Se anunţă Apocalipsa in Cluj!

În Cluj-Napoca, pe str. Pasteur, se poate admira afişul/reclama de mai jos.
Cuprinde un citat din cartea Apocalipsei. Cineva are bani de aruncat?

Oare cât ar rezista în acest oraş un afiş, gen: „Probabil că Dumnezeu nu există!”.

Discriminare pe fond religios?!

Iată, că au trecut şi zilele de paşti. Acum atât romano-catolicii, reformaţii, sau unitarienii, cât şi ortodocşii sau greco-catolicii sunt după paşti. Creştinii activi au sărbătorit aceeaşi eveniment în zile separate, dar din păcate în Cluj sărbătorile de paşte nu au fost privite în mod egal de către autorităţile locale. Totul, în ciuda faptului, că în perioada 21-23 martie pe lângă locuitorii de etnie maghiară al oraşului, au sărbătorit şi multe persoane de etnie română, dar care nu sunt ortodocşi, ci romano-catolici. Deci cam în jur de 20% a oraşului.

Dar despre ce fel de discriminare este vorba?

Etnică? Religioasă? Sau şi-şi, fiind vorba despre „paştele maghiar” şi „paştele român”?

Cum sa manifestat această discriminare?

Într-un mod foarte simplu: în perioada 21-23 martie pe autobuze în afara informaţiilor obişnuite nu apărea textul: „Primăria şi CL vă urează Sărbători Fericite!”. În schimb în perioada 25-27 aprilie aceste mesaje au fost prezente pe autobuze. Iată dovezile, care au fost filmate sau fotografiate în aceeaşi zonă în ambele perioade.

1. O secvenţă filmată pe data de 22 martie:

2. Fotografii făcute tot pe 22 martie:

3. O secvenţă filmată pe data de 27 aprilie:

4. Şi fotografii făcute în aceeaşi zi:

Presa făţărniciei religioase?*

Poate că nu este momentul potrivit pentru a vorbi despre o persoană, care este înmormântat în aceste secunde. Dar suntem convinşi că trebuie să vorbim, este musai să vorbim şi despre păcatele conducătorilor de biserici, indiferent dacă este vorba despre papi, patriarhi, cardinali, episcopi etc. Trebuie să facem asta, nu neapărat din cauza că avem dreptul la adevăr în cazul unor persoane publice, ci mai ales din cauza că trebuie să ştim: ce fel de oameni sunt, sau ce fel de oameni au fost cei care au condus anumite biserici. Biserici, despre care s-a dovedit că destul de des au o influenţă foarte mare la viaţa politică, economică, socială etc. ale unor ţări, adică asupra viaţa noastră de zi de zi.

Din aceste considerente nu putem să fiu de acord cu sintagma: „Despre morţi numai bine!”, pentru că cei care au condus biserici au avut în mână o putere civilă (şi politică), dar în aceeaşi timp au primit în sarcină şi nişte responsabilităţi enorme. Iar ei când au fost aleşi sau numiţi pe anumite funcţii au asumat (sau mai bine zis ar fi trebuit să asume) responsabilităţile.

Din păcate în ultimele zile nimeni nu era capabil să vorbească clar şi concis, atât despre faptele bune, cât şi despre faptele mai puţin bune ale celui care conducea Biserica Ortodoxă Română pentru un timp aşa de îndelungat. Din păcate în aceste zile a apărut o singură analiză mai serioasă, atât despre personajul în sine, cât şi despre politicienii care au înconjurat-o şi care acum vor să câştigă şi pe seama înmormântări lui IPS Teoctist. Desigur mai erau voci critice la adresa lui IPS Teoctist: în presa internaţională, sau în urmă cu ceva timp un articol scris de Gabriel ANDREESCU, sau în aşa-zisul raportul Tismăneanu (vezi pagina 467), dar nimeni nu a reuşit să facă o bibliografie completă despre Patriarh. Suntem siguri că într-o ţară unde BOR are o influenţă aşa de mare, întocmirea unui astfel de document este aproape imposibil, dar este şi foarte necesar în aceeaşi timp.

Altfel riscăm să rămânem numai cu controversele în legătură cu Patriarhul Teoctist, controverse pe care putem ilustra şi prin:

1. Diferenţa mare în ceea ce priveşte articolul despre Teoctist în varianta engleză a Wikipediei faţă de articolul care este în varianta română. Ştim că Wikipedia nu este Encyclodepia Britannica, dar fiind un site deschis, redactat practic de oricine, deci este un fel de sondaj mai ştiinţific al opiniei publice, din care reiese: cei care au redactat articolul respectiv, nu sunt capabili sau nu vor să iasă de sub umbra creată de BOR.

2. Cei care plâng acum pe lângă mormântul lui Teoctist sunt aceeaşi persoane publice care au iniţiat întocmirea raportului Tismăneanu, şi care ştiau despre conţinutul compromiţător care se referea la Teoctist.

3. Diferenţa mare cu care este tratat viaţa patriarhului de presa română, absolut subiectivă, şi presa internaţională, fără obligaţii de ridicare a vânzărilor către cel mai religios şi superstiţios popor al Europei.

 

Ne punem întrebarea: Este presa română o presă care falsifică istoria de dragul vânzărilor? Oare cât timp trebuie să treacă ca să citim o analiză obiectivă despre trecutul nu tocmai „sfânt” al conducătorului bisericii majoritare din România? Când o să ne putem uita în dosarele de securişti ale unor prelaţi? Sau vor dispărea şi ele din fel de fel de cauze cum au dispărut dosarele unor politicieni? Când o să aflăm ce s-a întâmplat în anii ’50 cu biserica greco-catolică? Când o să aflăm câţi bani din bugetul statului s-au cheltuit pe construirea a mii de biserici pe fiecare colţ după ‘90? Când o să aflăm istoria adevărată a bisericii stat în România?

* scris în comun de Lolka şi Tihi

„Icoanele trebuie scoase din şcoli” a hotărât Curtea de Apel, iar MEC răspunde: „Icoanele trebuie lăsate în şcoli”

Iar am revenit la problematica asta cu icoanele, iar iarăşi am impresia că în România o bună parte a populaţiei nu a ajuns încă să trăiască în secolul al XXI-lea.

După părerea mea problema asta se poate rezolva foarte uşor: în şcoli profane ar trebuii să fie interzisă folosirea simbolurilor religioase (fie ele ortodoxe, catolice, greco-catolice, reformate etc.), iar în şcoli religioase să pună lumea atâta simboluri pe pereţi cât vor ei. Părinţii care vor educaţie religioasă pentru pruncii lor, să trimită pe copii lor în şcoli religioase, iar restul să meargă în şcoli profane. E simplu, nu? Iar în şcolile profane disciplina de religie, în cadrul căreia fiecare învaţă numai despre religia proprie (ortodoxă, catolică, protestantă, etc.), ar trebui înlocuită cu o disciplină gen Istoria religiilor. De ce? Pentru că trăim într-o ţară unde sunt o grămadă de religii, şi unde altundeva pot învăţa copii despre celorlalţi, despre diversitate, despre religia celuilalt dacă nu în şcoală?

Dar ce face MEC-ul, în loc să introducă măsurile enumerate de mai sus? Atacă decizia luată de Curtea de Apel Bucureşti. Este foarte important, nu Biserica Ortodoxă, sau Biserica Catolică, sau Reformată etc. l-a atacat decizia judecătorească, ci MEC-ul, care ar trebuii să reprezinte interesul tuturor copiilor, indiferent dacă sunt religioase sau nu, şi care este responsabil şi de discriminările (de orice fel) care au loc în incinta instituţiilor subordonate. Dar care MEC, care este încă incapabil să facă distincţie clară dintre şcolile religioase şi şcolile profane. Cică în momentul de faţă avem şcoli religioase şi şcoli profane cu icoane în clase. Care-i diferenţa? Nu ar trebui să există vreo diferenţă?

Şi iată opinia unor cititori, care au comentat ştirea cu icoane, apărută pe Hotnews.

1. nuuuuupe Hotnews
bunica (18 iun 2007 22:16)
Nuuuuuuuu, nu trebuie scoase icoanele din scoli. Ateii si alte religii sunt in minoritate si trebuie sa se supuna majoritatii. Si asa tinerii nu sunt in legatura prea mare cu religia, daca mai scot si icoanele vor uita de tot.

2.Religia in scoli
Anonim (18 iun 2007 21:25)
Sunt de parere ca simbolurile religioase (indiferent a carei religii) nu isi au locul pe peretii salilor de clasa. Religia are desigur un rol important in viata unor oameni ceea ce nu e rau dar pentru asta sunt biserici sau echivalentul lor in alte religii. Biserica trebuie sa se adapteze la viata secolului 21 si sa nu incerce sa se impuna cu forta.

3. Simbolurile religioase in Franta…
Alx MAX (18 iun 2007 22:23)
Simbolurile religioase au fost interzise de mult in Franta. Si nu numai icoanele sau cruciulitele ci si orice forma de manifestare fatisa a apartenentei la o religie.
Personal, desi sunt ortodox, consider si eu ca simbolurile religioase nu-si au locul in scoli. Credinta mi-o manifest in Biserica. Scoala este destinata nu numai ortodocsilor ci si catolicilor si protestantilor si musulmanilor si evreilor, tuturor! Ce-ar insemna sa existe intr-o clasa de 30 de copii 28 de ortodocsi si 2 musulmani? In felul in care sunt vazute lucrurile in Romania, cei 2 ar fi rapid marginalizati!

4.total gresit…
Vasile (18 iun 2007 22:19)
Nimeni nu introduce cu forta religia in scoli si nu cred ca cineva s-ar simti discriminat din cauza unei icoane. Sunt de parere ca Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii sau mai exact domnul Asztalos Csaba Ferenc din lipsa de ocupatie isi gaseste mereu cate ceva de lucru. Ceea ce se incearca in momentul de fata este scoaterea fortata a religiei din scoli. Totul este un cancan politic. De ce trebuie sa impuna cineva unei comunitati sa isi scoata icoanele din scoala? Acum cand vorbim despre descentralizarea administratiei si a invatamantului. Eu cred ca o astfel de decizie trebuie sa apartina comunitatii locale si in primul rand parintilor. Sau poate domnul Asztalos Csaba Ferenc este de parere ca ar trebui sa promovam ateismul in scoli. Observ o sfidare a traditiilor, religiei si mai ales a parintilor.

5.sa decidem
Zebedeu (19 iun 2007 1:21)
cel mai bine ar fi ca fiecare colectiv de elevi sa-si decida amenajarea clasei si daca decizia este de 100% icoanele si alte insemne religioase pot sa ramana. La romani, icoana face parte din cultura sacra…
maine se trezeste poate unu’ ca-l deranjeaza florile din scoli, pe altul portretele scriitorilor romani….si…poate vreun elev de nationalitate indiana va face plangere ca nu -l vede pe kalidasa langa Arghezi sau Creanga.

Multiculturalism: între aplauze şi răspunsuri

Dan înţelege prin multiculturalism ceea ce înţeleg în mare parte şi eu.

Însă am impresia că o bună parte dintre politicienii din România care se tot înghesuie să folosească termenul „multiculturalism” în discursurile lor politice, le folosesc numai ca să pară europeni. Altfel spus: pentru o anumită categorie de politicieni din ţara asta termenul „multiculturalism” este doar un slogan (un fel de geacă pe care o poartă când vor ei), dar nu şi o convingere.

Iată un exemplu dat ieri de PD, care este condus de primarul Clujului, Emil Boc: aplauze în parlament pentru Vadim Tudor. Ştiu foarte bine că în politică există anumite interese, dar, totuşi, cred că un lider de partid este responsabil pentru partidul pe care îl conduce, iar Emil Boc afirma foarte des că îi pasă de multiculturalitate, şi se mândrea cu multiculturalitatea oraşului condus de el. Drept consecinţă, în opinia mea, nu ar fi trebuit să îi lase pe colegii săi de partid să îl aplaude pe liderul peremist, sau, dacă nu a reuşit să îi convingă pe ăştia din urmă, ar fi trebuit să dea explicaţii referitor la comportamentul lor în forma unui comunicat de presă. De ce? Pentru că altfel contradicţia cauzată de aplauzele date de PD liderului peremist, care ţinuse un discurs jignitor la adresa maghiarilor, şi afirmaţiile lui Emil Boc legate de multiculturalism, începe să pună pe oameni pe gânduri, şi de aici încolo şi eu încep să nu mă mir că nu-i scris Kolozsvár şi Klausenburg la intrarea în Cluj.

Mai mult, de ieri încolo aşa se pare că nu mai trebuie să caut răspunsuri: în legătură cu răspunsurile pe care le-am primit la nişte întrebări adresate Primăriei Cluj şi postate pe http://www.domnuleprimar.ro/.

1. Reclamaţia mea viza pe de o parte autorizaţiile de construire a bisericilor, iar pe de altă parte activitatea Catedralei Ortodoxe care se află pe strada Primăveri, fiindcă la biserica respectivă s-a instalat obiceiul de a amplasa în afara bisericii nişte difuzoare imense în fiecare duminică, astfel incât tot cartierul (indiferent de religie, etnie etc.) vrând-nevrând, participă la slujba ortodoxă între 9 şi 11. Am mai menţionat acolo şi slujba de Înviere, când toată noaptea (adică începând de la orele 23.30) funcţionau difuzoarele puse la maxim. Îmi pare rău, dar nu vroiam să particip la slujba respectivă, vroiam să mă odihnesc în timpul nopţii: nu se putea, fiindcă slujba era „ţinută” şi „în afara” bisericii prin intermediul difuzoarelor. Totodată am tras atenţia primăriei asupra faptului că mai multe biserici din Cluj practică „metoda difuzoarelor”.

Răspunsul era:

La cele două catedrale amintite (Catedrala Ortodoxă din Mănăştur şi Catedrala Greco-Catolică din P-ţa Cipariu) lucrările de construcţie au început în anii 90, în baza unor autorizaţii de construire emise în conformitate cu prevederile Legii nr.50/1991. Datorită complexităţii şi volumului de lucrări necesare, dar si finanţării fluctuante, lucrările se execută cu întreruperi, fapt specific acestui tip de construcţii, luat în calcul la stabilirea termenelor de finalizare specificate de autorizaţiile de construire.

Cat despre slujba de inviere, cred ca cea mai mare parte a crestinilor ortodoxi si greco catolici erau interesati.”

Adică, în concepţia Primăriei Cluj-Napoca: bisericile au voie şi primesc autorizaţii de construcţie care practic nu au data limită, iar pe de altă parte nu contează acea parte a populaţiei (vreo 30%) care nu este creştin ortodoxă. Este şi o altă poveste, că primarul (încă) crede: greco catolicii se duc în masă la slujbe ortodoxe.

2. A doua reclamaţie postata de mine viza textul tăbliţei amplasate pe soclul statuii lui Baba Novac. Scriam: „dupa parerea multora este una dintre cele mai jignitoare texte „publice” la adresa maghiarilor care se gaseste in Cluj. Cum adica a fost omorat de unguri? Cine stie putina istorie cunoaste faptul ca Baba Novac fost executat de autoritatile orasului Cluj (la vrermea respectiva Kolozsvar/Klausenburg) pe baza unui proces, care a demonstrat ca Boba Novac a facut mai multe infractiuni in Kolozsvar/Klausenburg. Nationalitatea membrilor autoritatiilor era maghiara si GERMANA. Dar cine pasa de nationalitate in anii 1600, cand areau numai tarani si nobili, si nu conta nationalitatea ci rangul in ierarhia sociala (simplus spus, daca erai taran, nu conta daca esti roman sau maghiar, erai tratat ca un taran…). [etc].”

Răspunsul primit:
„Placuta cu acest text a fost amplasata pe soclul statuii lui Baba Novac in urma hotararii unei comisii de istorici clujeni. Personal, consider ca despre acest text numai istoricii isi pot exprima opinia pertinenta si stiintifica. In cartea lui Nicolae Iorga despre Mihai Viteazu scrie ca Baba Novac a fost executat in urma hotararii unor notabilitati ale orasului de atunci, care erau de etnie maghiara. Asta nu inseamna insa ca maghiarii sunt acuzati in bloc de uciderea capitanului lui Mihai Viteazu.
Consider ca intr-o Europa unita provocarile etnice trebuie sa lase locul tolerantei si intelegerii.”

Nu ştiu ce să zic, pe mine ma şocat contradicţia între ultima propoziţie care vorbea despre toleranţa actuală, şi chestia că totuşi Iorga scria că nobilimea de atunci era de etnie maghiară. Mai mult, textul sună aşa: „ucis de către unguri”. Cum adică „Asta nu inseamna insa ca maghiarii sunt acuzati in bloc de uciderea capitanului lui Mihai Viteazu”?

România şi homosexualitatea sau Neculai C. Munteanu şi dezvăluirea

„Trebuia să spun asta pentru ca e adevărat si pentru ca acum pot sa spun unor oameni toleranţi, dintr-o tara europeana, care au învăţat ca aproapele tău poate fi si altfel decât tine, dar om totuşi” spunea Neculai C. Munteanu joi la postul de radio Europa Liberă.
Cred că domnule Munteanu se înşeală foarte mult în ceea ce priveşte toleranţa cetăţenilor României faţă de homosexuali. Dacă nu mă credeţi, nu trebuie să faceţi mare lucru decât să introduceţi cuvântul homosexualitatea în Google. Ce rezultă?

Primele două linkuri se referă la Wikipedia şi la Trebuiesăştii. Pe aceste site-uri „problema homosexualităţii” este tratată dintr-o perspectivă obiectivă.

În rest urmează nişte titluri ca:

Speranta si vindecare pentru homosexuali

Homosexualitatea din perspectiva crestin-ortodoxa

Homosexualitatea si problemele de sănătate mintală

Cum apare homosexualitatea: sinteza informatiilor la zi

Ce spune Biblia despre homosexualitate? Este homosexualitatea păcat?

de unde putem afla că domnul Munteanu (şi dealtfel toţi cei care sunt ca el) are o boală mintală, este un păcătos ş.a.m.d. Vai de capul nostru, şi vai de domnul Munteanu, pentru că sunt sigur: începând de ieri în capul miilor români el nu mai este (din păcate) un intelectual de cinci stele sau un fost disident care spunea adevărul şi ţinea speranţa în inimile miilor români prin intermediul undelor magnetice care veneau de la Europa Liberă, ci un homosexual care trebuie ocolit.

Dragi cetăţeni, mai vreţi să staţi mult sub influenţa atât de puternic întunecată a Evului Mediu?

Clujeanul anului 2006: discriminare etnică şi religioasă?

Săptămânalul Clujeanul lansează în fiecare an un concurs care constă în desemnarea prin vot de către cititorii gazetei, a unei personalităţi care a contribuit cel mai mult la viaţa comunităţii locale.

În cadrul concursului de anul ăsta, adică Clujeanul anului 2006, au fost propuse 17 persoane, printre care, spre surprinderea mea, nu se află nici un cetăţean de etnie maghiară. Mă întreb totuşi de ce?

Dacă desemnările au fost făcute de către echipa Clujeanul, atunci nu înţeleg cel puţin trei lucruri:
a, cum poate să fie nominalizat de exemplu Bartolomeu Anania, însă nici episcopul reformat, nici cel unitarian, sau vreun conducător spiritual din partea altor biserici/religii nu, cu toate că în anul trecut de exemplu sub conducerea lui Géza Pap (episcop reformat) a fost renovată clădirea Teologiei Reformate, o clădire impozantă care se află în centrul oraşului.
b, de ce sunt nominalizaţi numai Uxandra Cesereanu şi Virgiliu Ţârău „pentru contribuţia lor la raportul final asupra comunismului realizat de Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România („Raportul Tismăneanu”)” atâta timp cât şi alţi clujeni, cum ar fi Levente Salat (cadru universitar la UBB) şi echipa lui a contribuit pe deplin la întocmirea raportului respectiv.
c, de ce apare pe listă Ion Vartic, directorul Teatrului Naţional din Cluj, iar Gábor Tompa, directorul Teatrului Maghiar din Cluj, care printre altele s-a(*) remarcat cu faptul că a fost ales în martie, 2006 membru al Uniunii Teatrelor din Europa. Şi lista se poate continua cu Zsolt Bogdán, care în 2006 a primit Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol principal (Festivalul Naţional de Teatru din Ungaria – Pécs), sau cu Imola Kézdi, premiat la acelaşi festival etc.

Şi aşa mai departe, se poate continua lista cu persoanele nedesemnate, care au făcut mai mult decât ceva în 2006 pentru Cluj şi care provin din rândul comunităţii maghiare. şi despre care ar trebui să ştie un gazetar corect şi bine informat.

Dacă desemnările au fost făcute de cititori: multe şi mai multe întrebări: trăim în lumi paralele? n-are nici un efect faptul că teatrul lui Tompa dă traducere la cască la foarte multe spectacole? etc. etc.

Oare ce se va întâmpla peste max. 2 ani când creşterea economică va încetini? Iară se va intensifica (şi mai tare) intoleranţa şi naţionalismul?

(*) a fost corectat după ce am primit comantariile de la Alexandra

Cvartet şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase

Pieasa lui Heiner Müller, în regia lui Gábor Tompa, este pe rol la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. În timpul spectacolului, la o frază cu tematică religioasă-sexuală (se referea la o călugăriţă care se masturbează cu o cruce), mă ducea gândul la noua lege a cultelor (Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor), mai ales la controversatul Art. 13, alin. 2, fiindcă propoziţia încriminată poate fi interpretată cu uşurinţă de răuvoitori sau de bigoţi ca ofensă directă la adresa simbolurilor religioase. Pornind de la o astfel de interpretare se poate ajunge foarte departe, chiar şi la instanţă, fiindcă aparent o mică parte dintr-o pieasă nu respectă litera legii. Oare dacă s-ar ajunge la instanţă cine ar fi expertul judecătoriei o popă sau un artist? Sau totul depinde la ce fel de judecător, religios sau nu, cult sau incult, pică procesul?

Drept umare, mă tem, că în secolul al XXI-lea, în România Europeană, a fost reintrodusă cenzura religioasă, o uneltă „de control suprem” pusă în mâinile bisericilor de nişte parlamentari care nu cred că înţeleg limitele exprimării libere.