate administrativă???

Eu personal accept acest punct de vedere pe care nu vreau să comentez, că pică într-o categorie chiar aparte, cu o singură condiţie:

de azi încolo toţi politicienii, împreună cu jurnaliștii (în frunte cu doamnele/domnişoarele de la secţia Vremea a telejurnalelor) şi cu toată gaşca de experţi peste noapte a regionalizării României să folosească denumirile istorice cu prefixul ”aşa numitul”, adică aşa numitul Maramureş, aşa numita Crişana, aşa numita Oltenia, aşa numita Dobrogea, aşa numita Transilvania, aşa numita Moldova, aşa numita Ţara Moţilor, aşa numita Ţara Făgăraşului, aşa numita Ţara Bârsei… pentru că, aţi ghicit, sunt denumiri care nu reprezintă o unitate administrativă.

Nemaivorbind de aşa numitul Bucovina unde doamna Udrea ne aşteaptă de Revelion sau de Paşti!


Adevărul despre învăţarea limbii române în Secuime

Am primit un comentariu foarte interesant, foarte bine şi minuţios scris despre problema învăţării limbii române în zonele din Ardeal locuite în majoritate de maghiari, în special Secuimea. Comentariul a fost trimis de un anume D’Azertis, care dezvăluie că este unguroaică, profesoară de limbi străine în Sfântu Gheorghe, Covasna. Redăm în continuare acest text în totalitatea lui (cu putine editări doar de formă), deoarece credem că merită o atenţie deosebită de la oricine interesat de subiect:

Citesc de o vreme mesajele voastre, initial n-am vrut sa ma implic, dar fiind unguroaica din Sf. Gheorghe, si intamplator profesoara de limbi straine, m-am gandit, ca totusi as avea cateva cuvinte in legatura cu predarea si invatarea limbii romane. In general in diferite mesaje ce era esential s-a mai zis: limba romana pe aici este slab vorbita de majoritate, dar sunt si unii care o vorbesc bine spre foarte bine.

Printre cauzele nevorbirii limbii trebuie sa includem fara indoiala si refuzul – insa la un numar redus de persoane. (Asa cum si in cazul romanilor de aici exista persoane – tot in numar redus, care inteleg si vorbesc bine lb. maghiara, dar refuza sa o vorbeasca. Cunosc cazuri concrete.) Apoi trebuie sa mentionam ca exista un numar mare de elevi slabi si mediocri (ei exista peste tot), acestia invata nu numai limba romana greoi, dar au rezultate mediocre si la alte materii.
Se pune problema simtului/talentului pentru limbi. Asa cum pentru a fi un bun cantaret, ai nevoie de ureche muzicala, daca te nasti fara, nu prea ai multe sanse… Sunt numerosi elevi, care nici nu refuza sa invete romana, nici nu sunt mediocri, dar au nesansa sa le lipseasca acest simt pentru limbi.
Deci sunt de acord cu ceea ce a scris Dom si Olahus, inclusiv cu ideea ca foarte multi maghiari de aici nu iau in considerare posibilitatea unui loc de munca in celelalte parti ale tarii.

Ideea de programe si manuale diferentiate este sustinuta nu doar de maghiarii de aici, foarte multi profesori de etnie romana sunt de aceeasi parere (cunosc profesori care s-au titularizat la noi, dar care provin din judete ca Tulcea, Prahova sau Maramures, care dupa un an de predare la clase maghiare au ajuns la aceeasi concluzie!!!).
Cu actualele programe si manuale romana nu prea poate fi insusita (sau poate fi insusita greu, si in general de elevii buni si foarte buni care pe deasupra mai au si simt pt. limbi si eventual interactioneaza mai mult cu romani) pentru ca pune accent pe straturi ale limbii care necesita cunoasterea in prealabil al limbajului comun. In predarea limbilor straine pornim de la limbajul comun, al conversatiei cotidiene, si doar dupa insusirea acestuia se poate trece la limbajul literar, stiintific, juridic etc. Atata vreme cat lexicul de baza nu se invata temeinic, n-ai cum sa ceri de la elev sa cunoasca notiuni de teorie literara, arhaisme si neologisme, sau sa dea doua trei sinonime la un cuvant. Deci degeaba faci timp de 8-12 ani limba romana cand tocmai esentialul lipseste, tocmai posibilitatea de a lega propozitii de baza! Arabii si francezii reusesc sa comunice dupa putin timp pt. ca asa cum s-a mai zis: 1. ei sunt nevoiti sa foloseasca limba, 2. pentru ca ei invata prima oara sa comunice cu celalalt. Eu nu cunosc niciun manual de lb. romana unde copilul sa fie invatat cum sa faca cumparaturi, sau cum sa ceara diferite informatii, cum sa trimita un colet prin posta etc. Copilul roman nu trebuie sa invete aceste fraze, expresii, cuvinte. Copilul maghiar mai intai ar avea nevoie de asta si nu de comentariul literar al romanului “La Medeleni” sau al unei poezii de Labis de ex.
Cu celelalte mijloace de comunicare si informare amintite de Solovastru treaba sta cam asa: elevul maghiar are la dispozitie cate site-uri vrea in lb. maghiara si se informeaza de acolo (daca te gandesti bine, daca informatia iti e oferita si in lb. materna, n-o vei citi in engleza sau franceza, nu?). Radiouri si televiziuni in lb. materna sunt destule, posturile romanesti sunt foarte rar urmarite de elevi. Aici cauzele sunt multiple, nu intru in amanunte.

In rest: @Solovastru: “Pot sa gasite oricate argumente pentru a-i scuza dar nu este decat o dovada de sovinism si de dispret pentru limba si cultura română.”
Nu cred ca un cetatean al tarii, de orice etnie ar trebui sa aiba mai mult sau mai putin respect pentru limba si cultura celuilalt cetatean de orice alta etnie! Chiar daca limba romana este limba oficiala, pentru mine este limba straina atata timp cat pot sa am doar o singura limba materna. (exista mai multe pdv. de a categorisi limbile, sa nu facem confuzii. Dpdv. al individului exista o limba materna, toate celelalte fiind straine. Dpdv. legal exista o limba oficiala, celelate putand fi semi-oficiale sau neoficiale. In timp ce in cazul cetatenilor de etnie romana lb. materna si cea oficiala se suprapun, in cazul cetatenilor de alta etnie nu. Doar atat.)

Sunt pt. obligativitatea invatarii limbii romane, dar nu pot sa fiu de acord cu respectul impus! Asa ceva nu exista. Nu poti sa obligi pe cineva sa-ti respecte limba sau cultura. Respectul se castiga. Limba si cultura romana nu este superioara celei maghiare. Nici macar in Romania. Este alta, diferita, nici mai buna nici mai proasta. Eu nu cred in culturi si limbi- sau etnii si natii superioare respectiv inferioare. Limba romana are aici alt statut juridic si atat! In momentul in care romanii vor respecta limba si cultura celuilalt asa cum vor ei ca ceilalti sa respecte cultura si limba romana, atunci va fi ok. Intre majoritate-minoritate diferenta este doar numerica si nu de valoare!!! Asta nu inteleg foarte multi. (Pot intelege lipsa de respect pt. limba si cultura maghiara din partea unor romani, daca ma gandesc la situatia romanilor din Ardeal din trecut. Dar tocmai acest lucru ar trebui sa-i faca sa-si dea seama, ca daca aplici aceleasi masuri, vei avea aceleasi reactii… Sa nu-mi spuneti ca romanii nu s-au impotrivit, ca nu s-au luptat pt. mentinerea valorilor lor).

Teama de asimilare nu este un Bau-bau cu care ne ameninta UDMR. Este o realitate simtita de fiecare dintre noi. Nu doar in cazul maghiarilor din Romania, dar si in cazul tuturor minoritatilor exista posibilitatea de asimilare in momentul in care comunitatile compacte se dizolva. Este foarte simplu: un maghiar merge sa lucreze intr-un oras majoritar roman sau 100% roman. Are trai decent, totul e ok., se stabileste acolo. Exista 2 posibilitati: se casatoreste cu o unguroaica sau cu o romanca. De fapt nu prea conteaza acest aspect, pt. ca nu are posibilitatea sa-si dea copii intr-o scoala cu predare in lb. maghiara. Astfel, copiii, chiar daca vor vorbi (eventual scrie si citi) ungureste, vor pierde ffff. multe aspecte din cultura maghiara. Vacantele la bunici mai ajuta, dar pt. cat timp? Nepotii maghiarului nostru nu cred ca vor mai vorbi ungureste, stranepotii nici atat. Si uite asimilare. Daca prin asta se intelege integrare, este foarte clar ce se doreste.
Exemple sunt destule, am multe cunostinte, rude carora li s-a intamplat. Cati maghiari din Valea Jiului mai stiu ungureste, sau au posibilitatea sa invete in lb. materna? Au fost acolo zeci de mii de etnici maghiari. Cunosc “maghiari” de generatia a doua sau treia din Bucuresti sau chiar Brasov care nu mai vorbesc ungureste, sau o vorbesc la nivel de lb. straina. Deci da: pericolul asimilarii este cat se poate de reala.

As aminti aici situatia romanilor din Ungaria, care dupa 1920 n-au reprezentat un procent insemnat ca nr. de cetateni, si care netraind in comunitati compacte (cu exceptia satelor de la granita, precum in jurul si in Jula) sunt amenintati de asimilare totala. Acum nu se pune problema asimilarii fortate (cel putin asa as dori sa cred), cum nu este vorba despre asa ceva nici in Romania… Dar se intampla. Este mersul firesc, natural al lucrurilor. Si nimeni nu poate fi invinovatit daca incearca sa lungeasca acest proces. Pentru ca de evitat nu cred ca se poate evita, daca gandesti pe termen lung, in secole. Singura posibilitate de a lungi viata unei comunitati minoritare este: sa ramana compacta cu posibilitatea autoguvernarii, sau daca e in diaspora, sa beneficieze macar de autonomie culturala.

“Nu inteleg de unde vine fobia asta dupa ce sute de ani procesul a functionat doar in favoarea maghiarilor in detrimentul românilor, slovacilor, sirbilor, croatilor etc.”

Fobia asta exista tocmai pt. ca s-a vazut ca se poate… Atunci maghiarii au avut posibilitatea, acum o au romanii, slovacii, sarbii… Atunci romanii, slovacii, sarbii s-au zbatut pt. supravietuire, acum e randul maghiarilor. N-avem dreptul? Pt. noi nu sunt valabile aceleasi reguli???
Nu aplicati dubla masura. Cu putina empatie lucrurile incep sa arate diferit.
Se zice ca lumea s-a schimbat, ca ne-am civilizat, se vorbeste despre democratie, drepturile omului etc. De ce atunci masuri, comportament, mentalitate din sec. XIX.???

In ultimul timp, citind despre aceste probleme pe diferite forumuri si pe acest blog, am inceput sa am un interes pt. minoritati (sunt la nivel de incepator, si mai mult de amator nu voi fi, dar totusi…)

Pt. cei care vorbesc in numele minoritatii romane din Ungaria necunoscand de fapt situatia concreta, recomand:
Site-ul saptamanalului Foaia Romaneasca
http://www.foaia.hu//index.php?option=com_content&task=blogsection&id=3&Itemid=25
Emisiunea in lb. romana (Ecranul nostru) de pe postul national maghiar
http://videotar.mtv.hu/Kategoriak/Kisebbsegi%20musorok/Ecranul%20nostru.aspx

Pt. cei interesati de minoritatile Europei si nu numai: documentarul Minoritates Mundi (cu subtitrare in lb. romana la aproape toate episoadele – cu scuze pt. greselile gramaticale si de lb. Mentionez ca am urmarit multe episoade, si traducerile sunt corecte dpdv. al continutului).
http://www.dunatv.hu/musor/videotar?vid=561565&pid=279147


Autonomie teritorială: never say never

Reporter: „Credeţi că în Ţinutul Secuiesc se poate realiza o autonomie teritorială? Dacă da, când?”

Traian Băsescu: „Niciodată! Pentru că România este definită ca stat unitar, naţional, suveran. Niciodata România nu va accepta conceptul de drepturi colective pentru minorităţi”.

Cam atât are de spus preşedintele României pentru cei 650.000 de maghiari din Secuime. O fi această declaraţie una deja de campanie electorală faţă de electoratul naţionalist? Orice o fi fost consider o greşeală mare din parte dl. preşedinte.

În primul rând realizarea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc nu este împiedicată de constituţie. Este o scuză la fel de perversă cum era scuza lui Boc, că nu poate să pună tăbliţe bilingve la intrarea în Cluj, din cauză că după ultimul recensământ în oraş numărul maghiarilor era sub 20%. Cum dacă era bunăvoinţă s-ar fi putut face acest lucru (legea nu zice nicăieri că este interzis sub 20% – vezi exemplele de bunăvoinţă în Sibiu, Mediaş, Brasov), la fel se poate schimba şi constituţia dacă există voinţă politică (vezi cazul 2003, sau cazul recentului raport al comisiei prezidenţiale). Singurul obstacol în realizarea autonomiei teritoriale în Secuime este lipsa voinţei politice din parte clasei politice româneşti. Ori sunt naţionalişti, şi nici nu vor să audă (cazul PSD ţi PD-L), ori poate nu i-ar deranja, dar nu vor să-şi asume posibila pierdere a unei părţi din electoratul propriu, care nu ar fi de acord cu acest lucru (cazul PNL).

Autonomia teritorială pe criterii etnice nu este deloc un concept anti-european. Asta e o minciună cruntă a clasei politice româneşti. Cei care afirmă acest lucru pur şi simplu închid ochii, iar ca şi în cazul religiei, pun rezultatul înaintea investigării.
În Europa există cel puţin 12 autonomii teritoriale pe criterii etnice, din care 8 în interiorul UE (În Italia: Tirolul de Sud, Vale d’Aosta; În Finlanda: Insulele Aland; În Spania: Ţara Bascilor, Galicia, Catalunia; În Belgia: Comunitatea germană din Belgia; În Regatul Unit: Insula Man) şi 4 în afara UE (În Rep. Moldova: Gaguzia, În Macedonia: Comunitatea albaneză din Macedonia, În Ucraina: Peninsula Crimea; În Serbia: Voivodina – autonomie multietnica).
Deasemena pe continentul nostru există 3 state în care fiecare etnie majoră autohtonă este recunoscută ca şi naţionalitate constituitoare a statului: Belgia (flamanzi, francofoni, germani), Elvetia (germani, francezi, italieni, retoromani), Bosnia-Herţegovina (sârbi, croaţi, bosniaci musulmani).  În cel puţin 4 ţări din Europa există etnii care au un procentaj foarte mic din populaţia totală, aproape de cel al maghiarilor din România, şi care totuşi sunt recunoscuţi în constituţie ca naţionalităţi constituitoare a statului: Croaţii din Bosnia (14%), Italienii din Elveţia (6,5%), Suedezii din Finlanda (5,5%), germanii din Belgia (1%), Retoromanii din Elveţia (0,5%).

Concluzând: autonomia teritorială pe criterii etnice este un concept foarte european, absolut compatibil cu legislaţia comunitară. Singurii care sunt înverşunaţi împotriva acestui concept sunt statele central-europene care au minorităţi mari pe teritoriul lor (notabil: Slovacia, România, Letonia, Estonia) dar şi Franţa, Grecia şi Turcia, care nici măcar nu recunosc existenţa minorităţilor naţionale. În restul statelor ori există astfel de autonomii, ori sunt neutri în chestiune. Şi ştim foarte bine că lucrurile se schimbă destul de repede în Europa.

De aceea cred că nici preşedintele, nici altcineva responsabil din politica românească nu trebuie să zică sentinţe ca „niciodată” cu privire la chestiunea autonomiei teritoriale sau culturale.

Rar fac acest lucru, dar cred că în acest caz merită să citez o declaraţie a preşedintelui UDMR, Béla Markó, declaraţie făcută ieri ca răspuns la cele zise de Traian Băsescu la Budapesta:

În Secuime, Traian Băsescu şi-a expus deja de multe ori poziţia faţă de autonomie, dar acum, în Ungaria, s-a exprimat neobişnuit de dur şi deloc diplomatic, a menţionat Béla Markó, adăugând că în politică niciodată nu trebuie să spui „niciodată”.- Dacă aş fi crezut asta, aş fi renunţat la politică încă în anii 90-91. De câte ori am auzit din partea politicienilor români sintagma „niciodată”! Când a fost vorba de inscripţiile în limba maghiară, de utilizarea limbii maghiare în administraţia publică, de şcolile maghiare, de învăţământul universitar în limba maghiară, de reinstalarea statuii Libertăţii de la Arad, de câte ori au declarat că nu vor accepta niciodată, şi după câţiva ani, s-a dovedit că „niciodată” în România, în politica românească înseamnă eventual câţiva ani.


Enormitatea obligativitatii limbii maghiare

HU: A magyar nyelv kötelező bevezetésének képtelensége

Iata si ideile mele legate de propunerea lui Marko Bela.

1) Ideea obligativitatii, sustinuta de liderul UDMR, este o ENORMITATE. Chiar si peste cativa ani. Atata timp cat nu exista o unitate administrativ teritoriala autonoma, de genul Cataloniei sau a Tarii Galilor, sau cat limba minoritara nu este recunoscuta ca oficiala de Constitutia unui stat, nu este normal ca elevii majoritari sa fie obligati sa invete o limba minoritara. Daca si cand maghiarii vor reusi sa obtina un statut autonom pe criterii etnice pentru zona Secuimii, atunci vom mai putea vorbi.

Sigur, este o declaratie electorala cu scopul de a ii atrage pe radicali. Insa efectele secundare -cresterea maghiarofobiei, cresterea numarul de votanti PRM si PNG mi se par mai importante decat cateva voturi in plus, asa ca liderul UDMR ar fi facut bine sa fie „filosof” si sa taca. Dar, daca politicienii majoritari se apuca sa lanseze idei moarte din fasa de dragul voturilor, de ce nu ar face-o si el, nu?

2)Ideea invatarii optionale este de salutat. Inutil de spus ce beneficii ar aduce invararea optionala a limbilor minoritare (nu doar maghiara) copiilor majoritari (nu doar cei din Ardeal) si convietuirii intre etnii. In acelasi sens sunt pentru includerea unor aspecte din istoria minoritatilor si literatura lor in manualele scolare (de istorie, respectiv literatura). Si includerea unor puncte de vedere mai frecvente la istoricii minoritari, infatisate alaturi de punctele de vedere majoritare.

Invatarea de catre majoritari a limbilor minoritare se poate face si altfel, de exemplu prin sponsorizarea de catre autoritati (nationale/locale) a unor cursuri de limba si cultura minoritara (maghiara, rusa, sarba, roma, etc) organizate de institute culturale sau organizatii non-guvernamentale.

3)Am inteles ca, prin lege, cursurile optionale se pot introduce daca un numar de parinti le cer. Ar fi de vazut daca au fost cereri in Ardeal si cum au fost solutionate acestea. O prietena (iti pot spune numele? 🙂 ) m-a informat ca au existat cazuri in Moldova, la ceangai (o populatie cu identitate etnica „in ceata”, asta ca sa nu venim cu precizari si sa starnim polemici), de parinti care au cerut maghiara ca limba optionala. Unele cazuri ar fi fost aprobate, altele nu.

al vostru Olahus,

un etnic roman care invata limba maghiara de bunavoie si nesilit de nimeni 😉


Limba maghiara: optionala, obligatorie, sau deloc?

Tinand cont de cat de fierbinte, cat de controversat este subiectul popularizat de Marko Bela, ar fi caraghios ca tocmai eu sa il ratez 😀 .

Deocamdata va invit sa va exprimati optiunea pe Romania Libera.com (un koszonom special domnului Clej 🙂 ! ) insa voi reveni zilele astea cu un post, mai pe larg.


„Cum este când eşti de două ori minoritar?”

Reproducem aici un comentariu foarte interesant (lăsat la un post recent) al lui Anton, un cititor al blogului nostru din SUA. Deşi nu i-am cerut îngăduinţa să îl public ca şi post separat sper să nu se supere, din moment ce şi-a făcut publică opinia. Istorioarele dânsului sunt cu atât mai interesante cu cât discută la un loc două feluri de a fi minoritar: etnic şi sexual. Enjoy (bolduri introduse de noi):

„(…) Eu am copilarit in Cluj, prin anii ’60. Doream foarte mult sa invatz si ungureste si l-am rugat pe un copil vecin ungur sa vorbeasca cu mine numai in maghiara. A acceptat, dar a doua zi mi-a spus: tatal meu nu imi da voie sa vorbesc cu tine in maghiara, numai in romaneste. Am regretat  ca nu am gasit pe cineva dintre copii cu care sa invatz ungureste, dar tot am invatzat cate ceva din ziare, singur.

Deoarece sunt homosexual si imi era frica sa nu ma parasca baietii la parinti, ma imprieteneam numai cu baieti fie maghiari, fie de origine mixta. in care aveam mai multa incredere. Senzatia mea atunci era ca romanii aveau o mentalitate mai tzaraneasca si cam asa stateau lucrurile, dar stiam ca nu e vina lor. Si acum imi amintesc cu placere ce prietenie…adanca am avut cu un baiat de la sectia maghiara, mai mic ca mine cu doi ani (in timpul scolii). A fost o „puppy-love”!

Calea cea mai buna de minimizare a tensiunilor nationale este convietuirea si cunoasterea reciproca; as zice ca sovinismul de ambele feluri este la fel de rau. Cred ca in anii ’60 era mai mult sovinism unguresc, iar acum mai mult sovinism romanesc la Cluj. Sunt sigur ca am dreptate! 

Asta este calea si pentru imbunatatzirii vietii homosexualilor. Intre colegi prieteni nu trebuie acceptat sovinismul de nici un fel. Totusi trebuie sa spun ca de cand locuiesc in SUA am intalnit o diferentza majora intre putinii unguri din Ungaria (foarte civilizati) pe care i-am intalnit  si unii unguri veniti din Romania (chiar din Cluj) care se purtau mizerabil cu mine cand auzeau ca sunt roman. Cred ca exista inca prea multa ura, mai ales la generatia in varsta!

Cat am lucrat in Romania (la Bucuresti) am  intalnit si unguri gay, mai ales din Oradea. Cel mai interesant este faptul ca toti comparau lucrurile din Romania cu Budapesta, unde se pare ca este „realitatea trandafirie de referintza”. Un tanar muncitor oradean gay, Janos, a venit sa sondeze terenul la Bucuresti si in Dobrogea (unde i-a placut mult ca nimeni nu intreaba de nationalitate ca nici nu stiu sa o deosebeasca dupa nume; din Dobrogea si-a facut prieten un baiat de…14 ani, care s-a indragostit de el; Janos a dormit bine mersi cu baiatul la familia respectiva!!!!). Vazand odata o scena mai deocheata in Bucuresti, a exclamat: „Jaj! Fantastic! Aprrrroape ca la Budapesta!!!” Desi credeam ca sexul oral e la fel peste tot, se pare ca la Budapesta e mai cu motz!

In unele situri gay am vorbit si cu tineri din secuime. Cand am comunicat pe internet cu un tanar (el fiind student la Cluj) , l-am intrebat cum este cand esti de doua ori minoritar. „M-am gandit si eu ca sunt doua feluri de minoritar, dar am ajuns la concluzia ca sunt minoritar numai de-un fel” „cum asta?” l-am intrebat eu. „Pai in Tg Secuiesc sunt numai 5 romani!” mi-a raspuns. Am ras bine! El voia sa gaseasca „un baiat dragalas” din Bucuresti. Si el era foarte „edes”; i-am vazut pozele. Era al doilea baiat din trei intr-o familie de secui si ii era groaznic de frica de parinti. Ca la carte!

In SUA am fost rugat odata de o organizatie care facea schimburi internationale de tineri sa adapostesc pt cateva zile la mine pe cineva. Am acceptat. Spre surpriza mea, a venit un baiat din Ungaria. El mi-a povestit de faptul ca a fost intr-o excursie in Romania, in secuime, si a cantat in salina „Imnul Ungariei Eterne”. Mi-a spus ca a fost teribil de emotionat! Am spus ca daca s-a simtit bine, e perfect.

Treptat trebuie sa devenim cu totii mai toleranti. Eu as dori ca si secuii sa defileze la Bucuresti, sa aiba o parada ca gayii. La inceput va fi scandal, dar dupa o vreme scandalurile se vor linisti. De fapt din Istoria Bucurestilor am citit ca in Muntenia se angajau numai secui la Vama Bucrestilor, pt ca secuii nu ezitau sa bage furca in carutele cu paie care intrau in oras, ca sa aiba control total in privinta celor ce intra in oras.
In San Francisco unde am trait 12 ani parazile de toate felurile se tzin lantz.

Certurile nationale sunt o mare prostie, pentru ca in realitate toti suntem minoritati intr-un fel sau altul. Faptul ca sunt homosexual m-a ajutat de fapt sa inteleg mai bine minoritatile. Oricum in privintza homofobiei atat romanii cat si ungurii sunt la fel.

Am raspuns odata pe net unei reportere maghiare din Budapesta care voia sa mearga la Bucuresti…ca sa vada cum este povestea cu cainii! Am sfatuit-o de ce sa se fereasca acolo. Ea mi-a spus ca si la Budapesta homofobia este imensa si ca toata tolerantza afisata este doar gazeta de perete.

Pana la urma sper ca idiotia luptelor fratricide din Iugoslavia va ajuta la stabilizarea situatiei din Romania.

Un banc auzit:

-Mai bozgore, ce ne-ati facut voi cu Unium Trio Nationum!!!
-Da, dar asta a fost demult de tot, in 1436!
-E adevarat, dar eu am aflat numai astazi!”

Mulţumim Anton. Astfel de comentarii deschid lumi noi!