Monthly Archives: Iunie 2007

Maghiarii nedoriţi în blogosfera românească?

Roblogosfera pe Wikipedia nu ne vrea 

Alaltăieri am intrat pe Wikipedia, şi am găsit din accident pagina de prezentare a Roblogosferei. În primul rând m-am bucurat pentru ea, pentru că numai acum câteva luni, nici măcar o descriere a ce înseamnă blog nu am putut găsi nicăieri pe internet în româneşte. Citind articolul am remaracat o listă a agregatorilor, a cataloagelor de bloguri din România. Am văzut că lipsesc din această listă cele trei blogringuri din Cluj. Fiind un redactor de un timp al Wikipedia m-am autentificat şi am adăugat blogrollurile noastre: ClujBlogroll, Egologo si WebCafe 

Nici după o zi primesc un mesaj pe userul de Wiki de la un anume Rebel, administrator de Wikpedia românesc: „Am constatat faptul că ai adăugat câteva legături noi în pagina menţionată în titlu. Acestea însă nu prezentau decât vag mesaje în limba română şi, în consecinţă, sunt necorespunzătoare acelui articol. Am fost nevoit să anulez modificarea ta.”

Aşa deci. Ce trebuie să înţeleg din acest mesaj este că blogurile scrise de maghiari, cetăţeni români, în limba lor maternă nu sunt considerate parte a blogosferei româneşti? Sau dacă cineva locuind la Cluj de exemplu scrie numai „vag” în română e exlus din blogosferă românească? Oare noi nu locuim în România, nu scriem din/în/şi despre România? Nu avem dreptul să aparţinem la comunitatea mare a blogerilor români? Dar de cine aparţinem?

Nici măcar Cluj Blogroll nu le-a plăcut deşi are o majoritatea blogurilor în română, şi o interfaţă în română. Poate acesta este „sancţionat” pentru includerea maghiarilor. Mă gândesc oare blogării români care scriu să zicem în engleză sau franceză sunt trataţi la fel? Nu prea cred.  

Luminitze nu ne vrea

După ce am găsit aceste liste de bloguri, am încercat înscrierea blogului nostru în unele dintre ele. Două cataloage ne-au primit, una nu ne-au răspuns încă. Dar un agregator ne-a refuzat: Luminitze.ro. Chiar asta, care mi-a plăcut cel mai mult, fiind cel mai frumos developat, cel mai aproape de cum ar trebui să arate un blogroll. După trimiterea primei înscrieri nu am primit răspuns câteva zile. Văzând că nu prea se vrea să fie adăugată, am încercat înscrierea prin „formularul de contact pentru a afla de ce nu a fost inclus.”. Mi s-a răspuns că „dupa o atenta analiza a continutului din blogul tau, desi la prima vedere nu pare, unele idei exprimate acolo au un substrat agresiv. Majoritatea posturilor sunt presarate cu cuvinte grele, iar Luminitze.ro prefera o atitudine constructiva”.

Am fost puţin mirat de acest răspuns. L-aşi înţelege dacă s-ar putea constata idei în bloguri nostru care reflectă şi promovează ură, intoleranţă de orice fel (cum se pot găsii uşor astfel de posturi pe alte bloguri câteodată). Eu cred că scriem chiar în contra. Nu suntem constructivi? Dar oare ce încercăm să facem cu acest blog? Ce încercăm cu prezentarea problemelor, cu discutarea lor în comentarii?

Agresivitate? Mi se pare foarte exagerat cuvântul. Da, nu suntem un blog de videouri funny de pe Youtube. Este un blog de critică. Cam despre aste este vorba într-un blog de critica socială. Publicistica este câteodată aşa… mai incomodă, poate da…câteodată pare agresivă…poate. Dar aşa e şi politica despre care scriem, aşa sunt ieşirile pe care le criticăm. Dacă citim câteva din opiniile de pe blogurile din Bucureşti, sau să zicem celor de la Realitatea Tv vedeţi voi acolo agresivitate faţă de teme minoritare…Dar sunt sigur că ei nu deranjează pe nimeni. Opinia maghiară însă chiar asta face…

În loc de scuze jalnice mai bine ar fi făcut acest domn să-mi scrie sincer: apariţia opiniilor noastre în agregatorul lor afectează imaginea lor în general, nu dă bine să aibă posturi acolo care pur şi simplu probabil deranjează (?) publicul cititor.

Acuma cu bloguri din România scrise în maghiară nici nu cred că s-ar pune problema. Dacă nu ne vor nici în limba româna ce să ne mai aşteptăm de limba maghiară. Nici nu mă mai gândesc să încerc să adaug blogul personal scris în maghiară.

Roblogfestul nici nu a auzit de noi 

Roblogfestul se susţine a fi un concurs naţional. Totuşi ştie toată lumea că practic lucrurile stau altfel: e organizat de bucureşteni pentru bucureşteni. Dacă ar fi fost întradevăr un concurs naţional nu ar fi exclus cei vre-o 1000 de blogări maghiari din România. Ar fi avut măcar câteva secţii şi pentru ei. Bloguri maghiare sunt scrise în România încă din 2003. Primul boom desfăşurându-se în blogosfera maghiară transilvană încă în 2005. Mă mir cum de nu s-a auzit despre noi deloc prin capitală. Dezinteres complet. Totuşi, cu îngăduinţa lor (a organizatorilor ediţiei naţionale), acestă problemă am compensat-o măcar local, cu prietenii mei prin organizarea ClujBlogfestului, unde am făcut totul bilingv, şi am premiat şi blogurile maghiare din Cluj.

Dar pentru viitor cred că organizatorii oricăror concursuri naţionale ar trebuie să ţină cont şi de comunitatea mare şi diversificată a blogerilor maghiari din România. Aşa ar fi corect cel puţin. Aşa se face şi în alte domenii de creaţie intelectuală (vezi mai jos) 

Trafic.ro – interesul omoară naţionalismul  

Şi lui Trafic.ro i-a trebuit mult timp să accepte pagini din România în limba maghiară (după ce pagini în engleză figurau de mult in statisticile lor). Când am încercat să-mi înscriu pagina personală (cu conţinut în majoritate maghiară) în decembrie 2005 am primit următorul răspuns: „Trafic.ro accepta pentru inscriere orice site redactat in limba romana. In plus, in Trafic.ro pot fi inscrise si site-uri redactate in alta limba daca acestea au si continut ce se adreseaza vorbitorilor de limba româna. Site-ul Dumneavoastra incalca aceasta regula, motiv pentru care a fost pus in asteptare.” Deci pagina mea încălca regula. Nici măcar nu se adresa (în altă limbă) vorbitorilor de limba română: mă gândesc de unde credeau ei, că majoritarea citorilor mei nu vorbeau româneşte?

Peste un an în decembrie 2006 blogul meu personal (tot scris în 95% în maghiară) a fost spre suprinderea mea aprobat imediat. De atunci mulţi prieteni de ai mei, blogări în limba maghiară, au fost aprobaţi de Trafic.ro (nu toţi fără scandal). De ce s-a schimbat dintr-o dată politica de discriminare a Trafic.ro? I-a gândiţi-vă cine a devenit ministru IT între timp? Interesul, interesul economic omoară naţionalismul… 

Există exemple pozitive de urmat:

Majoritatea organizaţiilor naţionale de creaţie intelectuală nu numai că îi acceptă dar îi şi premiează sau îi promovează pe maghiarii din România: 

  1. Uniunea Sriitorilor din România: are între membrii şi premiează anual scriitorii de limbă maghiară (care scriu în maghiară)
  2. Uniunea Teatrală din România (UNITER): are între membrii şi premiează anual teatrele şi piesele de limbă maghiară
  3. Uniunea Artiştilor Plastici din România: are între membrii şi premiează anual artiştii de etnie maghiară

Oare de ce consideră „coordonatorii” Roblogosferei că noi nu avem ce căuta între ei, dacă nu scriem în româneşte? Oare de nu ne vor unele comunităţi de blogeri? Oare de ce ne ignoră din concurs organizatorii blogfestului zis „naţional”?

Poate incă mai este nevoie de maturizare în acest domeniu, încă foarte nou, pentru a vedea lucrurile dintr-o perspectivă mai generală şi mai tolerantă.

Anunțuri

Cele 10 pacate ale religiei in Romania

De la cele mai mari, la cele mai mici. Fara ca ordinea sa aiba vre-o importanta deosebita: 

 

  1. Homofobia: Biserica este cea care tine in lant mentalitatea intoleranta poporului roman fata de minoritatile sexuale, aducandu-ne condamnarea internationala justificata fara oprire. Spre surprinderea colegilor nostrii europeni, preotii ortodocsi nu numai ca condamna si ii face “pacatosi” pe acesit oameni, ii mai si amemninta fizic la cate o parada.
  2. Sovinismul: Biserica a fost si este vatra nationalismului, sovinismului si al intoerantei in general fata de minoritatile etnice. Primii care va vor invata o istorie distorisonata, primii care ne vor zice cine sunt “tradatorii” sunt preotii. De oricare parte  a baricadei ar fi ei.
  3. Implicarea in politica: daca de obicei nu vin preotii la politicieni (cel putin nu la fata), vin politicienii la preoti. Biserica, si in general asculatarea oamenilor de preoti la vot, este folosita la alegeri de cand avem vot in tara asta.
  4. Bisericile stat: In Romania inca nu s-a produs separarea bisericii de stat. Bisericiile inghit sume uriase din bugetul national in fiecare an, fara ca cetateanul sa fie intrebat daca este de accord cu acest lucru. Se construiesc biserici intunecate de beton la fiecare colti, fara vre-un studiu de necessitate, in vreme ce nu sunt bani pentru scoli, spitale, camine de batrani, blocrui pentru tineri, strazi, autostrazi, reamenajarea statiunilor turistice, etc – lucruri care chiar sunt necesare.
  5. Icoanele “facatoare de minuni”: Sunt sute de icoane si moaste numai in Romania despre care se zice ca “fac minuni”, vindeca boli, etc. In lume sunt cu miile. Desi nu a fost demonstrat stiintific (si nici nu va fii) ca o pictura de cateva sute de ani are putea avea vre-o influenta asupra virusilor sau celuleor bolnave ale fizicului omenesc, o minune ei totusi aduc: bani din donatiile a sute de mii de oameni.
  6. Icoanele din scoli: Sistemul educational romanesc probabil are nevoie de “minuni” cu unele probelme ale sale, dar sunt siguri ca acestea nu vor venii de la niste icoane de pe pereti. Ce vor aduce insa icoanele din scoli este tensiune si conflict intre parinti si in societate in general.
  7. Creationismul: Un sistem de gandire promovat in Romania din banii fundamentalistilor crestini din SUA sau Australia, care ar vrea sa schimbe educatia, sa arunce pe fereastra sute de ani de stiinta universala. Aceasta teorie aberanta vine din frustrarea bisericilor fata de neputinta contrabalansarii evolutiei si iluminarii gandirii umanitati in ultimii 2-3 sute de ani, care lasa din ce in ce putin loc mitoligiilor judaice, si superstitiilor crestine. 
  8. Folosirea omenilor: Folosirea de naivitatea, frica, si lipsa de educatie si de informatie a unei populatii credule si superstitioase este o “virtute” folosita de orice forta dominanta in tara asta: biserica, politicieni, mass-media. Frica de Dumnezeu se invoca de la campanii electorale, pana la perceperea de donatii, si sfintiirea unor cisterne cu apa de la robinet la care oamenii sa se incalce.
  9. Cultivarea intolerantei. Infiltrarea religiei si a bisericilor in locuri unde nu are ce cauta cultiva intoleranta si discriminarea. De la politica, de la mass-media, de la galerii de fotbal, pana la scoala si universitati, sau chiar la politie (asta-i deja caraghiaoasa – se citeste biblia arestatului).
  10. Forma fara fond. Noi credem ca credem. Ne dam cruce in fata bisericii pentru asa am invatat. Majoritatea romanilor nu se incumeta sa aiba vreodata ganduri mai aprofundate despre credinta sau lipsa de credinta al lor, existenta lor crestina este un accident al nasterii. Relegia este a formalitate obligatorie, o mascarada exterioara nationala de necontestat. Suntem probabil cea mai fatarnica tara din UE: doar 0,08% din populatia tari si-a recunoscut ateismul, sau lipsa de religie (recensamantul din 2002). Intr-o tara in care ateismul este inca considerat o rusine (pe cand in Europea de vest in multe tari ateistii sunt deja official majoritari) nu e de mirare ca fatarnicia religioasa e un sport national. Iar vorbirea deschisa despre ateism o blasfemie…In ce secol suntem oare?

 

tihamernek.jpg

 

 

 

 


Cine minte: Leonard Orban sau ziaristul?

Nu de mult am citit un articol pe Hotnews, semnat de Dan Tapalaga, care se ocupa de ultima acţiune făcut de parlamentarii din partea UDMR în Parlamentul Europei. Despre ce altceva putea să fie vorba, decât despre reînfiinţarea Universităţii Bolyai.

Ceea ce mi s-a părut foarte ciudat, este ultimul aliniat cu care se încheie articolul:
“Comisarul european pentru multilingvism, Leonard Orban, afirmase, intr-un interviu, ca in Europa nu exista universitati de stat infiintate pe criteriul etnic si ca problemele de la UBB Cluj trebuie rezolvate in baza autonomiei universitare.”

Din păcate am auzit de atâta ori această afirmaţie, încât mă tem: marea majoritate a românilor crede că aşa este. Însă adevărul este cu totul alta: există o mână de universităţi de stat care au programe academice exclusiv, sau parţial pe limbile minorităţilor statului respectiv.

Iată câteva exemple:

1. Selye János Egyetem. Este o universitate de stat, cu educaţie în limba maghiară, în Komarno, Slovacia. A fost înfiinţat, în toamna anului 2004, adică cu câteva luni după ce Slovacia a aderat la UE (1 mai 2004)!

2. HANKEN – Svenska handelshögskolan, se află în Helsinki, Finlanda, şi este tot o universitate de stat, care oferă studii economice. Are B.Sc. numai în suedeză, iar restul, adică începând de la nivelul master în sus, este în limba ENGLEZĂ! Deci nimic în finlandeză.

3.1. Universitat de Barcelona, este o universitate publică (adică de stat), unde limba oficială este catalana. Are programe academice atât în catalană, cât şi în spaniolă.

3.2. Universitat Autònoma de Barcelona, o universitate de stat, unde 66% ale cursurilor se desfăşoară în catalană.

3.3. Mai multe universităţi catalane: vezi aici.

Drept consecinţă, putem trage concluzia, că ori a minţit cândva Leonard Orban, ori cuvintele spuse de el, au fost falsificate de ziaristul care a semnat articolul de mai sus. Oricare ar fi adevărul, ziaristul a uitat să fie obiectiv, şi să noteze la sfârşitul articolului: afirmaţia lui Orban nu corespunde adevărului.

Dar aşa se pare, că este prea complicat pentru unii folosirea motorului de căutare Google.


“Ne-am minţit şi am crezut minciuna”

„Să ştim cine suntem. Să nu ne mai închipuim nişte basme! Şi basme care nu sunt crezute de străini. De ce nu suntem cunoscuţi în lume? Fiindcă am minţit! Şi ne-am minţit şi, ce-i mai rău, am crezut minciuna. Eu consider că fac o revoluţie cu această carte!” – zicea într-un senzaţional interviu apărut în Cotidianul din 19 iunie  profesorul Neagu Djuvara despre proaspăt apăruta carte a sa Thocomerius – Negru Vodă. Un voivod cuman la începuturile Ţării Româneşti, Ed. Humanitas 2007. 

Domnul profesor Djuvara atinge un punct nervos al istoriografiei româneşti: naşterea poporului român. Diseacă epopea daco-romană perfecţionată la comandă de istoricii epocii de aur, îl înfruntă cu realităţile care reies din documentele şi cercetările străine, şi ajunge la o concluzie şocantă pentru majoritatea românilor: românii sunt un popor foarte mixt cu rădăcini în mai multe grupuri, de la romani pâna la arabi (colonişti sirieni aduşi de romani), cumani şi slavi.  

Bine ar fi ca istoria, mai ales cea veche, să nu aibă mare importanţă în viaţa de zi cu zii. Dar să fim sinceri: câţi dintre noi nu am dat într-o discuţie inter-etnică pâna la urmă de întrebarea mare: cine a fost aici primul? Importanţă după părerea mea acest lucru nu ar trebuii să aibă pentru omul de azi, în nici un fel. Pentru mine un lucru este sigur: de prin secolul XI-XII suntem aici deja cu toţii, şi împreună am trăit de atunci. Împreună ne-am făcut viaţa un ultimi 900 de ani, şi aşa vom face şi de aici încolo. Ce a fost înainte cu siguranţă nu vom afla probabil niciodată, şi nici nu cred că are vre-o relevanţă – cel puţin pentru omul de rând.  

Totuşi atmosfera naţionalistă în care trăim nu ne lasă să scăpăm de istorie. În zilele noastre când unii cu capul în nori încearcă negocierea unor tratate internaţionale cu deplângerea suferinţelor istorice este important ca, dacă problema e scoasă (încă şi încă odată), măcar să nu vorbim de legende, ci de întâmplări cât se poate de apropiate de adevărul istoric. Deşi bine ar fii să nu se ajungă niciodată la astfel de discuţii. 

Am un foarte mare respect pentru domnul Djuvara. Sper să-i reuşească revoluţia. Lucian Boia a început-o acu câţiva ani.

De dragul românilor sper. Fiecare popor merită să ştie adevărul despre trecutul propriu.

djuvara.jpg


De ce Limba Cailor? (ars poetica – the short version)

Distinsul nostru reprezentat de Cluj în Marea Adunara Naţională a declarat în noiembire 2006 că limba maghiară e “limba cailor” (the language of horses). În acel moment în sfârşit ne-am dat seama de ce nu sunt maghiarii înţeleşi în România 🙂

Blogul se vrea o voce maghiară (în limba română) în roblogosferă. Credem că lipeşte cu desăvârşire comunicaţia din partea noastră care poate fi înteleasă de toată lumea, de voi, majoritarii noştrii care nu vorbiţi horseşte. 🙂

Maghiarii din Romania nu sunt înţeleşi în primul rând pentru că românii nu le înţeleg limba, nu înţeleg majoritatea comunicării lor, presa lor, discuţiile lor. Comunicarea ideilor, problemelor şi mentalităţilor de minoritar în limba română este un lucru absolut necesar. Majoritatea noastră creştem în şcoli deferite, avem cercuri de prieteni diferite, ne ducem în tabere şi universităţi de vară diferite, în locuri de divertisment diferite. Nici măcar la bere nu prea suntem împreună. Socializarea comună, discuţia deschisă, lipsită de prejudecăţi, despre politică, teme spinoase specifice, este foarte rară. Este aşa chiar şi în generaţia noastră, între noi care teoretic am trebui să fim prima generaţie care ar putea creşte într-o atmosferă tolerantă europeană. Trebuie să ne cunoaştem mai bine. Trebuie să ne cunoaşteţi mai bine. Unde dacă nu în blogosferă e cel mai uşor să deschidem noi căi de comunicare? 

Dorim să ne integrăm în roblogosferă cu savoarea noastră specifică: cu iz de gulyás, condimentat cu paprika şi terminat cu szilvapálinka. Vom fi cinici, agresivi, poate şi şocanţi uneori, dar totuşi liberali, echilibraţi, prietenoşi şi foarte deschişi la comunicare.  

Vom scrie mult şi spontan. Vom scrie idei ardeleneşti maghiare în limba română.


Naţionalismul face parte din identitatea naţională?

Deşi suntem o ţară membră a Uniunii Europene stundenţii şi elevi din România cresc şi azi în acelaşi atmosferă în care au fost crescuţi părinţii lor. Se repetă totul din generaţie în generaţie. Este un fenomen care la foarte mulţi li se pare normal. Cine se miră dacă un stundet din Brasov ii trimite be bozgori la tropice sau daca un secui din Odorhei ii face pe romani ţigani ciobani? Ni se pare aproape normal. Păi aşa a fost întodeauna. Oare? De când oare? De prin secolul XIX. probabil.  

Creştem în şcoli deferite, ne ducem în tabere şi universităţi de vară diferite, în locuri de divertisment diferite. Nici măcar la bere nu suntem împreună. Cei puţin noi cei care nu am crescut în oraşe mari mixte cum e Clujul. Cei de aici se cunosc. Dar cei din Constanţa, Craiova, Miercurea Ciuc sau Târgu Secuiesc habar nu au de cealaltă naţie. Îi ştiu de la televizor, de la ieşirile necontrolate a unui anume „tribun”, a unui „cioban”, a unui „căpitan” sau „motan”.

Teoretic noi am trebui să fim prima generaţie care ar putea creşte într-o atmosferă tolerantă europeană. Totuşi încă puţini vor fi şi cei dintre noi care se vor elibera de prejudecăţile părinţilor, bunicilor. De ce? Pentru aşa auzim de la părinţi, aşa învăţăm la ora de istorie, aşa auzim la biserică şi din Parlament. În afară de câţiva iluminaţi camicaze cum sunt cei de la Liga Pro Europa prea puţini sunt intelectualii şi socializanţii noştrii care vorbesc deschis despre virusul naţionalismului pe care îl luăm în fiecare zi din lumea care ne înconjoară.

Cum am putea scăpa de aceste lucruri când ieşirile şovine sunt aproape nesancţionate, sunt luate ca normale în societatea noastră: limba maghiară e limba caiilor – se strigă în Parlament, ţigancă împuţită zice preşedintele, şi mai nou o monstruozitate venită parcă din 1920, propunerea de luare a cetăţeniei maghiarilor din România? 

Oare unde se termină învaţarea identităţii naţionale şi unde începe intoleranţa naţionalistă? Sau această intoleranţă deja face parte din identitatea naţională? Sunt român pt că îi vreau pe maghiari afară? Sunt secui pt. că îi urăsc pe coloniştii moldoveni aduşi de Ceauşescu? 

Tinerii noştrii încă habar nu au cât de neeuropean, cât de grav şi de nociv e mentalitatea lor:


„Icoanele trebuie scoase din şcoli” a hotărât Curtea de Apel, iar MEC răspunde: „Icoanele trebuie lăsate în şcoli”

Iar am revenit la problematica asta cu icoanele, iar iarăşi am impresia că în România o bună parte a populaţiei nu a ajuns încă să trăiască în secolul al XXI-lea.

După părerea mea problema asta se poate rezolva foarte uşor: în şcoli profane ar trebuii să fie interzisă folosirea simbolurilor religioase (fie ele ortodoxe, catolice, greco-catolice, reformate etc.), iar în şcoli religioase să pună lumea atâta simboluri pe pereţi cât vor ei. Părinţii care vor educaţie religioasă pentru pruncii lor, să trimită pe copii lor în şcoli religioase, iar restul să meargă în şcoli profane. E simplu, nu? Iar în şcolile profane disciplina de religie, în cadrul căreia fiecare învaţă numai despre religia proprie (ortodoxă, catolică, protestantă, etc.), ar trebui înlocuită cu o disciplină gen Istoria religiilor. De ce? Pentru că trăim într-o ţară unde sunt o grămadă de religii, şi unde altundeva pot învăţa copii despre celorlalţi, despre diversitate, despre religia celuilalt dacă nu în şcoală?

Dar ce face MEC-ul, în loc să introducă măsurile enumerate de mai sus? Atacă decizia luată de Curtea de Apel Bucureşti. Este foarte important, nu Biserica Ortodoxă, sau Biserica Catolică, sau Reformată etc. l-a atacat decizia judecătorească, ci MEC-ul, care ar trebuii să reprezinte interesul tuturor copiilor, indiferent dacă sunt religioase sau nu, şi care este responsabil şi de discriminările (de orice fel) care au loc în incinta instituţiilor subordonate. Dar care MEC, care este încă incapabil să facă distincţie clară dintre şcolile religioase şi şcolile profane. Cică în momentul de faţă avem şcoli religioase şi şcoli profane cu icoane în clase. Care-i diferenţa? Nu ar trebui să există vreo diferenţă?

Şi iată opinia unor cititori, care au comentat ştirea cu icoane, apărută pe Hotnews.

1. nuuuuupe Hotnews
bunica (18 iun 2007 22:16)
Nuuuuuuuu, nu trebuie scoase icoanele din scoli. Ateii si alte religii sunt in minoritate si trebuie sa se supuna majoritatii. Si asa tinerii nu sunt in legatura prea mare cu religia, daca mai scot si icoanele vor uita de tot.

2.Religia in scoli
Anonim (18 iun 2007 21:25)
Sunt de parere ca simbolurile religioase (indiferent a carei religii) nu isi au locul pe peretii salilor de clasa. Religia are desigur un rol important in viata unor oameni ceea ce nu e rau dar pentru asta sunt biserici sau echivalentul lor in alte religii. Biserica trebuie sa se adapteze la viata secolului 21 si sa nu incerce sa se impuna cu forta.

3. Simbolurile religioase in Franta…
Alx MAX (18 iun 2007 22:23)
Simbolurile religioase au fost interzise de mult in Franta. Si nu numai icoanele sau cruciulitele ci si orice forma de manifestare fatisa a apartenentei la o religie.
Personal, desi sunt ortodox, consider si eu ca simbolurile religioase nu-si au locul in scoli. Credinta mi-o manifest in Biserica. Scoala este destinata nu numai ortodocsilor ci si catolicilor si protestantilor si musulmanilor si evreilor, tuturor! Ce-ar insemna sa existe intr-o clasa de 30 de copii 28 de ortodocsi si 2 musulmani? In felul in care sunt vazute lucrurile in Romania, cei 2 ar fi rapid marginalizati!

4.total gresit…
Vasile (18 iun 2007 22:19)
Nimeni nu introduce cu forta religia in scoli si nu cred ca cineva s-ar simti discriminat din cauza unei icoane. Sunt de parere ca Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii sau mai exact domnul Asztalos Csaba Ferenc din lipsa de ocupatie isi gaseste mereu cate ceva de lucru. Ceea ce se incearca in momentul de fata este scoaterea fortata a religiei din scoli. Totul este un cancan politic. De ce trebuie sa impuna cineva unei comunitati sa isi scoata icoanele din scoala? Acum cand vorbim despre descentralizarea administratiei si a invatamantului. Eu cred ca o astfel de decizie trebuie sa apartina comunitatii locale si in primul rand parintilor. Sau poate domnul Asztalos Csaba Ferenc este de parere ca ar trebui sa promovam ateismul in scoli. Observ o sfidare a traditiilor, religiei si mai ales a parintilor.

5.sa decidem
Zebedeu (19 iun 2007 1:21)
cel mai bine ar fi ca fiecare colectiv de elevi sa-si decida amenajarea clasei si daca decizia este de 100% icoanele si alte insemne religioase pot sa ramana. La romani, icoana face parte din cultura sacra…
maine se trezeste poate unu’ ca-l deranjeaza florile din scoli, pe altul portretele scriitorilor romani….si…poate vreun elev de nationalitate indiana va face plangere ca nu -l vede pe kalidasa langa Arghezi sau Creanga.