Monthly Archives: Iulie 2008

Egy gondolat bant engemet: falsificarea realităţii

Am citit următoarele rânduri într-un comentariu la postul: De ce își scriu ungurii mai întâi numele și apoi prenumele – excepție în Europa:

Pt. Bozso: ce zici de Belecesku Miklos şi Ianko Abraham cu care erau împodobiţi Nicolae Bălcescu şi Avram Iancu în lucrarea Erdelyi Tortenete apărută la Budapesta în anii ‘80?

Nu-s Bozso, dar zic in felul urmator: în Erdély Története (redactor şef Köpeczi Béla, apărut la Akadémiai Kiadó, Budapest, 1986) atât Nicolae Bălcescu cât şi Avram Iancu apare cu numele scris în forma românească, fără transcrieri şi alte minuni.

A se vedea (online aici):

1. pagina 1365 (volumul 3, capitolul X. ERDÉLY A FORRADALOMBAN ÉS A SZABADSÁGHARCBAN (1848–1849)): „Az „eleget szenvedtünk” ürügyén hegemóniára sóvárgókkal szemben viszont például Avram Iancu a „Népek Tavaszá”-nak idealizmusával azt szerette volna, ha Erdély a nemzeti nyelvek egyenjogúságát tiszteletben tartó „foederatus státus”-sá alakul.”

2. pagina 1416 (volumul 3, capitolul X. ERDÉLY A FORRADALOMBAN ÉS A SZABADSÁGHARCBAN (1848–1849)): „Igaz, itt is működtek osztrák tisztek, és jelentős katonai, valamint morális szerepe volt annak, hogy a gyulafehérvári osztrák erődítmény bírta az átütő erejűnek ugyan nem nevezhető, viszont hosszan tartó magyar ostromot, de a román ellenállást a szabadságeszméért lelkesülő értelmiségiek szervezték és irányították Avram Iancu vezetése alatt.”

3. pagina 1420 (volumul 3, capitolul X. ERDÉLY A FORRADALOMBAN ÉS A SZABADSÁGHARCBAN (1848–1849)): „A román és magyar nemzeti szabadságtörekvések összehangolásának szándékából nem lett volna semmi Nicolae Bălcescu fáradhatatlan tevékenysége nélkül.”

N-aş fi scris un post separat ca să răspund la neadevărurile scrise de comentator, dacă n-ar fi un exemplu perfect privind falsificarea realităţii. Presupun că comentatorul nu a răsfoit niciodată paginile volumului respectiv, ci a citit undeva că aşa sunt scrise numele persoanelor amintite mai sus, şi a luat drept adevăr ceea ce citise, fără să-se gândească o clipă: „Oare, o fi chiar aşa?”. Ar mai fi şi o altă variantă, mai ales dacă luăm în considerare fenomenul în discuţie: comentatorul a citit ceva (volumul în cazul de faţă), dar a falsificat adevărul. Sper că nu asta e adevărul în cazul particular, dat ca exemplu, pentru că atunci este şi mai grav ceea ce a făcut.

În aşa fel se nasc legendele (istorice), care dacă sunt repetate suficient de mult, populaţia obişnuită (şi nu numai) o să ia drept adevăr. Şi pe urmă…


Să râdem împreună de Vadim :)

E vară, e linişte şi în politică. Exact timpul potrivit să râdem puţin de tribunul nostru frustrat. Vă prezint un discurs de catalog „excepţional” din octombrie 2005, care conţine în 9 minute cam în toate aberaţiile şovine ale lui Vadim. Prezentat în cel mai potrivit loc posibil: OTV.

Cea ce mă bucură este faptul că în câteva luni probabil nu o să mai avem şansa să îl vedem în senat. Ce pierdere 🙂


De ce își scriu ungurii mai întâi numele și apoi prenumele – excepție în Europa

de Gyula KESZTHELYI – Budapesta

Numele liderului UDMR creează confuzie 

Spre deosebire de majoritatea limbilor la care prenumele (cel primit deobicei de la părinţi – numele de botez) precedează numele de familie, (provenit de la strămoşi), deci care aplică aşa zisă ordinea apuseană – în literatura lingvistică de specialitate: WESTERN ORDER, la chinezi, japonezi, coreeni, vietnamezi şi unguri, situaţia se înversează şi se aplică ordinea răsăriteană (EASTERN ORDER): numele de familie devenit obligatoriu la maghiari din 1787, se scrie înaintea prenumelui.

Cauzele acestor excepţii, provin din perioada formării numelor de familie. În Europa medievală încă s-a folosit „ordinea răsăriteană”, dar respectul faţă de limba latină a fost atât de mare, încât în limbile indoeuropene a devenit generală cea apuseană.

După cum se ştie, numele de familie întotdeauna reprezintă un atribut de particularitate sau de proprietate. În consecinţă, la toate popoarele europene şi neeuropene – cu excepţit celor menţionate – numele de familie se află în urma numelui individului:

Astfel că latinul Stephanus Magnus, devine în italiană Stefano di Grande, în franceză Étienne le Grand, în germană Stefan Gross, iar în limba română Ştefan cel Mare.

În limbile răsăritene de mai sus, deci şi în limba maghiară atributul precedează cuvântul indicat, deci ordinea în cazul exemplului citat ar fi Nagy István şi nu István a Nagy.

Béla Markó sau Markó Béla?

Personal consider că ordinea răsăriteană a scrierii numelor este mai utilă pentru uşurarea identificării persoanelor, fiind conformă cu prevederile Consiliului Europei privind completarea şi folosirea datelor personale în actele de identitate.

Cu toate acestea, cred că ordinea apuseană sau internaţională va supravieţui pe cea răsăriteană. Şi încă nu m-am referit la scrierea în maghiară a numelor femeilor căsătorite. Formula tradtională este de Nagy Istvánnėi, (soţia lui Ştefan cel Mare), care odată cu emanciparea femeilor începe însă dispară. Dacă fata măritată cu Nagy István se cheamă Mária, şi în actele sale de identitate întocmite după căsătorie, tot mai des apare ca Nagy Mária.

Scrierea numelor după ordinea răsăriteană, de multe ori creează confuzii, străinul nu mai ştie care este prenumele persoanei în cauză.
Din acest motiv pomenesc unii în loc de Markó pe Bėla, când se referă la preşedintele UDMR. Fiind conştienţi de greutăţile create de această situaţie, maghiarii şi japonezii folosesc în strănătate numele lor conform ordinei apusene, internaţionale, scriind Bėla Markó sau Ferenc Gyurcsány. Chinezii, coreenii şi vietnamezii în schimb îşi păstrează formula răsăriteană şi în situaţii când se află în străinătate cu excepţia oamemilor de ştiinţă, care în publicaţiile lor de specialitate au trecut la folosirea ordinei internaţionale.

O soluţie pentru lămurirea situaţiei, ar fi dacă reprezentanţii popoarelor amintite, ar scrie numele lor de familie cu majuscule

Articol preluat de pe Romanialibera.com. Link: http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=7698