Category Archives: Toleranţă

Cine va fi prima … de pe o bancnotă românească?

Citeam ştirea despre efortul unor bucureşteni de a  desemna pe prima femeie care ar trebui să apară pe o bancnotă românească. Fiind minoritar în România, din mai multe privinţe, dar în special din punct de vedere al limbii materne, nu pot să mă abţin şi trebuie să pun întrebarea:

Cine va fi prima personalitate din rândul minorităţilor naţionale de pe o bancnotă românească?


Prim ministru minoritar? [video]

Oare a sosit timpul ca România să aibă un conducător minoritar etnic declarat? Oare am ajuns în sfârşit la această normalitate? Oare Klaus Johannis va avea şansa să spargă gheaţa?

Noi îi urăm tot norocul şi susţinerea de care are nevoie!

Béla Markó despre Klaus Johannis azi:

Cine este Klaus Johannis?


Ruşinea României

Care nu a putut să se ridice la nivelul unui mesaj important despre problema foarte mare a intoleranţei împotriva romilor şi a homosexualilor…

Ruşinea României, care după acest eveniment a dus în mass media nişte discuţii de bagatelizare a acestor probleme, discuţii de-a dreptul puerile, în care se pornea întotdeauna de la premisa că Madonna habar nu are ce e în ţară, că la noi în nici un caz nu există aşa ceva – şi acum hai să dovedim acest lucru.
Ruşinea Antenei 3 că îl invită pe şovinul şi intolerantul Vadim Tudor să discute despre mesajul Madonnei, în loc să dea voce celor de la Accept sau Romani Criss.
Parcă am fii în anii 50, când se ştia de la începutul procesului verdictul…

Ruşinea României că a fost nevoie de intervenţia unui star pop american ca în sfârşit să se înceapă măcar astfel de discuţii, fie ele cum or fi.


De la huligani de azi la concluzii privind strămoşii lor

Un cititor al blogului nostru a trimis comentariul de mai jos, care este total pe lângă subiectul postului la care era adăugat, dar totuşi reflectă ceva interesant.

„A fost meci in Europa League. Steaua a invins pe Ujpest Budapesta cu 2-0. Lasand la o parte scorul si meciul in sine trebuie sa remarc faptul ca suporterii unguri au fost destul de obraznici, au scandat lozinci anti-romanesti de genul “Transilvania pamant maghiar” si, conform stirilor de pe posturile TV au provocat permanent scandaluri pe tot drumul catre stadion. Maine probabil vom afla ce alte asemenea acte de huliganism au facut pe drumul spre Ungaria.
Cu alte cuvinte s-au comportat ca stramosii lor veniti din stepele Asiei calare pe armasari mongoli. Sunt cu adevarat demni de renumele lui Attila Hunul.”

Deci treaba e cât se poate de clară atât pentru domnul echoofsilence, dar din păcate nu numai pentru el. Actele de huliganism şi comportamentul absolut necivilizat ale unor suporteri caracterizează în concepţia lor şi strămoşii unui popor. Ce să mai zic, asta da logică. Mai ales că puţin habar avem despre cum se comportau hunii, sau maghiarii în urmă cu o mie de ani.

Şi totuşi, reflexele înrădăcinate în capul unora funcționează tot timpul perfect: când văd ceva de condamnat comis de maghiari, imediat se gândesc la strămoşii lor, fac comparaţii, trag concluzii, fără să se gândească la circumstanţe, şi la persoanele care au comis delictul. În cazul de faţă ar fi bine de ştiut, că suporterii ultra al Ujpest ultra sunt rasişti, xenofobi etc. A se vedea aici cum se comportă în general şi la Budapesta. N-are nimeni ce comenta, au un comportament bun numai pentru a fi condamnat, şi de a nu fi tolerat.

Ce ar fi dacă noi am trage concluzii atât despre strămoşii românilor, cît şi despre românii de azi, bazându-se pe comportamentul celor care fac parte din Ultra „U”?Ar fi corect? NU!

Sau am fi corecţi dacă am trage concluzii despre români, bazându-se pe gestul suporterilor stelişti care  la începutul reprizei a doua au afişat un textul în limba maghiară care suna aşa: Mennyi ideig tartja egy magyar nő a szart magában? 9 hónapig” [Cât timp ţine în ea o unguroaică căcatul? Nouă luni.]? Categoric că NU! (Este o altă poveste, destul de tipică, că despre asta n-am găsit mai nimic în presa românească de azi!).


Deci atât unii suporteri al lui Ujpest, cât şi anumite suporteri al lui Steau sau comportat jalnic, ca nişte intoleranţi, şovini etc. Şi niciodată n-ar trebui să tragem concluzii referitoare la strămoşii sau conaţionalii lor, bazându-se pe comportamentul lor.


Reciclarea patriotismului – succesului unui cântec maghiar

Patriotismul este considerat un sentiment greu de exprimat în lumea modernă. Problema iubirii naţiunii proprii se pune cel mai elocvent de ziua naţională a unui stat. Cum sărbătorim, ce zicem, ce spectacol facem, ce arătăm din istorie şi în ce mod, cum putem să reciclăm simţul naţional într-o luma globalizată, într-un cadru modern în care se poate regăsi şi cel mai liberal tânăr crescut într-o societate de consum?

În Ungaria se duce de ani buni un fel de război cultural cu privire la identitatea naţională, ce ar trebui să reprezinte ea şi în ce mod ar trebuii prezentată. Societatea maghiară este una divizată între grupurile de dreapta sau extremă dreapta nostalgice, reprezentând un patriotism cu iz de secol XIX, un patriotism bazat pe istorie, pe căutarea regăsirii măreţiei unui trecut mai mult sau mai puţin real, şi cele de stânga, liberal, progresist, reprezentând un patriotism care are mai mult legătură cu prezentul, viitorul, cu artele şi dimensiunea multiculturală europeană.

În România deocamdată patriotismul rămâne unul exclusiv de sorginte de dreapta, prea mult înnecat în istorie, în religie, într-un trecut glorificat care nu prea îşi găseşte locul în prezentul plin de transformări, de contraste. Progresismul liberal cam lipseşte încă din ecuaţie, din păcate. România încă nu a luat taurul de coarne în cazul modernizării simţului naţional, aducerii sale în secolul XXI, a găsirii unui loc confortabil pentru el în lumea modernă pe care o trăim. Patriotismul românesc este unul schisofrenic sfâşiat între epopeile unui trecut care nu poate fi adus înapoi şi a unui prezent pe care puţini îl iubesc şi îl laudă. Identitatea românească modernă trebuie scăpată de frustrări şi de autobicuiri inutile. Este nevoie de o căutare a unei identităţi moderne, puse în contextul actual.

Aşi dorii să vă arăt un cântec care a reuşit să aducă o faţă modernă patriotismului maghiar, la rândul său cum am zis căutător de drum. El este producţia unor intelectuali progresişti, liberali, care au înţeles că rănile trecutul trebuiesc închise, identitatea maghiară are nevoie de optimism şi de întoarcere spre prezent şi viitor. Cântecul a fost de aşa succes încât s-au făcut 3 versiuni.

Este un succes pe care îl doresc şi românilor din tot sufletul.

Oláh Ibolya – Magyarország (versiunea originală cântată la Budapesta înaintea focurilor de artificii de ziua naţională, 20 august 2005)

Oláh Ibolya – Magyarország (videoclipul oficial al cântecului din noiembrie 2005, o creaţie care cere optimism, culoare şi privire spre viitor. Vezi decorul depresiv din primele secunde reluat la sfârşit în culori)

All Stars  – Magyarország (videoclip realizat în decembrie 2006 cu contribuţia a 30 de muzicieni maghiari de renume în spiritul mişcării Szeretem Magyarországot (Iubesc Ungaria), o mişcare a unor artişti care cerea reconcilierea naţională şi linişte în climatul tensionat de după luptele de stradă din octombrie 2006)


Trecutul şi viitorul României de 15 martie

Aşa arată faşcismul românesc în 2009:

Marşul de la Cluj a organizaţiei de extremă dreapta Noua Dreapta.

Şi aşa arată toleranţa românească în 2009:

Comemorarea zilei naţionale a celei mai însemnate minorităţi naţionale a ţării, afişată pe faţada multimedia a Cocor Chanel aflat în Piaţa Unirii din Bucureşti.