Category Archives: Băsescu

Aşa numitul Ţinutul Secuiesc…

În jurnalismul românesc s-a înrădăcinat o expresie, care iată apare mai tot timpul pe paginile tabloidelor când e ceva problemă (falsă). Despre ce altceva ar fi vorba decât despre ”aşa numitul Ţinut Secuiesc”, frază care s-a renăscut ca pasărea Phoenix, de data asta pe Hotnews. În articolul său, Victor Cozmei arată fără dar şi poate punctul lui de pornire privind (falsa) problemă a Ţinutul Secuiesc: ”asa numitul Tinut Secuiesc (denumire ce nu reprezinta o unitate administrativa)”. Aţi priceput, aşa-i? Așa numitul… adică ceva, ce se cheamă aşa, dar nu există, căci nu este o unitate administrativă???

Eu personal accept acest punct de vedere pe care nu vreau să comentez, că pică într-o categorie chiar aparte, cu o singură condiţie:

de azi încolo toţi politicienii, împreună cu jurnaliștii (în frunte cu doamnele/domnişoarele de la secţia Vremea a telejurnalelor) şi cu toată gaşca de experţi peste noapte a regionalizării României să folosească denumirile istorice cu prefixul ”aşa numitul”, adică aşa numitul Maramureş, aşa numita Crişana, aşa numita Oltenia, aşa numita Dobrogea, aşa numita Transilvania, aşa numita Moldova, aşa numita Ţara Moţilor, aşa numita Ţara Făgăraşului, aşa numita Ţara Bârsei… pentru că, aţi ghicit, sunt denumiri care nu reprezintă o unitate administrativă.

Nemaivorbind de aşa numitul Bucovina unde doamna Udrea ne aşteaptă de Revelion sau de Paşti!

Anunțuri

Autonomia culturală între Băsescu şi Eckstein

Stând în rândul platformei liberale din UDMR la congresul de azi din Cluj am ascultat cu mare interes primul speech prezidenţial din toate timpurile făcut live la un congres al formaţiunii politice din care fac parte. Nu vrea aici şi acum să reflectezi la tot discursul preşedintelui Băsescu, în care a reluat cam tot ce a declarat în alte ocazii, lucruri care dau bine la electoratul maghiar, ci aşi vrea să scot din discurs cel mai interesant, mai direct şi mai valoros mesaj pe care l-a rostit astăzi (video aici):

Eu sunt unul dintre politicienii care cred foarte mult în faptul că minorităţile adaugă valoare unei naţiuni, minorităţile fac o ţară mai frumoasă, minorităţile fac o ţară mai puternică, atâta timp cât îşi pot păstra valorile, valorile culturale, în mod deosebit. În acelaşi timp, în ziua de astăzi, minorităţile sunt punţi de legătură cu alte ţări. Este unul din motivele pentru care dau o atenţie deosebită păstrării specificului cultural şi educaţional al minorităţilor. Din acest punct de vedere, cred că minoritatea maghiară este o minoritate care a ştiut să-şi şi ceară dreptul la păstrarea valorilor culturale ale etniei şi, aşa cum discutam cu câţiva ani în urmă, când se formase Guvernul Tăriceanu cu domnul preşedinte Markó Béla, cred că Legea autonomiei culturale este o lege care trebuie să treacă prin parlament cât de rapid.

Mi se pare o premieră extraordinară în politica din ţara noastră ca această formă de autonomie cerută de UDMR de foarte mulţi ani a primit deschis susţinerea celui mai puternic om în stat în acest moment. Am totuşi 3 întrebări, şi vă rog să vă scrieţi opiniile în comentarii:

1. Legea autonomiei culturale a fost asumată de guvernul Tăriceanu din care făcea parte şi PD în 2005. La introducerea ei în Parlament democraţii, în frunte cu Emil Boc, au fost exact cei care au rupt înţelegerea cu privire la această lege, declarând deschis că nu o vor vota. Astfel ea a fost tărăgănată ani şi ani în comisii, şi zace şi azi acolo din lipsă de interes şi suport politic al unei majorităţi parlamentare. Atunci preşedintele nu a făcut cauză din acest eşec. De unde această schimbare (de altfel binevenită)?

2. A fost prima promisiune din campania electorală prezidenţială, sau preşedintele vorbeşte cât se poate de serios şi îşi va folosi influenţa pentru a trece această lege de Parlament?

3. Dacă discutarea acestei legi chiar va fi reluată în comisiile din Parlament, oare în ce formă va trece ea până la urmă? Îţi va păstra forma iniţială asumată iniţial pe atunci la guvernare şi de PD, PNL, şi PC, sau va fii schilodită până va ajunge practic golită de un conţinut real? Pentru că nu e deloc indiferent cu ce conţinut va fi acceptată această lege. Deja în comisii, cât s-a lucrat la ea, s-a încercat golirea unor articole importante de conţinut autonomist real.

Eu la momentul de faţă sunt sceptic, dar totuşi cu o rază subţire de speranţă. Voi ce credeţi?

În altă ordine de idei, referitor la aceeaşi  temă, vă recomad să citiţi un interviu apărut în Adevăr cu prietenul meu Eckstein-Kovács Péter, preşedinte al platformei liberale UDMR, actualmente consilier la preşedintelui României pe tema minorităţilor etnice. Reproduc aici numai o parte, cea referitoare la autonomia culturală, restul îl puteţi citi la linkul de mai jos:

–  Aţi fost perceput întotdeauna ca un politician moderat în UDMR. Cum vedeţi rezolvarea problemei autonomiei în România?

–  Nu există un consens nici în sânul comunităţii maghiare în ceea ce priveşte înţelesul expresiilor „autonomie teritorială” şi „autonomie culturală”. În primul rând, autonomia culturală interesează maghiarii din România care nu trăiesc în cele două judeţe – Harghita şi Covasna.
Pe cei de acolo îi interesează autonomia teritorială, dar eu ca clujan, unde am 18-19% maghiari, cum pot face autonomie teritorială? Nu avem nici măcar un cartier în Cluj unde să fim majoritari! Dar autonomia culturală mă interesează fără doar şi poate. Sunt nişte elemente de autonomie răsfirate prin acte normative şi fără o coerenţă deosebită.

–  Ce anume vă nemulţumeşte în privinţa autonomiei culturale?

–  Un exemplu sunt teatrele în limba maghiară. Cultura este foarte legată de etnicitate şi în momentul de faţă directorul Teatrului Naţional din Cluj este numit de către o comisie din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Într-un proiect de lege care zace în moarte clinică e o prevedere: propunerile pentru astfel de funcţii – şi vorbesc despre case de cultură, directori de şcoli care funcţionează în limba minorităţilor – să vină din sânul comunităţii, din rândurile reprezentanţilor aleşi de comunitate.
Ei să facă propunerile şi cei doi, trei candidaţi rămaşi să se bată să convingă comisia. În momentul de faţă, astfel de mecanisme nu sunt nici la numirea directorilor de şcoli, de teatre sau la alte instituţii culturale şi de învăţâmânt care funcţionază în limba minorităţilor. Deci elemente de autonomie culturală există, dar un sistem coerent care să funcţioneze nu există.

Link: http://www.adevarul.ro/articole/eckstein-kovacs-nu-este-interzis-sa-discut-critic-actele-presedintelui.html


Locul 6 la Roblogfest şi cazul Sólyom László

Pe 13 martie s-au publicat rezultatele finale ale competiţiei blogurilor româneşti, RoBlogfest 2009. Blogul nostru a obţinut la categoria jurizată Profesional – Blog despre politica locul 6 pe ţară din 55 de bloguri înscrise.

roblogfest 2009

Vezi: http://roblogfest.ro/competition/2009/Juriu-Profesional-Blog-despre-politica/

Considerăm acest rezultat un succes, un loc notabil într-o companie selectă a unora dintre cele mai importante bloguri politice din România, Blogul Medusei, Politica 2.0, Paralele/Paralele sau blogurile lui Vlad Petreanu, Bogdan Olteanu, Victor Ciutacu şi Adrian Năstase.

Mulţumim încrederea juriului şi mulţumim susţinătorilor noştrii fideli!

Revenind la problemele noastre obişnuite:

Hot-topicul zilei fiind atitudinea total neprietenească a statului român faţă de vizita preşedintelui Ungariei, domnul Sólyom László, cu ocazia zilei naţionale a maghiarilor am dorii să vă recomandăm nişte editoriale foarte interesante şi oportune apărute az în presa românească centrală pe această temă. Într-o foarte rară concordanţă şi deschidere la minte mai multe cotidiene importante din România sunt în general de acord cu poziţia minoritară într-o cauză. Ceva chiar excepţional şi probabil istoric.

Jenă şi patriotism – de Ovidiu Nahoi

„Noi continuăm să ne privim trecutul cu spaime, fiindcă ne bălăcim într-un prezent mocirlos şi ne târâm către un viitor incert. Noi nu avem exerciţiul solidarităţii  în jurul unor simboluri naţionale, precum maghiarii, de 15 martie. Noi confundăm patriotismul cu zdrăngăneala lui Păunescu, lătrăturile lui Vadim sau strigătele de galerie ale tinerilor cu capete rase din Noua Dreaptă. Nu discursul preşedintelui ungar ar trebui să ne dea frisoane. Nici măcar traducerea în româneşte a termenului de „autoguvernare” – să fim serioşi, Ardealul nu pleacă nicăieri, iar graniţa româno-ungară oricum se va şterge, odată ce vom intra şi noi în Spaţiul Schengen. Altceva merită să ne dea de gândit: realitatea că nu avem un proiect pentru modernizarea României, că nu suntem capabili să construim nişte kilometri de autostradă de-a lungul Transilvaniei. ”

Citeşte pe pagina Adevărul: http://www.adevarul.ro/articole/jena-si-patriotism.html

Voturi periculoase pe seama „bozgorilor” – de Laura Cernahoschi

„Tema naţionalistă e foarte la îndemână preşedintelui, mai ales dacă apleacă urechea la vechile reflexe ale serviciilor secrete referitoare la pericolul iredentist. E drept, o temă naţionalistă distrage atenţia de la pierderea locurilor de muncă şi de la scăderea puterii de cumpărare, dar este o sabie cu două tăişuri. În vremuri de criză economică şi de sărăcie e mult mai uşor să apară conflicte interetnice. Nu întâmplător au reapărut atentatele din Irlanda de Nord tocmai acum, pe timp de criză – frustrarea determinată de cauze economice şi sociale poate fi canalizată împotriva „celuilalt”. Inflamarea naţionalismului, atât în rândul românilor, cât şi al maghiarilor, nu face decât să ne aducă înapoi cu aproape 20 de ani, în vremuri în care se ieşea cu barda pe stradă la Târgu-Mureş.”

Citeşte pe pagina Cotidianul: http://www.cotidianul.ro/voturi_periculoase_pe_seama_bozgorilor-76775.html

Maghiarii cu doi preşedinţi – de Rodica Ciobanu

„Niciun oficial de la Bucureşti nu a participat însă la manifestări, repetând de 20 de ani aceeaşi eroare politică: aceea de a segrega ziua de 15 martie de restul evenimentelor festive din calendarul naţional, de a o privi drept o sărbătoare închisă, exclusiv maghiară, la care majoritatea nu are ce căuta. Integrarea ei ar însemna deschidere, modernizare, împărtăşirea unor valori şi idealuri comune, cum sunt cele din deviza revoluţionarilor români şi maghiari de la 1848, solidaritate şi, nu în ultimul rând, atenuarea orgoliilor etnice.”

Citeşte pe pagina Gândul: http://www.gandul.info/puterea-gandului/maghiarii-cu-doi-presedinti.html?4237;4052073

„Afară, afară cu ungurii din ţară!” – de Silviu Sergiu

Din nefericire, aţâţarea sentimentelor naţionalist-şovine, deopotrivă ale majorităţii româneşti şi ale minorităţii maghiare, va fi o reţetă electorală în acest an. Populaţia îmbătrânită, singura care se mai prezintă la vot, este sensibilă la aceste teme. Electoratul aflat în degringoladă după prăbuşirea PRM este tentant, astfel că pericolul maghiar va fi invocat în goana după voturi. Nu va conta faptul că Ungaria nu poate atenta la integritatea teritorială a României, pentru că ambele ţări sunt membre NATO, sau că Uniunea Europeană respinge autonomia pe criterii etnice.

Citeşte pe pagina Evenimentul Zilei: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/843541/SILVIU-SERGIU-Afara-afara-cu-ungurii-din-tara/

Lectia de antideontologie: De Ziua Maghiarilor de Pretutindeni am incendiat drapelul Romaniei – de Igor Drag

„Imbecilitatea lui Basescu de a nu-i acorda autorizatia de survol, cat si orgoliul de manelist politic de a nu se duce sa se alature maghiarilor in sarbatoarea lor nu au facut decat sa le consolideze maghiarilor statutul de stapani ai locului. Si insultatorul “niciodata”, aruncat marlaneste in obrazul lui Solyom, ca raspuns la intrebarea despre momentul cand maghiarii din Romania vor obtine autonomie teritoriala, a avut efectul invers dorit de “patriotul” Basescu. Pentru ca matelotul nu a inteles ca un dialog intre doi sefi de stat nu este echivalentul unei cafteli de pe puntea unui petrolier, ieri, de Ziua Magiarilor de Pretutindeni, liderul UDMR, Marko Bela, a rescris dictionarul explicativ al limbii maghiare. Astfel, in uralele multimii,  “niciodata” a devenit echivalentul expresiei “in curand”…”

Citeşte pe pagina Evenimentul Zilei: http://www.gardianul.ro/Lectia-de-antideontologie-De-Ziua-Maghiarilor-de-Pretutindeni-am-incendiat-drapelul-Romaniei-s131538.html


Marş pentru autonomia Ţinutului Secuiesc la Sfântu Gheorghe (cu video)

Azi, 8 februarie a avut loc la Sfântu Gheorghe cea mai amplă manifestare populară de când UDMR a intrat în opoziţie şi maghiarii au început rând pe rând să-şi piardă oamenii în instituţii centrale şi locale ale statului. În jur de 6000 de oameni au cerut printre altele respectarea proporţiei etnice în instituţiile publice descentralizate. Această manifestare a venit şi ca răspuns la declaraţia anti-autonomie a preşedintelui Traian Băsescu.

Ştiri detaliate despre manifestaţie puteţi citi la Mediafax, Hotnews, Realitatea TV, Cotidianul, Gardianul, etc. 

(Huiduirea declaraţiei lui Băsescu este cam pe la minutul 3:25)

În acest post aşi dori să redau cititorilor noştrii Petiţia adresată Preşedintelui, Gurvernului şi Parlamentului European. Public această petiţie din intenţia de a da o posibilitate de a o comenta, continuând discuţia noastră de peste 100 de comentarii din postul precedent. Reamintesc faptul că petiţia în sine nu aparţine nici de UDMR, nici de PCM, nici de bisericile istorice maghiare care au organizat marşul de protest. Petiţia va fi înmânată sus numitelor instuţii în numele tuturor participanţilor la această manifestare.

Eu personal în general sunt de acord cu petiţia (în afară de unele nuanţe care cred că sunt exagerate), dar asta nu îi obligă cu nimic pe ceilalţi 3 membrii ai blogului, care îşi pot exprima personal acordul, sau dezacordul, în general opinia în comentarii dacă doresc. La acelaşi lucru vă invit şi pe voi, stimaţi cititori ai blogului nostru.

PETIŢIE

Către Preşedinţia României
Către Guvernul României
Către Parlamentul European

Noi, participanţii la marea adunare din Sfântu Gheorghe am constatat după alegerile parlamnetare o amplificare a atitudinii antimaghiare venită atât din partea guvernului, cât şi din partea preşedintelui României,

Ţinând cont că autonomia Ţinutului Secuiesc are rădăcini încă de mai multe secole,

Amintindu-ne că şi la naşterea statului Român modern autonomia Ţinutului Secuiesc a fost garantată prin actul de unire, care şi în vremurile întunecate ale comunismului – chiar cu drepturi ştirbite – a existat,

Luând în considerare formele de autonomie existente în Uniunea Europeană, cât şi drepturile colective ale comunităţilor minoritare, care susţin convieţuiera paşnică între diferite etnii,

SOLICITĂM

1. Traian Băsescu să-şi retragă declaraţiile care au indignat secuimea

2. Respectarea proporţiei etnice în instituţiile publice descentralizate

3. Încetarea populării controlate, mai mult sau mai puţin deschise sau mascate, prin care se urmăreşte modificare componenţei etnice

4. Oprirea distrugerii intenţionate a economiei din regiunea secuiască, şi asigurarea dezvoltării corespunzătoare a infrastructurii

5. Retrocedare rapidă a bunurilor bisericeşti şi publice ce au fost naţionalizate

6. Oprirea creşterii numerice a unităţilor militare, şi de asemenea, la fel ca în alte zone, trecerea imobilelor deţinute de acestea în subordinea administraţiei publice locale

7. Înfiinţarea de către statul român a unei universităţii maghiare, cu finanţare din bugetul statului

8. Recunoaşterea limbii maghiare, alături de limba română, ca şi limbă oficială regională

9. Recunoaşterea şi extinderea drepturilor colective

10. Autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc

8 februarie 2009.
Sfântu Gheorghe


Autonomie teritorială: never say never

Reporter: „Credeţi că în Ţinutul Secuiesc se poate realiza o autonomie teritorială? Dacă da, când?”

Traian Băsescu: „Niciodată! Pentru că România este definită ca stat unitar, naţional, suveran. Niciodata România nu va accepta conceptul de drepturi colective pentru minorităţi”.

Cam atât are de spus preşedintele României pentru cei 650.000 de maghiari din Secuime. O fi această declaraţie una deja de campanie electorală faţă de electoratul naţionalist? Orice o fi fost consider o greşeală mare din parte dl. preşedinte.

În primul rând realizarea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc nu este împiedicată de constituţie. Este o scuză la fel de perversă cum era scuza lui Boc, că nu poate să pună tăbliţe bilingve la intrarea în Cluj, din cauză că după ultimul recensământ în oraş numărul maghiarilor era sub 20%. Cum dacă era bunăvoinţă s-ar fi putut face acest lucru (legea nu zice nicăieri că este interzis sub 20% – vezi exemplele de bunăvoinţă în Sibiu, Mediaş, Brasov), la fel se poate schimba şi constituţia dacă există voinţă politică (vezi cazul 2003, sau cazul recentului raport al comisiei prezidenţiale). Singurul obstacol în realizarea autonomiei teritoriale în Secuime este lipsa voinţei politice din parte clasei politice româneşti. Ori sunt naţionalişti, şi nici nu vor să audă (cazul PSD ţi PD-L), ori poate nu i-ar deranja, dar nu vor să-şi asume posibila pierdere a unei părţi din electoratul propriu, care nu ar fi de acord cu acest lucru (cazul PNL).

Autonomia teritorială pe criterii etnice nu este deloc un concept anti-european. Asta e o minciună cruntă a clasei politice româneşti. Cei care afirmă acest lucru pur şi simplu închid ochii, iar ca şi în cazul religiei, pun rezultatul înaintea investigării.
În Europa există cel puţin 12 autonomii teritoriale pe criterii etnice, din care 8 în interiorul UE (În Italia: Tirolul de Sud, Vale d’Aosta; În Finlanda: Insulele Aland; În Spania: Ţara Bascilor, Galicia, Catalunia; În Belgia: Comunitatea germană din Belgia; În Regatul Unit: Insula Man) şi 4 în afara UE (În Rep. Moldova: Gaguzia, În Macedonia: Comunitatea albaneză din Macedonia, În Ucraina: Peninsula Crimea; În Serbia: Voivodina – autonomie multietnica).
Deasemena pe continentul nostru există 3 state în care fiecare etnie majoră autohtonă este recunoscută ca şi naţionalitate constituitoare a statului: Belgia (flamanzi, francofoni, germani), Elvetia (germani, francezi, italieni, retoromani), Bosnia-Herţegovina (sârbi, croaţi, bosniaci musulmani).  În cel puţin 4 ţări din Europa există etnii care au un procentaj foarte mic din populaţia totală, aproape de cel al maghiarilor din România, şi care totuşi sunt recunoscuţi în constituţie ca naţionalităţi constituitoare a statului: Croaţii din Bosnia (14%), Italienii din Elveţia (6,5%), Suedezii din Finlanda (5,5%), germanii din Belgia (1%), Retoromanii din Elveţia (0,5%).

Concluzând: autonomia teritorială pe criterii etnice este un concept foarte european, absolut compatibil cu legislaţia comunitară. Singurii care sunt înverşunaţi împotriva acestui concept sunt statele central-europene care au minorităţi mari pe teritoriul lor (notabil: Slovacia, România, Letonia, Estonia) dar şi Franţa, Grecia şi Turcia, care nici măcar nu recunosc existenţa minorităţilor naţionale. În restul statelor ori există astfel de autonomii, ori sunt neutri în chestiune. Şi ştim foarte bine că lucrurile se schimbă destul de repede în Europa.

De aceea cred că nici preşedintele, nici altcineva responsabil din politica românească nu trebuie să zică sentinţe ca „niciodată” cu privire la chestiunea autonomiei teritoriale sau culturale.

Rar fac acest lucru, dar cred că în acest caz merită să citez o declaraţie a preşedintelui UDMR, Béla Markó, declaraţie făcută ieri ca răspuns la cele zise de Traian Băsescu la Budapesta:

În Secuime, Traian Băsescu şi-a expus deja de multe ori poziţia faţă de autonomie, dar acum, în Ungaria, s-a exprimat neobişnuit de dur şi deloc diplomatic, a menţionat Béla Markó, adăugând că în politică niciodată nu trebuie să spui „niciodată”.- Dacă aş fi crezut asta, aş fi renunţat la politică încă în anii 90-91. De câte ori am auzit din partea politicienilor români sintagma „niciodată”! Când a fost vorba de inscripţiile în limba maghiară, de utilizarea limbii maghiare în administraţia publică, de şcolile maghiare, de învăţământul universitar în limba maghiară, de reinstalarea statuii Libertăţii de la Arad, de câte ori au declarat că nu vor accepta niciodată, şi după câţiva ani, s-a dovedit că „niciodată” în România, în politica românească înseamnă eventual câţiva ani.


UDMR, iesirea de la guvernare si intelegerea interetnica

HU: RMDSZ, kormányon kívüliség és etnikumközi egyetértés

Ca atunci cand incerci sa abordezi o tipa si nu stii cu ce fraza sa o „agati”*, si eu am tot am stat pana sa vad cu ce imagine/metafora sa abordez acest subiect care sta pe buzele (mai corect: degetele? 🙂 ) multora dintre voi: Ce se va intampla, acum ca UDMR nu mai e la guvernare?

Dar sa lasam stilistica si arta agatamentului la o parte si sa trecem la ce ne roade, cu doua intrebari:

1) Vor fi mai tensionate relatiile dintre romani si maghiari in Ardeal in lipsa UDMR la guvernare?

2) Daca vor sa isi ajute atat de mult alegatorii, de ce nu au acceptat liderii UDMR sa o faca din postura de secretari de stat, oferita de PD-L?

*sau un tip, in cazul in care esti o fata mai nonconformista sau unul dintre cititorii nostri gay 🙂

PS: multumesc lui Judit pentru traducere


Arhetipul conducătorului român (cele 10 sindrome obligatorii)

Un catalog de caracteristici pe care orice politician ar trebuii să ştie pe de rost dacă vrea să devine preşedinte, sau dacă vrea să câştige orice alegeri în ţara asta. Deci cum îşi vor românii conducătorul: 

  1. Să fie bun român (sindromul naţionalismului). Să vorbească de patriotism, de măreţia naţiunii române, să zică că noi suntem cei mai buni din lume. Şi pe alocuri să vorbească împotriva maghiarilor, ţiganilor. Să nu permită prea mari răzvrătiri, drepturi, cerinţe minorităţilor.
  2. Să fie bun creştin (sindromului bigotriei şi a superstiţiei tradiţionale). Să fie mână în mână cu biserica. Să fie parte la mari celebrări religioase, dacă poate să zboare din când în când la muntele Athos pentru rugăciuni. Să fie împotriva homosexualităţii, ateismului, sau împotriva majorităţii valorilor liberale ale vestului.
  3. Să fie sărac. Sau dacă e bogat să dea bani la oameni (sindromul Robin Hood). Cel mai bun preşedinte este acela care are numai o Dacie şi un apartament la bloc. Dacă cumva e bogat (de unde şi cum şi-a făcut bani nu mai interesează) să dea câţi mai mulţi bani de pomană la popor. Oricine are bani, şi nu dă de pomană, e hoţ, corupt, capitalist care suge sângele poporului, oligarh, băiat deştept, şmecher.
  4. Să fie strict şi semi-dictator (sindromul Vlad Ţepeş). Să-i bage pe toţi hoţii din Parlament, din companii şi fimre (nu şi cei dintre noi, poporul, of course) in zdup. Să controleze statul, poliţia, serviciile secrete pentru a putea fii un conducător care nu lasă pe băieţii răi (cam pe toţi in afară de noi cei dintre blocuri şi sate) să ne fure ţara.
  5. Să vorbească de mari comploturi internaţionale împotriva poporului român. (Sindromul “toată lume e împotriva noastră”) Să fie clar că toate cele rele care au cazut pe poporului român este vina altora: a imperiilor care sau plimbat pe aici, a ungurilor, turcilor, ruşilor, a evreilor, a masonăriei internaţionale, a serviciilor secrete străine. Şi azi, dacă ar fi lăsat de aceşti oligarhi internaţionali românii ar fii primul popor din lume.
  6. Să lupte împotriva corupţiei. Sau măcar să vorbească despre acesta cât de mult poate (sindromul Băsescu). Nu mai interesează dacă el nu are de fapt responsabilităţi legale în acest domeniu, dacă oare în spatele lui băieţii lui nu fac acelaşi lucru. De asemenea încape şi faptul ca noi (cei din popor) să fim lăsaţi să dăm în continuare telefoane sau plicuri cu bani pe alocuri.
  7. Să nu fie intelectual (sindromul „nu înţeleg nimic”). Nu cumva să fie unul foarte învăţat care să explice detaliat şi complex unele probleme, unele soluţii, că poporul nu va înţelege o boabă (cazul Tăriceanu). Să fie cât mai simplu la vorbă, folosind cuvinte ca: hoţi, şmecheri, luptă, mare viitor, câştigă, ţigancă împuţită, păsărică etc.)
  8. Să fie cu cei care muncesc cu cele două mâini (sindromul comunismului). Deci munceşte numai acela care se freacă toată ziua în uzină sau pe câmp, nu şi şmecherul din birou. Conducătorul nostru să fie de partea sărmanilor muncitori, mineri, ţărani.  Noi, cei care nu am reuşit să pricepem o boabă despre ce însemnă economia de piaţă, noi vrem numai muncă şi siguranţă oricât de fără sens ar fi menţinerea unor sisteme de producţie falimentare.
  9. Să fie cât mai populist (sindromul „zi numai ce vreau să aud eu”). Să-mi vorbească conducătorul numai despre ce îmi place mie să aud: hoţi, hoţi, hoţi, eu vă dau pensii şi salarii mai mari, noi suntem cei mai buni şi mai evoluaţi, eu vă salvez, curăţi ţara asta de mizerie, cu Dumnezeu înainte, totul va fii bine numai dacă eu sunt atotputernicul de la Bucureşti. Restul îl ştie toată lumea.
  10. Să se creadă salvatorul naţiunii (sindromul Jesus Christ). Deci dacă conducătorul nostru nu crede că el este singurul care poate salva naţiunea asta de la decăderea adusă de toţi schmecherii cu bani, şi de toţi străini, atunci nici nu merită să fie conducător. Şi Isus ştia de ce este pe pământ.

Pentru acest post de „conducător-salvator al naţiunii” azi se luptă trei personalităţi politice: Băsescu, Becali şi Geoană. Şi Vadim şi Voiculescu ar vrea, dar vremea lor e cam pe trecute. Acest post este fix. Oricine e mai buni la cele 10 sindroame îşi i-a scaunul la Controceni. 

Care e concluzia? Poporul (majoritate lui cel puţin) vrea un conducător care să fie oglinda lui: naţionalist, bigot, sărac, strict, înfricoşat de atâtea schimbări, ipocrit (participă la corupţie şi vorbeşte de anticorupţie), simplu la minte, comunist, amăgitor de sine (vrea să ştie numai ce îi place să afle), cel mai tare din parcare. Deci cineva care trăieşte cam după valori din secolul XIX.