Category Archives: Statul şi eu

Cine va fi prima … de pe o bancnotă românească?

Citeam ştirea despre efortul unor bucureşteni de a  desemna pe prima femeie care ar trebui să apară pe o bancnotă românească. Fiind minoritar în România, din mai multe privinţe, dar în special din punct de vedere al limbii materne, nu pot să mă abţin şi trebuie să pun întrebarea:

Cine va fi prima personalitate din rândul minorităţilor naţionale de pe o bancnotă românească?


Ortodoxia şi identitatea românească.

Pe blogul meu maghiar am postat alaltăieri o invitaţie la prelegerea de azi din Cluj a binecunoscutului scpetic american Michael Shermer. În comentarii am atras atenţia şi asupra unui interviu dat de el portalului Hotnews.ro în care critică imixtitudinea religiei în educaţia, statul şi politicul din România. Cea ce s-a reţinut din acel interviu mi se părea o premieră binevenită în mass media românească de mainstream. Aşa explicit şi îndrăzneţ poate încă nu a fost nimeni. Era timpul.

Comentatorul nostru fidel depe Limba Cailor, Ovidiu, a binevoit să posteze la acel post un comentariu în limba engleză, fapt care sincer mi se pare un act de interes şi de respect lăudabil. El probabil neştiind maghiara, urmârind blogul meu maghiar probabil prin Google Translate, a comentat în engleză, ca să înţeleagă şi cititorii mei din Ungaria.

Am făcut această introducere pentru că aşi dori să re-postezi aici, cu îngăduinţa lui prezumată, comentariul lui Ovidiu şi răspunsul dat de mine ca să o discutăm împreună şi pe acest blog. Vă recomand ca intâi să vă uitaţi la interviul lui Shermer arătat mai sus şi după aia să reveniţi şi să citiţi cele două comentarii prezentate mai jos, pentru că ele derivă din acesta.

În final, dacă doriţi să vă exprimaţi opinia despre cele zise de noi, vă rog să o faceţi în comentariile acestui post, ori în româneşte, ori dacă vă place mai bine, în engleză.

Comentariul lui Ovidiu:

The sense of ethnic identity of the Romanians is not fully separated from older (pre 1848-revolution) source for identity : the religious one, they are interwoven.

It is made apparent, quite obvious, by the fact that the Romanian nationalist movements of the 1930s (Iron Guard, Legionary) had a powerful Christian-Orthodox dimension. A strange feature noticed by many as weired, it was unlike those of the German extreme nationalism (nazism) or Italian fascism which were openly anti-religious.

The cause (distal not proximal cause) of this (unusual amongst the EU nations) phenomenon are to be found in the great speed and amplitude with which the Romanian “national awakening” unfolded. Starting at the begining of 19th century, in less than 60 years the country switched 180 degrees from Slavic, Greek and Turkish orientation toward West. It was a forced, fast pace, and huge change. Not a small thing, to understand that is sufficient to look at the Russians who tried hard exactly the same during the 17th and 18th centuries and yet they failed big time, they are still not there even today.

But such an ambitious transformation did not succed completely and parts of the old identity could not be destroyed completely but rather they ended up entangled in the new identity ( the new one being the ethnic one, not the religious one).

In the Western Europe the decline, the fall of religion (of faith in God and immortality) as the main source of identity ( the Renaissance, Reformation, Enlightenment, and Secularization) went hand in hand with the rise pf Nationalism so as to replace religion.

In some sense nationalism is a “substitute religion” with faith in your own nation and the singing of the national anathem replacing “God” and the “Our father”-prayer. Immortality too is achieved by the survivial into eternity of the nation to which you happen to belong and for which you are supposed to sacrifice even your own life.

Therefore, in the case of the most of the European nations the “death of God”( secularization) developed naturally and it was helped, balanced and accelerated by the birth of its substitute : nationalism.

In Romania the process was “pushed”, forced at high speed, by the intellectual elites of the 19th century and it had a more difficult task to achieve.
It was achieved in the end but at the price of much of the old (religion) material not being purged but rather embedded into the new (ethnic) identity.

So there we are, and we are stuck now with it. Amongst many other things, to be Romanian requires to also be religious to some extent. The Romanians is always be religious, or they won’t be at all.

Răspunsul meu:

Although what you say does sound like making sense in the details, in the great picture I do not agree with you.

There are a lot of nations in Europe where their particular religion was very strongly part of their identity, in some cases it was one of the most important thing separating them from the others, usually their occupiers, thus keeping their national identity alive and strong: Catholicism of the Irish (against the English), Catholicism of the Polish (against the orthodox Russians and protestant Germans), Protestantism of the Dutch (against the Spanish Habsburg occupiers), Protestantism of the Swiss (against the catholic French), orthodoxy of the Bulgarians (against the Muslim Turks), even the Jewish (against the Christian surroundings in Europe), and so on. There are many cases in the European history where the identity of a nation was actually „saved”, formed and shaped by their religion. Even so in most of the cases the secularization occurred already in the XIX. century and speeded up a lot in the second half of the last century. Theese nations could form their identity without problem by leaving behind most of what traditional religion is, out of their state affairs, their media, their public life’s. It was of course also a matter of historical and geographical context, but a matter of political will to.

I strongly believe that the Romanian national identity can and will be strong even without the religious proselytism and hypocrisy that currently shapes our country and politics (let’s ad that only after 1990, before that religion in Romania was officialy „the opium of the masses”).

Also a lot of Romanians are very much not aware, or should I say lied about, the real religious background of the process of the forming of their national identity. It is a fact that the national identity of the Romanians was first developed, created, catalogued and shaped by the greek-catholic Scoala Ardeleana of Blaj, in Transilvania. Therefore the Romanian identity was not even formed by the orthodox, as they like to claim nowdays. The Romanian orthodox church in the XVIII century was a Slavic speaking and writing, backwarded church with very little or no connection to the European nation building trends of those times. They only picked up the work of the Scoala Ardeleana much later, actually not even voluntary, but forced by the high speed latinization process, de 180 degree turnaround that you talk about.

If your theory would be right, nowdays all Romanians should be strongly greek catholic, not orthodox. Let me say, that that would have been much better for them in their process of caching up with the West, and (re)latinizing their identity, since the whole mentality of the nation would have been connected to the West, trough the church. We Hungarians benefited from this since the XI. century.

Even today the Romanian orthodox church is the biggest brake in the modernization of this nation, and it was so right from the beginnings of the XIX. century. It cultivates backward thinking, rejection of rational thinking and science, intolerance, homophobia, immixing in the private life’s and decisions of people, rejection of liberal values, rejection of modernization and globalization. I’ve wrote about this some time ago here and here.

But it could be easily scraped of most of it’s influence and power by the government, by the politics, if they really wanted to, or had the guts to do it (see for example the case of Spain in the recent years). But the current situation benefits both sides, the church offering the votes, the politicians offering the easy and big state money. It’s the greatest business, under the most untouchable cover. Probably quite uniqie in the EU at this scale.

Voi ce părere aveţi? Are şansă o identitate românească fără sau cu foarte puţină religie, cum este acum cazul celor mai multe identităţi din Europa (inclusiv cea maghiară de exemplu)?


Adevărul despre învăţarea limbii române în Secuime

Am primit un comentariu foarte interesant, foarte bine şi minuţios scris despre problema învăţării limbii române în zonele din Ardeal locuite în majoritate de maghiari, în special Secuimea. Comentariul a fost trimis de un anume D’Azertis, care dezvăluie că este unguroaică, profesoară de limbi străine în Sfântu Gheorghe, Covasna. Redăm în continuare acest text în totalitatea lui (cu putine editări doar de formă), deoarece credem că merită o atenţie deosebită de la oricine interesat de subiect:

Citesc de o vreme mesajele voastre, initial n-am vrut sa ma implic, dar fiind unguroaica din Sf. Gheorghe, si intamplator profesoara de limbi straine, m-am gandit, ca totusi as avea cateva cuvinte in legatura cu predarea si invatarea limbii romane. In general in diferite mesaje ce era esential s-a mai zis: limba romana pe aici este slab vorbita de majoritate, dar sunt si unii care o vorbesc bine spre foarte bine.

Printre cauzele nevorbirii limbii trebuie sa includem fara indoiala si refuzul – insa la un numar redus de persoane. (Asa cum si in cazul romanilor de aici exista persoane – tot in numar redus, care inteleg si vorbesc bine lb. maghiara, dar refuza sa o vorbeasca. Cunosc cazuri concrete.) Apoi trebuie sa mentionam ca exista un numar mare de elevi slabi si mediocri (ei exista peste tot), acestia invata nu numai limba romana greoi, dar au rezultate mediocre si la alte materii.
Se pune problema simtului/talentului pentru limbi. Asa cum pentru a fi un bun cantaret, ai nevoie de ureche muzicala, daca te nasti fara, nu prea ai multe sanse… Sunt numerosi elevi, care nici nu refuza sa invete romana, nici nu sunt mediocri, dar au nesansa sa le lipseasca acest simt pentru limbi.
Deci sunt de acord cu ceea ce a scris Dom si Olahus, inclusiv cu ideea ca foarte multi maghiari de aici nu iau in considerare posibilitatea unui loc de munca in celelalte parti ale tarii.

Ideea de programe si manuale diferentiate este sustinuta nu doar de maghiarii de aici, foarte multi profesori de etnie romana sunt de aceeasi parere (cunosc profesori care s-au titularizat la noi, dar care provin din judete ca Tulcea, Prahova sau Maramures, care dupa un an de predare la clase maghiare au ajuns la aceeasi concluzie!!!).
Cu actualele programe si manuale romana nu prea poate fi insusita (sau poate fi insusita greu, si in general de elevii buni si foarte buni care pe deasupra mai au si simt pt. limbi si eventual interactioneaza mai mult cu romani) pentru ca pune accent pe straturi ale limbii care necesita cunoasterea in prealabil al limbajului comun. In predarea limbilor straine pornim de la limbajul comun, al conversatiei cotidiene, si doar dupa insusirea acestuia se poate trece la limbajul literar, stiintific, juridic etc. Atata vreme cat lexicul de baza nu se invata temeinic, n-ai cum sa ceri de la elev sa cunoasca notiuni de teorie literara, arhaisme si neologisme, sau sa dea doua trei sinonime la un cuvant. Deci degeaba faci timp de 8-12 ani limba romana cand tocmai esentialul lipseste, tocmai posibilitatea de a lega propozitii de baza! Arabii si francezii reusesc sa comunice dupa putin timp pt. ca asa cum s-a mai zis: 1. ei sunt nevoiti sa foloseasca limba, 2. pentru ca ei invata prima oara sa comunice cu celalalt. Eu nu cunosc niciun manual de lb. romana unde copilul sa fie invatat cum sa faca cumparaturi, sau cum sa ceara diferite informatii, cum sa trimita un colet prin posta etc. Copilul roman nu trebuie sa invete aceste fraze, expresii, cuvinte. Copilul maghiar mai intai ar avea nevoie de asta si nu de comentariul literar al romanului “La Medeleni” sau al unei poezii de Labis de ex.
Cu celelalte mijloace de comunicare si informare amintite de Solovastru treaba sta cam asa: elevul maghiar are la dispozitie cate site-uri vrea in lb. maghiara si se informeaza de acolo (daca te gandesti bine, daca informatia iti e oferita si in lb. materna, n-o vei citi in engleza sau franceza, nu?). Radiouri si televiziuni in lb. materna sunt destule, posturile romanesti sunt foarte rar urmarite de elevi. Aici cauzele sunt multiple, nu intru in amanunte.

In rest: @Solovastru: “Pot sa gasite oricate argumente pentru a-i scuza dar nu este decat o dovada de sovinism si de dispret pentru limba si cultura română.”
Nu cred ca un cetatean al tarii, de orice etnie ar trebui sa aiba mai mult sau mai putin respect pentru limba si cultura celuilalt cetatean de orice alta etnie! Chiar daca limba romana este limba oficiala, pentru mine este limba straina atata timp cat pot sa am doar o singura limba materna. (exista mai multe pdv. de a categorisi limbile, sa nu facem confuzii. Dpdv. al individului exista o limba materna, toate celelalte fiind straine. Dpdv. legal exista o limba oficiala, celelate putand fi semi-oficiale sau neoficiale. In timp ce in cazul cetatenilor de etnie romana lb. materna si cea oficiala se suprapun, in cazul cetatenilor de alta etnie nu. Doar atat.)

Sunt pt. obligativitatea invatarii limbii romane, dar nu pot sa fiu de acord cu respectul impus! Asa ceva nu exista. Nu poti sa obligi pe cineva sa-ti respecte limba sau cultura. Respectul se castiga. Limba si cultura romana nu este superioara celei maghiare. Nici macar in Romania. Este alta, diferita, nici mai buna nici mai proasta. Eu nu cred in culturi si limbi- sau etnii si natii superioare respectiv inferioare. Limba romana are aici alt statut juridic si atat! In momentul in care romanii vor respecta limba si cultura celuilalt asa cum vor ei ca ceilalti sa respecte cultura si limba romana, atunci va fi ok. Intre majoritate-minoritate diferenta este doar numerica si nu de valoare!!! Asta nu inteleg foarte multi. (Pot intelege lipsa de respect pt. limba si cultura maghiara din partea unor romani, daca ma gandesc la situatia romanilor din Ardeal din trecut. Dar tocmai acest lucru ar trebui sa-i faca sa-si dea seama, ca daca aplici aceleasi masuri, vei avea aceleasi reactii… Sa nu-mi spuneti ca romanii nu s-au impotrivit, ca nu s-au luptat pt. mentinerea valorilor lor).

Teama de asimilare nu este un Bau-bau cu care ne ameninta UDMR. Este o realitate simtita de fiecare dintre noi. Nu doar in cazul maghiarilor din Romania, dar si in cazul tuturor minoritatilor exista posibilitatea de asimilare in momentul in care comunitatile compacte se dizolva. Este foarte simplu: un maghiar merge sa lucreze intr-un oras majoritar roman sau 100% roman. Are trai decent, totul e ok., se stabileste acolo. Exista 2 posibilitati: se casatoreste cu o unguroaica sau cu o romanca. De fapt nu prea conteaza acest aspect, pt. ca nu are posibilitatea sa-si dea copii intr-o scoala cu predare in lb. maghiara. Astfel, copiii, chiar daca vor vorbi (eventual scrie si citi) ungureste, vor pierde ffff. multe aspecte din cultura maghiara. Vacantele la bunici mai ajuta, dar pt. cat timp? Nepotii maghiarului nostru nu cred ca vor mai vorbi ungureste, stranepotii nici atat. Si uite asimilare. Daca prin asta se intelege integrare, este foarte clar ce se doreste.
Exemple sunt destule, am multe cunostinte, rude carora li s-a intamplat. Cati maghiari din Valea Jiului mai stiu ungureste, sau au posibilitatea sa invete in lb. materna? Au fost acolo zeci de mii de etnici maghiari. Cunosc “maghiari” de generatia a doua sau treia din Bucuresti sau chiar Brasov care nu mai vorbesc ungureste, sau o vorbesc la nivel de lb. straina. Deci da: pericolul asimilarii este cat se poate de reala.

As aminti aici situatia romanilor din Ungaria, care dupa 1920 n-au reprezentat un procent insemnat ca nr. de cetateni, si care netraind in comunitati compacte (cu exceptia satelor de la granita, precum in jurul si in Jula) sunt amenintati de asimilare totala. Acum nu se pune problema asimilarii fortate (cel putin asa as dori sa cred), cum nu este vorba despre asa ceva nici in Romania… Dar se intampla. Este mersul firesc, natural al lucrurilor. Si nimeni nu poate fi invinovatit daca incearca sa lungeasca acest proces. Pentru ca de evitat nu cred ca se poate evita, daca gandesti pe termen lung, in secole. Singura posibilitate de a lungi viata unei comunitati minoritare este: sa ramana compacta cu posibilitatea autoguvernarii, sau daca e in diaspora, sa beneficieze macar de autonomie culturala.

“Nu inteleg de unde vine fobia asta dupa ce sute de ani procesul a functionat doar in favoarea maghiarilor in detrimentul românilor, slovacilor, sirbilor, croatilor etc.”

Fobia asta exista tocmai pt. ca s-a vazut ca se poate… Atunci maghiarii au avut posibilitatea, acum o au romanii, slovacii, sarbii… Atunci romanii, slovacii, sarbii s-au zbatut pt. supravietuire, acum e randul maghiarilor. N-avem dreptul? Pt. noi nu sunt valabile aceleasi reguli???
Nu aplicati dubla masura. Cu putina empatie lucrurile incep sa arate diferit.
Se zice ca lumea s-a schimbat, ca ne-am civilizat, se vorbeste despre democratie, drepturile omului etc. De ce atunci masuri, comportament, mentalitate din sec. XIX.???

In ultimul timp, citind despre aceste probleme pe diferite forumuri si pe acest blog, am inceput sa am un interes pt. minoritati (sunt la nivel de incepator, si mai mult de amator nu voi fi, dar totusi…)

Pt. cei care vorbesc in numele minoritatii romane din Ungaria necunoscand de fapt situatia concreta, recomand:
Site-ul saptamanalului Foaia Romaneasca
http://www.foaia.hu//index.php?option=com_content&task=blogsection&id=3&Itemid=25
Emisiunea in lb. romana (Ecranul nostru) de pe postul national maghiar
http://videotar.mtv.hu/Kategoriak/Kisebbsegi%20musorok/Ecranul%20nostru.aspx

Pt. cei interesati de minoritatile Europei si nu numai: documentarul Minoritates Mundi (cu subtitrare in lb. romana la aproape toate episoadele – cu scuze pt. greselile gramaticale si de lb. Mentionez ca am urmarit multe episoade, si traducerile sunt corecte dpdv. al continutului).
http://www.dunatv.hu/musor/videotar?vid=561565&pid=279147


1 Decembrie şi ungurii

Articol scris de noua noastra colega, Ferencz Judit

An de an, se iscă un mic scandal sau măcar o discuţie în ajun de Ziua Naţională. Din fericire, pierde an de an din intensitate.

De data asta, Olahus mi-a atras atenţia asupra unei declaraţii făcute de Markó Béla. Care zicea că el (adică ungurii 🙂 ) respectă Ziua Naţională, dar nu o consideră un prilej de sărbătoare. După care a mai zis ceva, n-am înţeles prea bine, despre agonia ungurilor, ce se tot lungeşte de 70 (?) de ani. Presa a făcut puţină vâlvă, Markó a rectificat, de fapt a zis ceva despre interpretări tendenţioase, în fine.

Acu’ doi ani viceprimarul udemerist din Cluj a depus de 1 Decembrie coroane cu panglică neagră, din greşeală, spune el. Tot acu’ doi ani, unui deputat UDMR i s-a tăiat microfonul la şedinţa solemnă de 1 Decembrie. Şi asta pentru că el citea un articol din Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba Iulia. Un articol referitor la libertăţile depline acordate minorităţilor naţionale, numite pe atunci „popoare conlocuitoare”.

Acu’ patru ani, premierul Năstase s-a dus să sărbătorească Ziua Naţională taman la Budapesta, alături de omologul ungur. Ambii au fost criticaţi dur, ce criticaţi, huiduiţi, la ei acasă.

Acu’ şapte ani, scandal în Harghita. Prefectul s-a decis să facă un miting mai spectaculos. Pentru a asigura şi mulţimea, a trimis o circulară prin şcoli, solicitând participarea (obligatorie) a elevilor.

Acu’ 8-10-15 ani se vorbea mult mai mult despre pericolul unguresc şi despre iredentiştii infiltraţi în parlamentul României. S-au făcut tot felul de comparaţii, destul de neinspirate, între 1 Decembrie şi 15 Martie.

Să revin însă; suntem în 2008. Politicienii maghiari transmit mesaje seci de Ziua Naţională, subliniind invariabil principiile nerespectate ale Rezoluţiei din 1 decembrie 1918.

Clar deci: Ziua Naţională, o zi paralelă în conştiinţa românilor şi a ungurilor. Pentru unguri, 1 Decembrie poate fi o simplă zi liberă. Asta în caz fericit, căci adesea ei o trăiesc ca umilire sau chiar ofensă. Românii, şi mă refer la cei „vizibili” cu astfel de ocazii: politicieni, lideri mai mult sau puţin spirituali etc., manifestă şi ei sentimente amestecate. Pe de o parte, aşteaptă respect faţă de Ziua Naţională şi tot ce înseamnă ea. Mai mult, cer cu insistenţă prezenţa participativă a ungurilor. În acelaşi timp sunt şi suspicioşi. Cum sunt şi ungurii, altminteri.

Cu asta cred că am şi ajuns la miezul problemei: noi credem că ei cred, ei cred că noi credem, dar noi nu vrem să creadă, mai mult, vrem să nu creadă. Suspiciuni deci, din plin, sensibilităţi de ambele părţi, despre care, pare-se, e un sacrilegiu să vorbeşti normal.

1 decembrie 1918 chiar ESTE o zi glorioasă în istoria României, pe când 4 iunie 1920 (ziua semnării Tratatului de la Trianon) este o zi de tristă amintire în istoria Ungariei. De remarcat: până şi punctul zero al aceluiaşi proces diferă. Românii sărbătoresc 1 Decembrie, ungurii comemorează 4 iunie.

nota: sublinierile imi apartin, O.


Ce relevanţă are naţionalitatea?

În urmă cu câteva luni am solicitat un aşa numit flotant de la Poliţia mun. Cluj. Pe formular era o întrebare care se referea la naţionalitatea (nu la cetăţenia!) mea. Fiindcă după părerea mea întrebarea era irelevant în ceea ce priveşte acordarea unei vize de reşedinţă, nu am completat. Când m-au luat la întrebare am explicat scurt şi concis de ce nu am răspuns la întrebare.

Azi la una dintre bănci am deschis un cont. Spre surprinderea mea erau interesaţi şi de naţionalitatea mea. Nu am răspuns, fiindcă nu cred că pentru deschiderea unui cont este nevoie de informaţia respectivă. Sigur că funcţionarul a dat seama după numele şi accentul meu, că sunt maghiar şi a completat singură. Să vedeţi ce scria în rubrică când mi-a dat foaia să semnez: Naţionalitatea:Ungaria. Nu mi-sa părut mişto, cică unii vor să vadă pe toţi maghiarii din România mai la veste de graniţa româno-maghiară.

De ce nu te întreabă nimeni despre naţionalitatea ta când deschizi un cont în Anglia sau Ungaria?
De ce tot cred unii că informaţia respectivă este relevantă?


Multiculturalism: între aplauze şi răspunsuri

Dan înţelege prin multiculturalism ceea ce înţeleg în mare parte şi eu.

Însă am impresia că o bună parte dintre politicienii din România care se tot înghesuie să folosească termenul „multiculturalism” în discursurile lor politice, le folosesc numai ca să pară europeni. Altfel spus: pentru o anumită categorie de politicieni din ţara asta termenul „multiculturalism” este doar un slogan (un fel de geacă pe care o poartă când vor ei), dar nu şi o convingere.

Iată un exemplu dat ieri de PD, care este condus de primarul Clujului, Emil Boc: aplauze în parlament pentru Vadim Tudor. Ştiu foarte bine că în politică există anumite interese, dar, totuşi, cred că un lider de partid este responsabil pentru partidul pe care îl conduce, iar Emil Boc afirma foarte des că îi pasă de multiculturalitate, şi se mândrea cu multiculturalitatea oraşului condus de el. Drept consecinţă, în opinia mea, nu ar fi trebuit să îi lase pe colegii săi de partid să îl aplaude pe liderul peremist, sau, dacă nu a reuşit să îi convingă pe ăştia din urmă, ar fi trebuit să dea explicaţii referitor la comportamentul lor în forma unui comunicat de presă. De ce? Pentru că altfel contradicţia cauzată de aplauzele date de PD liderului peremist, care ţinuse un discurs jignitor la adresa maghiarilor, şi afirmaţiile lui Emil Boc legate de multiculturalism, începe să pună pe oameni pe gânduri, şi de aici încolo şi eu încep să nu mă mir că nu-i scris Kolozsvár şi Klausenburg la intrarea în Cluj.

Mai mult, de ieri încolo aşa se pare că nu mai trebuie să caut răspunsuri: în legătură cu răspunsurile pe care le-am primit la nişte întrebări adresate Primăriei Cluj şi postate pe http://www.domnuleprimar.ro/.

1. Reclamaţia mea viza pe de o parte autorizaţiile de construire a bisericilor, iar pe de altă parte activitatea Catedralei Ortodoxe care se află pe strada Primăveri, fiindcă la biserica respectivă s-a instalat obiceiul de a amplasa în afara bisericii nişte difuzoare imense în fiecare duminică, astfel incât tot cartierul (indiferent de religie, etnie etc.) vrând-nevrând, participă la slujba ortodoxă între 9 şi 11. Am mai menţionat acolo şi slujba de Înviere, când toată noaptea (adică începând de la orele 23.30) funcţionau difuzoarele puse la maxim. Îmi pare rău, dar nu vroiam să particip la slujba respectivă, vroiam să mă odihnesc în timpul nopţii: nu se putea, fiindcă slujba era „ţinută” şi „în afara” bisericii prin intermediul difuzoarelor. Totodată am tras atenţia primăriei asupra faptului că mai multe biserici din Cluj practică „metoda difuzoarelor”.

Răspunsul era:

La cele două catedrale amintite (Catedrala Ortodoxă din Mănăştur şi Catedrala Greco-Catolică din P-ţa Cipariu) lucrările de construcţie au început în anii 90, în baza unor autorizaţii de construire emise în conformitate cu prevederile Legii nr.50/1991. Datorită complexităţii şi volumului de lucrări necesare, dar si finanţării fluctuante, lucrările se execută cu întreruperi, fapt specific acestui tip de construcţii, luat în calcul la stabilirea termenelor de finalizare specificate de autorizaţiile de construire.

Cat despre slujba de inviere, cred ca cea mai mare parte a crestinilor ortodoxi si greco catolici erau interesati.”

Adică, în concepţia Primăriei Cluj-Napoca: bisericile au voie şi primesc autorizaţii de construcţie care practic nu au data limită, iar pe de altă parte nu contează acea parte a populaţiei (vreo 30%) care nu este creştin ortodoxă. Este şi o altă poveste, că primarul (încă) crede: greco catolicii se duc în masă la slujbe ortodoxe.

2. A doua reclamaţie postata de mine viza textul tăbliţei amplasate pe soclul statuii lui Baba Novac. Scriam: „dupa parerea multora este una dintre cele mai jignitoare texte „publice” la adresa maghiarilor care se gaseste in Cluj. Cum adica a fost omorat de unguri? Cine stie putina istorie cunoaste faptul ca Baba Novac fost executat de autoritatile orasului Cluj (la vrermea respectiva Kolozsvar/Klausenburg) pe baza unui proces, care a demonstrat ca Boba Novac a facut mai multe infractiuni in Kolozsvar/Klausenburg. Nationalitatea membrilor autoritatiilor era maghiara si GERMANA. Dar cine pasa de nationalitate in anii 1600, cand areau numai tarani si nobili, si nu conta nationalitatea ci rangul in ierarhia sociala (simplus spus, daca erai taran, nu conta daca esti roman sau maghiar, erai tratat ca un taran…). [etc].”

Răspunsul primit:
„Placuta cu acest text a fost amplasata pe soclul statuii lui Baba Novac in urma hotararii unei comisii de istorici clujeni. Personal, consider ca despre acest text numai istoricii isi pot exprima opinia pertinenta si stiintifica. In cartea lui Nicolae Iorga despre Mihai Viteazu scrie ca Baba Novac a fost executat in urma hotararii unor notabilitati ale orasului de atunci, care erau de etnie maghiara. Asta nu inseamna insa ca maghiarii sunt acuzati in bloc de uciderea capitanului lui Mihai Viteazu.
Consider ca intr-o Europa unita provocarile etnice trebuie sa lase locul tolerantei si intelegerii.”

Nu ştiu ce să zic, pe mine ma şocat contradicţia între ultima propoziţie care vorbea despre toleranţa actuală, şi chestia că totuşi Iorga scria că nobilimea de atunci era de etnie maghiară. Mai mult, textul sună aşa: „ucis de către unguri”. Cum adică „Asta nu inseamna insa ca maghiarii sunt acuzati in bloc de uciderea capitanului lui Mihai Viteazu”?


De ce să cumpăr bilete sau abonamente RATUC?

Chiar, de ce? Cândva aveam un răspuns foarte concret: transportul comun este un serviciu, iar dacă ai beneficiat de serviciul respectiv trebuie să plăteşti contravaloarea lui. În afară de asta mai aveam şi alte argumente, începând de protecţia mediului etc.

Ei bine, asta nu înseamnă cu nu am făcut „blat” niciodată în timpul studenţiei, dar nu făceam des, mai bine cumpăram abonament sau bilet.

Însă am prins o fază azi car m-a pus pe gânduri: pe la ora 15.31 am urcat pe un troleibuz la staţia Minerva şi m-am aşezat pe lângă un tip gen „muncitor get-be-get”. La staţia imediat următoare autobuzul a fost invadat de doi controlori. Când au ajuns la colegul meu de scaun am auzit o discuţie:

„Coleg de scaun”: Nu am bilete, nu am buletin, că e la Poliţie pentru schimbarea domiciliului…
Controlor: E bun şi un carte de alegător, un permis de conducere .
„Coleg de scaun”: Nu am” – răspundea vehement.

După această converaţie controlorul îşi continua treaba, verifica pe ceilalţi, care urcaseră la fabrica de bere. La staţia următoare, adică la Spitalul de copii, controlorii au coborât, fără să cheamă cu ei pe „colegul meu de scaun”, iar unul dintre ei discuta cu două femei ţinând în mâna lui două acte de identitate…

Deci am tras repede concluzia, că în concepţia unor angajaţi al RATUC unii trebuie să plătească pentru folosirea autobuzului, alţii nu, iar unii trebuie amendaţi dacă nu plătesc, iar alţii nu. Iar cu întrebarea „De ce să mai cumpăr bilete sau abonamente?” în capul meu am coborât de pe autobuz în centru. Era 15.38.